Într-o țară în care Poliția are suficiente probleme cât să umple câteva rapoarte de audit, Ministerul Afacerilor Interne ne anunță cu solemnitate că a mai rezolvat una dintre marile urgențe ale sistemului: a sfințit o capelă în arest. Cu sobor, ceremonie și fotografii oficiale.

MAI pare să fi intrat într-o nouă eră a performanței administrative.

Nu știm dacă infracționalitatea a scăzut. Nu știm dacă polițiștii au mai multe resurse. Nu știm dacă funcțiile de conducere sunt ocupate de cei mai competenți oameni. Dar știm că, în arestul din București, există o capelă sfințită.

Și, aparent, acesta este un lucru suficient de important pentru ca Ministerul Afacerilor Interne să-l transforme într-un eveniment public.

Când nu poți repara sistemul, măcar sfințește-l

Să fie foarte clar: nu existența unei capele este problema.

Persoanele aflate în custodie au dreptul la libertate religioasă, iar accesul la asistență spirituală poate fi perfect legitim. Nu capela este subiectul scandalului.

Subiectul este prioritatea pe care MAI alege să o afișeze public.

Pentru că una este să amenajezi un spațiu destinat practicării religiei și alta este să te comporți ca și cum inaugurarea lui reprezintă o mare realizare administrativă.

Într-un minister care gestionează Poliția, Jandarmeria, situațiile de urgență și o parte importantă din siguranța publică, cetățeanul s-ar putea aștepta la rezultate ceva mai concrete.

Mai puține ceremonii.

Mai multă eficiență.

Mai puține imagini de protocol.

Mai multă responsabilitate.

Dar fiecare instituție își stabilește prioritățile.

Iar MAI ne-a arătat-o pe a sa.

Soborul, noul indicator de performanță?

Fotografiile de la ceremonie sunt, desigur, impecabile: preoți, uniforme, cadre aliniate, atmosferă solemnă.

Tot ce trebuie pentru o imagine instituțională perfectă.

Lipsea doar un panou pe care să scrie:

„Obiectiv îndeplinit.”

Pentru că despre asta pare să fie vorba: despre imagine.

Despre impresia că instituția face lucruri.

Problema este că cetățeanul nu are nevoie de impresii.

Cetățeanul are nevoie de o Poliție care funcționează.

Are nevoie să știe că atunci când îi este spartă casa, furată mașina sau îi este amenințată familia, instituția statului nu îi va răspunde cu un comunicat festiv.

Are nevoie de polițiști bine pregătiți și motivați.

Are nevoie de șefi competenți.

Are nevoie de proceduri care funcționează.

Are nevoie de rezultate.

O capelă poate fi utilă.

Dar nu poate ține loc de reformă.

Și mai există o mică problemă: ce se întâmplă cu cei care nu sunt ortodocși?

MAI vorbește despre respectarea demnității umane.

Foarte bine.

Atunci să discutăm serios și despre libertatea religioasă.

Dacă într-un centru de arest este oferit acces la asistență religioasă, aceasta trebuie să fie gestionată astfel încât drepturile persoanelor aparținând diferitelor confesiuni să fie respectate.

Pentru că instituțiile statului nu sunt proprietatea unei biserici.

Statul trebuie să fie al tuturor.

Iar demnitatea umană nu se demonstrează printr-o slujbă fotografiată frumos pentru Facebook. Se demonstrează prin modul în care sunt tratate persoanele aflate în custodie în fiecare zi.

În rest, avem și Poliție. Cu problemele ei

În timp ce MAI ne prezintă ceremonia religioasă, problemele serioase ale sistemului nu dispar.

Un exemplu îl reprezintă situația conducerii IPJ Cluj, unde fostul șef interimar Radu-Adrian Moșuțan a participat la concursul pentru ocuparea funcției și a obținut un rezultat mult sub nota necesară promovării, potrivit informațiilor publicate de Comisarul.ro și citate din comunicarea Sindicatului Europol.

Moșuțan ar fi obținut 3,80, în condițiile în care pragul de promovare era 7.

Aici avem, poate, o discuție ceva mai interesantă decât sfințirea unei capele.

Cum ajunge cineva să conducă interimar un inspectorat județean o perioadă îndelungată, iar apoi, la concursul pentru funcția respectivă, să obțină un punctaj atât de mic?

Întrebarea nu este una personală.

Este una instituțională.

Și merită un răspuns instituțional.

Pentru că atunci când vorbim despre Poliție, funcțiile de conducere nu sunt decorații.

Nu sunt recompense.

Nu sunt locuri de parcare pentru oameni „de încredere”.

Sunt poziții de responsabilitate.

MAI, poate ne spuneți și despre lucrurile care dor

Dacă tot avem comunicare publică, poate ar fi interesant ca ministerul să ne prezinte și câteva cifre.

Câte posturi sunt vacante în Poliție?

Câți polițiști sunt suficient de bine pregătiți pentru funcțiile de conducere?

Câte funcții sunt ocupate interimar?

Câte concursuri sunt câștigate de oameni care demonstrează profesional că merită funcția?

Cât durează până când un cetățean primește efectiv soluționarea unei probleme?

Câte dosare zac prin sertare?

Cât de mulțumiți sunt polițiștii de conducerea instituției?

Cât de mulțumiți sunt cetățenii?

Astea sunt întrebările care contează.

Nu dacă panglica de la capelă a fost tăiată într-o atmosferă suficient de solemnă.

România nu are nevoie de PR religios. Are nevoie de administrație competentă

MAI poate sfinți câte capele dorește.

Poate organiza ceremonii.

Poate publica fotografii.

Poate scrie comunicate cu formulări solemne despre demnitate, respect și misiune.

Dar toate acestea rămân decor instituțional dacă în spatele lor nu există performanță.

Pentru că o instituție nu devine mai eficientă după ce îi sfințești o încăpere.

Un inspectorat nu devine mai bine condus după o slujbă.

Un polițist nu devine mai bine pregătit pentru că a asistat la o ceremonie.

Iar cetățeanul nu devine mai în siguranță pentru că Ministerul Afacerilor Interne a mai bifat un eveniment festiv.

În fond, întrebarea este simplă:

MAI arde de grija sufletelor din arest. Dar de restul Poliției cine se ocupă?

Pentru că, din perspectiva cetățeanului, nu avem nevoie de o Poliție care arată bine în fotografii. Avem nevoie de una care funcționează bine pe stradă.

Și aici, din păcate, o capelă sfințită nu rezolvă nimic.