Decizia lui Nicușor Dan de a-l desemna pe Adrian Vestea pentru formarea noului guvern reprezintă nu doar o manevră politică discutabilă, ci și o demonstrație alarmantă de dispreț față de principiile democratice pe care pretinde că le apără. După eșecul previzibil al experimentului Eugen Tomac, prezentat în mod artificial drept „tehnocrat”, președintele a schimbat brusc strategia și a trecut la o nominalizare politică făcută într-un mod care ridică puternice semne de întrebare asupra respectului său pentru instituțiile statului și pentru rolul partidelor politice.
Realitatea este simplă: Nicușor Dan a fost forțat să renunțe la ficțiunea guvernului tehnocrat după ce a devenit evident că Eugen Tomac nu avea nicio șansă de a obține sprijinul necesar în Parlament. Timp de câteva săptămâni, președintele a încercat să vândă opiniei publice ideea că Tomac ar fi un specialist neutru, deasupra partidelor. În realitate, acesta era până de curând liderul unui partid și un actor implicat activ în viața politică. A fost o încercare evidentă de a masca o decizie politică sub eticheta falsă a tehnocrației.
Când această strategie s-a prăbușit, Nicușor Dan nu a ales calea dialogului și a consultărilor democratice. Nu a convocat negocieri serioase cu formațiunile parlamentare. Nu a încercat să construiască un consens. Nu a căutat o soluție acceptabilă pentru majoritatea forțelor politice. În schimb, a decis să scoată din joben numele lui Adrian Vestea și să îl prezinte drept viitorul prim-ministru, ca și cum întreaga clasă politică ar fi obligată să se conformeze voinței sale.
Cel mai grav aspect este că această nominalizare s-a realizat fără o consultare reală nici măcar cu conducerea partidului din care provine Adrian Vestea. Faptul că Ilie Bolojan și conducerea PNL ar fi aflat ulterior despre această decizie reprezintă o situație aproape absurdă. În orice democrație normală, desemnarea unui lider important dintr-un partid pentru funcția de prim-ministru presupune discuții și acorduri prealabile. Numai că Nicușor Dan pare să considere că asemenea reguli sunt opționale.
Acest episod scoate la lumină o problemă mai profundă: tendința președintelui de a se comporta ca și cum legitimitatea sa electorală i-ar permite să ignore celelalte instituții ale statului. În viziunea sa, partidele politice par să existe doar pentru a aproba deciziile luate la Cotroceni. Parlamentul este tratat ca o simplă mașină de vot, iar liderii politici ca niște figuranți care trebuie să accepte fără comentarii soluțiile dictate de președinte.
Ironia este uriașă. Ani de zile, Nicușor Dan și susținătorii săi au criticat presupusele practici autoritare ale adversarilor politici. Au vorbit despre transparență, dialog și respect pentru instituții. Ne amenințau că dacă AUR și Călin Georgescu vor ajunge la putere atunci democrația va dispărea din România. Astăzi însă, exact acești oameni calcă în picioare democrația din țara noastră, considerând că procedurile democratice sunt importante doar atunci când le sunt favorabile. Când realitatea politică le încurcă planurile, consultările devin inutile, iar consensul este înlocuit de decizia unilaterală.
Desemnarea lui Adrian Vestea nu transmite un mesaj de stabilitate. Transmite un mesaj de improvizație, de haos și de lipsă de respect față de regulile jocului democratic. Ea arată un președinte care pare incapabil să accepte faptul că România nu este condusă prin ordine venite de la Palatul Cotroceni, ci prin colaborarea dintre instituții și prin respectarea voinței exprimate în Parlament.
Mai mult decât atât, această situație ridică întrebări serioase despre direcția în care se îndreaptă mandatul lui Nicușor Dan. Dacă astăzi își permite să ignore consultările politice într-un moment atât de important precum desemnarea unui prim-ministru, ce alte proceduri va considera dispensabile mâine? Ce alte instituții vor fi tratate ca obstacole birocratice în calea propriilor sale planuri?
În loc să joace rolul de mediator și garant al echilibrului instituțional, Nicușor Dan a devenit un președinte care confundă funcția prezidențială cu un mandat de conducere personală a întregii scene politice. Iar aceasta este poate cea mai gravă problemă. Nu numele lui Adrian Vestea este în centrul controversei, ci metoda prin care a fost făcută această desemnare: fără dialog, fără consens și fără respect pentru actorii politici care reprezintă milioane de cetățeni.
Într-o democrație autentică, asemenea practici ar trebui să stârnească îngrijorare indiferent de orientarea politică a fiecăruia. Pentru că atunci când un președinte începe să trateze consultările democratice ca pe o simplă formalitate și ia decizii majore de unul singur, problema nu mai este una de partid. Problema devine însăși sănătatea procesului democratic.
În urma acestor încălcării grave ale democrației și a lipsei de respect față de Parlament și partidele componente ale acestuia, se impune de urgență declanșarea procedurii de suspendare a lui Nicușor Dan din funcția de președinte. Să vedem dacă la referendumul pentru demitere, românii vor fi sau nu de acord cu politica sa de a conduce țara ca un dictator.

Senator AUR,

Corneliu NEGRU

Președintele Organizației Municipale AUR Focșani