Refuzul lui Nicușor Dan de a invita Alianța pentru Unirea Românilor la consultările de la Cotroceni ridică serioase semne de întrebare privind modul în care înțelege să-și exercite atribuțiile constituționale într-un moment de criză politică. Într-o perioadă în care stabilitatea guvernamentală este fragilă, iar retragerea PSD de la guvernare a amplificat blocajul politic și instituțional, excluderea deliberată a unui actor politic major nu poate fi justificată nici prin argumente de oportunitate, nici prin criterii democratice.

AUR nu este un partid marginal. Dimpotrivă, este una dintre principalele forțe politice din Parlament și, conform sondajelor recente, beneficiază de un nivel ridicat de susținere populară. Într-un sistem democratic, consultările de la Cotroceni ar fi trebuit să reflecte pluralismul politic și voința electoratului, nu preferințele personale ale președintelui. Excluderea AUR echivalează cu ignorarea unei părți consistente a societății românești, ceea ce subminează însăși legitimitatea acestor consultări.
Mai grav este faptul că această decizie pare să se înscrie într-un tipar mai larg de comportament politic selectiv. Declarația lui Nicușor Dan conform căreia nu va desemna un prim-ministru provenit dintr-o alianță care include AUR indică o poziționare partizană incompatibilă cu rolul constituțional al președintelui. Șeful statului nu este un arbitru politic cu drept de veto asupra unor majorități parlamentare potențiale, ci un mediator care trebuie să faciliteze formarea unei majorități funcționale.
Constituția nu îi conferă președintelui puterea de a decide cine „are voie” sau nu, să participe la guvernare, atât timp cât există o majoritate parlamentară legitimă. A impune astfel de limite înseamnă a depăși cadrul constituțional și a transforma funcția prezidențială într-un instrument de filtrare politică. În loc să acționeze ca un garant al echilibrului instituțional, Nicușor Dan riscă să devină un factor de adâncire a crizei.
Într-un context politic deja tensionat, România are nevoie de dialog real între toate forțele relevante, nu de excluderi arbitrare. Refuzul de a invita AUR la consultări nu este doar o greșeală tactică, ci un semnal îngrijorător privind respectarea principiilor democratice. Dacă această abordare continuă, riscul nu este doar prelungirea blocajului politic, ci și erodarea încrederii publice în instituția prezidențială.