Guvernul Bolojan promite intervenții, reduce accize, monitorizează piața și anunță soluții. La pompă însă, realitatea este cu totul alta: benzina și motorina rămân la niveluri care apasă tot mai greu asupra bugetelor românilor. Iar pentru un Executiv care s-a prezentat drept unul capabil să ia „decizii grele”, rezultatul este greu de ignorat: prețurile carburanților continuă să fie o problemă pe care nu reușește să o rezolve.

Românii primesc încă o lecție despre diferența dintre declarațiile de la Palatul Victoria și realitatea de la benzinărie.

În timp ce Guvernul Bolojan vorbește despre măsuri, mecanisme de protecție și intervenții pentru temperarea scumpirilor, șoferii văd un singur lucru atunci când ajung la pompă: prețuri care rămân extrem de ridicate.

Pe 3 septembrie, prețul mediu raportat pentru România ajunsese la aproximativ 9,57 lei pentru un litru de benzină și 10,10 lei pentru motorină.

Iar motorina a demonstrat cât de puțin au reușit măsurile Guvernului să schimbe situația pe termen lung.

Reducerea accizei? Înghițită de piață

Una dintre soluțiile prezentate de Executiv pentru a limita efectele scumpirilor a fost reducerea accizei la motorină.

Guvernul a redus acciza cu 30 de bani pe litru, măsură care, cu TVA inclus, însemna o reducere mai mare pentru consumator.

Problema este că șoferul român nu trăiește din comunicate de presă și nici nu alimentează cu promisiuni guvernamentale.

El ajunge la pompă și plătește.

Iar scăderea obținută prin reducerea fiscalității a fost rapid erodată de evoluția prețurilor. Practic, avantajul anunțat de Guvern s-a dovedit fragil, iar consumatorii au rămas din nou în fața aceleiași probleme: carburant scump și tot mai greu de suportat.

Mai mult, în ultimele săptămâni, prețul motorinei a revenit peste pragul psihologic de 10 lei în numeroase situații.

Așadar, întrebarea legitimă pentru Guvern este simplă: unde este efectul măsurilor anunțate cu atâta zgomot?

Bolojan a promis scăderi. Pompa arată altceva

În vară, premierul Ilie Bolojan declara că prețurile carburanților ar trebui să înceapă să scadă și că Executivul este pregătit să intervină din nou dacă piața nu se stabilizează.

Au urmat însă noi presiuni asupra prețurilor.

Pentru șoferul de rând, toate explicațiile despre piețele internaționale, cotațiile petrolului sau lanțurile de aprovizionare au o limită. Sigur că România nu poate controla prețul mondial al petrolului. Sigur că există factori externi pe care niciun Guvern nu îi poate elimina.

Dar Guvernul poate decide cât de mult din șocul extern este transferat către populație.

Poate modifica fiscalitatea.

Poate verifica mecanismele de formare a prețurilor.

Poate interveni atunci când consideră că există comportamente speculative.

Poate utiliza instrumentele statului pentru a proteja consumatorii și sectoarele economice dependente de carburant.

Și poate, mai ales, să construiască o strategie coerentă, nu să reacționeze de fiecare dată după ce prețul a explodat.

România nu-și mai permite carburant la asemenea prețuri

Problema nu se oprește la șoferul care bagă 30 sau 50 de litri în rezervor.

Un carburant scump înseamnă transport mai scump. Înseamnă costuri mai mari pentru agricultori, firme de transport, curieri, comercianți și producători.

Înseamnă, în cele din urmă, presiune suplimentară asupra prețurilor din economie.

De aceea, problema carburanților nu este una care îi privește doar pe proprietarii de autoturisme.

Este o problemă economică națională.

Iar aici apare una dintre marile contradicții ale guvernării Bolojan.

Executivul vorbește constant despre disciplină bugetară, eficiență și responsabilitate. Dar atunci când costul transportului crește, nota de plată ajunge inevitabil în buzunarul populației și în costurile companiilor.

Românii sunt cei care suportă efectul.

Statul încasează, cetățeanul plătește

Într-o perioadă în care Guvernul este preocupat să crească veniturile bugetare și să reducă deficitul, fiecare scumpire a carburanților are și o componentă fiscală importantă.

TVA-ul este aplicat la un preț mai mare, iar veniturile statului sunt influențate de nivelul taxelor și accizelor.

De aceea, discursul potrivit căruia Executivul este doar un spectator neputincios în fața prețului petrolului nu este suficient.

Guvernul nu stabilește prețul petrolului, dar stabilește o parte importantă din condițiile în care românii îl plătesc.

Iar până acum, rezultatul nu este unul cu care Executivul să se poată lăuda.

„Soluții” după fiecare nou record

Schema devine deja previzibilă.

Prețurile cresc.

Guvernul anunță că monitorizează situația.

Urmează declarații despre discuții cu operatorii.

Se anunță o eventuală reducere de acciză sau alte măsuri.

Prețul scade temporar.

Apoi presiunea revine.

Și ciclul se reia.

În martie, de exemplu, Bolojan anunța măsuri pentru limitarea impactului crizei și vorbea despre reducerea accizei la motorină, în contextul exploziei prețurilor.

Numai că, după luni de intervenții și declarații, România se uită din nou la prețuri extrem de mari.

Dacă aceasta este strategia, ea nu funcționează.

Guvernul trebuie să explice de ce românii plătesc atât de mult

Este legitim ca Executivul să invoce războaie, tensiuni geopolitice și cotații internaționale.

Dar aceeași explicație nu poate deveni un alibi permanent.

Românii au nevoie de răspunsuri concrete:

De ce diferențele dintre evoluția cotațiilor internaționale și prețul de la pompă sunt atât de mari?

Cât din preț reprezintă taxele?

Cât reprezintă costul efectiv al carburantului?

Cât reprezintă marja comercianților?

Și, mai ales, ce face efectiv Guvernul pentru ca șocul internațional să nu fie transferat aproape integral către consumator?

Pentru că, până în acest moment, impresia lăsată este că Executivul Bolojan aleargă permanent după prețuri, fără să reușească să le prindă din urmă.

Benzina se apropie din nou de 10 lei. Cine răspunde?

Benzina standard a ajuns la niveluri de aproximativ 9,5-9,6 lei pe litru, în timp ce motorina a trecut din nou de 10 lei în media națională.

Sunt prețuri care, raportate la veniturile românilor, dor.

Și tocmai aici se află adevărata problemă.

Nu este suficient să spui că România nu are cele mai mari prețuri nominale din Europa.

Trebuie să te uiți și la cât de mult din venitul unui român se duce pe carburant.

Iar din această perspectivă, fiecare nouă scumpire lovește mult mai puternic decât într-o economie în care salariile sunt de câteva ori mai mari.

Guvernul Bolojan a venit la putere cu promisiunea competenței și a deciziilor ferme.

În cazul carburanților, însă, bilanțul arată tot mai prost.

Benzina se apropie de 10 lei. Motorina trece de 10 lei. Măsurile temporare sunt absorbite de piață. Iar românilor li se cere, din nou, să suporte costul.

La pompă nu contează cât de bine sună un plan guvernamental.

Contează cât scrie pe bon.

Iar bonul românului spune astăzi o poveste mult mai puțin optimistă decât comunicatele Guvernului.

Guvernul Bolojan a promis că va ține sub control situația. Până acum, prețul de la pompă demonstrează că nu a reușit.