Un document cu ștampila unei școli, semnătura directorului și numele unor politicieni de prim rang a devenit suficient de controversat încât cazul a ajuns pe masa Parchetului General. Iar întrebările sunt tot mai incomode: cine a făcut diplomele, cine le-a semnat și de ce au ajuns să poarte însemnele oficiale ale unei școli dacă nu apar în evidențele acesteia?

Povestea diplomelor de la Școala Gimnazială „Sfânta Treime” din București a ieșit din zona unei dispute administrative și a intrat în atenția procurorilor.

Administrația Prezidențială a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce au apărut documente care îi prezintă drept „elevi” sau participanți la proiecte școlare pe politicieni și personalități care, evident, nu frecventează unitatea de învățământ.

Printre numele de pe diplome se află Nicușor Dan, Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu, George Simion, Ciprian Ciucu, Donald Trump, Kathleen Kavalec, Mihai Gâdea și Ion Iliescu.

O școală, niște diplome și o listă care pare desprinsă dintr-o satiră

Documentele sunt atribuite anului școlar 2024-2025 și poartă numele Școlii Gimnaziale „Sfânta Treime”, din Sectorul 6.

Până aici, nimic spectaculos.

Problema apare când începi să citești numele și „performanțele” consemnate pe diplome.

Sorin Grindeanu apare la „Educație sexuală la PSD”. George Simion este trecut la „Educație sexuală AUR”. Nicușor Dan apare în dreptul „Educației sanitare”, iar Ilie Bolojan și Ciprian Ciucu sunt recompensați pentru „Educație financiară”.

Iar dacă lista nu era deja suficient de neverosimilă, apare și Donald Trump.

Fostul președinte american figurează pe un asemenea document, alături de Kathleen Kavalec, fost ambasador al SUA la București.

Nici Ion Iliescu nu lipsește din catalogul improvizat al „elevilor”.

Pe scurt, avem politicieni români, un fost președinte american, un fost ambasador, un realizator TV și un fost președinte al României reuniți, aparent, sub aceeași umbrelă educațională.

Doar că există o problemă majoră: verificările oficiale nu au găsit urmele acestor diplome în evidențele școlii.

Diplomele există. În registre, însă, nu apar

Inspectoratul Școlar al Municipiului București a verificat situația.

Rezultatul este cel puțin incomod.

În evidențele Școlii „Sfânta Treime” nu au fost identificate documente care să demonstreze că diplomele respective au fost emise și înregistrate oficial.

Mai mult, inspectorii nu au găsit nici dovezi că proiectele menționate pe diplome ar fi fost organizate în școală.

Nici măcar modelul grafic nu corespunde celui utilizat în mod obișnuit de unitatea de învățământ.

Așadar, întrebarea devine inevitabilă:

Cum ajungi să ai o diplomă care poartă numele și ștampila unei școli, dar care nu există în evidențele acelei școli?

Și, mai ales, cine a considerat că este o idee bună să treacă pe ea numele unor oameni precum președintele României, premierul sau președintele Statelor Unite?

Semnătura directorului este acolo. Și ștampila este reală

Cazul devine și mai complicat în momentul în care intră în scenă expertiza criminalistică.

Pentru diploma întocmită pe numele lui Nicușor Dan a fost realizată o expertiză criminalistică extrajudiciară.

Concluzia expertului: semnătura de pe document a fost executată de directorul Școlii „Sfânta Treime”, Șerban Mihail Adrian.

Și nu doar semnătura ridică semne de întrebare.

Impresiunea de ștampilă de pe diplomă provine de la aceeași ștampilă cu cea folosită de școală, potrivit expertizei.

Aici începe adevărata problemă.

Pentru că expertiza nu răspunde la întrebarea esențială: cine a făcut documentul și în ce condiții au ajuns semnătura și ștampila pe el?

Iar acesta este exact genul de întrebare la care nu mai poate răspunde un control administrativ.

De aici începe treaba procurorilor.

Directorul spune că este victima unei tentative de discreditare

Directorul școlii nu și-a asumat realizarea diplomelor.

Dimpotrivă, Șerban Mihail Adrian susține că este victima unei acțiuni de discreditare și că documentele ar fi fost folosite pentru a crea impresia că el ar fi comis fapte penale.

Directorul afirmă că a sesizat, la rândul său, organele judiciare și că vrea să fie identificate persoanele responsabile.

Cu alte cuvinte, în acest moment avem o situație în care documentele există, dar autorul lor nu este stabilit.

Ștampila este identificată.

Semnătura de pe cel puțin unul dintre documente este atribuită directorului.

Dar diplomele nu apar în evidențele oficiale ale școlii.

Iar proiectele înscrise pe ele nu au fost găsite în activitatea unității de învățământ.

Cum au ajuns diplomele în plicurile elevilor?

Un alt detaliu este greu de ignorat.

Profesoara Daniela Radu susține că a găsit documentele în plicurile cu diplome destinate propriilor elevi și că acestea i-ar fi fost înmânate prin secretariatul școlii.

Potrivit declarațiilor sale, documentele originale au ajuns astfel în posesia ei.

Profesoara este cea care a sesizat situația și a pus documentele la dispoziția presei.

Ulterior, cazul a ajuns și la Administrația Prezidențială.

Dacă documentele au fost introduse efectiv în circuitul intern al școlii, atunci apare o întrebare care nu poate fi ocolită: cine le-a introdus acolo și cine știa de existența lor?

De ce este nevoie de Parchet?

Pentru că inspectorii școlari pot verifica registre, proceduri și documente administrative.

Nu pot însă stabili, printr-un simplu control, cine a conceput un document, cine l-a completat, cine l-a imprimat, cine a aplicat ștampila și în ce împrejurări a fost folosit.

Asta trebuie să stabilească anchetatorii.

De aceea, sesizarea către Parchetul General este momentul în care povestea diplomelor trece într-o zonă mult mai serioasă.

Cancelaria Prim-Ministrului a precizat că organele de urmărire penală trebuie să verifice autenticitatea și proveniența documentelor, persoanele care le-au conceput sau utilizat și existența unei eventuale răspunderi penale.

O glumă proastă sau ceva mult mai grav?

Până la o concluzie a anchetatorilor, nimeni nu poate spune cine este responsabil penal pentru aceste documente.

Dar nici nu mai poate fi tratat totul drept o simplă glumă de cancelarie.

Pentru că nu vorbim despre niște foi anonime scoase la imprimantă.

Vorbim despre documente care poartă numele unei instituții de învățământ, o ștampilă identificată ca fiind utilizată de școală și, cel puțin într-un caz, o semnătură atribuită directorului.

În același timp, instituția verificată spune, prin rezultatele controlului administrativ, că nu are aceste diplome în evidențele sale și că nu a găsit proiectele menționate pe documente.

De aici înainte, nu mai este suficient să întrebi „cine a făcut gluma?”.

Întrebarea reală este: cine a produs aceste documente, cine a permis folosirea elementelor oficiale ale școlii și în ce scop au fost ele create?

Parchetul General are acum misiunea de a pune cap la cap toate aceste piese.

Iar dacă diplomele sunt într-adevăr documente întocmite fără drept, atunci povestea „premianților” de la Sfânta Treime ar putea fi mult mai puțin amuzantă decât pare la prima vedere.

Pentru că, dincolo de numele sonore și de formulările care par desprinse dintr-o farsă, rămâne un fapt greu de ignorat: pe acele documente apare ștampila unei școli. Iar acum procurorii trebuie să afle de ce.