În ultimele luni, o parte consistentă a influencerilor din mass-media a abandonat orice pretenție de analiză echilibrată și a intrat într-o zonă periculoasă: propaganda bazată pe frică. Mesajul este repetat obsesiv, aproape mecanic – dacă Ilie Bolojan nu mai este prim-ministru, economia României se prăbușește, leul se devalorizează dramatic și țara intră în colaps.
Această retorică nu doar că este exagerată, ci devine de-a dreptul insultătoare pentru inteligența publicului.

Realitatea economică contrazice flagrant acest discurs alarmist. România se află deja într-o situație dificilă sub actuala guvernare. Consumul populației este în scădere de 8 luni de zile consecutiv, semn clar al prăbușirii nivelului de trai și al neîncrederii în viitor. Inflația ridicată, de aproximativ 10% erodează veniturile, iar deficitul comercial de 8% (cel mai mare din Uniunea Europeană) indică o economie dezechilibrată, dependentă de importuri. În același timp, costurile de finanțare externă cresc, ceea ce înseamnă că statul se împrumută tot mai scump pentru a acoperi găuri bugetare tot mai mari.
Mai grav, problemele nu mai sunt doar macroeconomice – ele au început să lovească direct în viața de zi cu zi. Faptul că în anumite orașe, precum Buzău, târgurile de joburi sunt anulate din lipsă de oferte spune totul despre starea mediului privat. Nu mai vorbim doar despre stagnare, ci despre o răcire evidentă a economiei.
Și atunci apare întrebarea firească: dacă situația este deja atât de complicată, pe ce se bazează această teorie a “catastrofei inevitabile” în lipsa lui Bolojan?
Răspunsul este simplu: nu pe date, ci pe emoție.
Această strategie de comunicare nu este nouă. Ea seamănă izbitor cu mecanismele folosite în regimuri autoritare, unde liderul este prezentat drept singura garanție a stabilității. Populației i se induce ideea că orice schimbare ar duce inevitabil la haos. Este o tehnică veche de manipulare -creezi o stare de panică, apoi te prezinți ca fiind singura soluție. Hitler și Stalin au fost experți în utilizarea acestui procedeu.
Problema este că o democrație sănătoasă nu funcționează pe astfel de mituri. Nicio economie serioasă nu depinde de un singur om. Instituțiile, politicile coerente și încrederea piețelor sunt cele care contează, nu cultul personalității ambalat în analize pseudo-economice.
Influencerii care promovează acest discurs nu fac decât să întrețină o stare de dependență artificială și să evite o discuție reală despre performanța guvernării. În loc să analizeze critic deciziile luate, ei preferă să construiască scenarii apocaliptice despre ce s-ar întâmpla “dacă”.
Dar întrebarea corectă nu este “ce se întâmplă fără Bolojan?”, ci “de ce, cu Bolojan, lucrurile arată deja atât de rău?”.
România nu are nevoie de panică indusă mediatic și nici de lideri prezentați ca fiind de neînlocuit. Are nevoie de responsabilitate, de politici economice eficiente și, mai ales, de o presă care să informeze, nu să sperie.
Pentru că atunci când frica devine principalul argument, nu mai vorbim despre analiză, ci despre propagandă.