Portul Constanța este descris chiar de DIICOT drept o posibilă rută alternativă pentru introducerea drogurilor în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, după mai bine de două decenii, bilanțul oficial al capturilor ridică o întrebare incomodă: cât de eficient a fost, de fapt, statul român în controlarea unuia dintre cele mai importante puncte de intrare în Europa?

Cifrele sunt greu de ignorat.

Din 2000 până în prezent, autoritățile au raportat aproximativ 20,46 tone de droguri confiscate în Portul Constanța. Problema este că această cantitate este concentrată în câteva operațiuni, iar în 16 dintre cei 26 de ani analizați nu apare nicio captură de droguri.

Într-un port maritim de importanța Constanței, situat la intersecția unor rute comerciale care leagă Marea Neagră de Europa, cifra ar trebui să provoace nu felicitări, ci o analiză serioasă a modului în care funcționează sistemul de control.

Și mai ales o întrebare simplă:

Dacă DIICOT știe că Portul Constanța este o rută alternativă pentru traficanți, de ce rezultatele din teren sunt atât de modeste?

26 de ani în care drogurile au fost „invizibile”

Cea mai mare captură raportată în această perioadă datează din 2001: 8,63 tone de hașiș.

Au urmat, între altele, 2,45 tone de hașiș și captagon în 2020, 2,3 tone de cocaină în 2016 și aproximativ două tone de pre-precursori în 2015.

Dar imaginea de ansamblu este mult mai importantă decât câteva operațiuni spectaculoase.

În 16 ani din 26 nu a fost raportată nicio captură.

Este greu de explicat cum un port despre care propriile rapoarte ale DIICOT spun că poate reprezenta o rută de introducere a cocainei, heroinei și altor droguri în Uniunea Europeană poate avea ani întregi în care statisticile oficiale indică zero capturi.

Există, evident, posibilitatea ca traficanții să nu fi folosit portul în acei ani sau ca transporturile să fi scăpat nedescoperite.

Dar tocmai această a doua ipoteză ar trebui să fie una dintre cele mai mari preocupări ale autorităților.

Pentru că zero capturi nu înseamnă neapărat zero trafic.

Poate însemna și zero detecție.

DIICOT recunoaște vulnerabilitatea, dar reacționează târziu

Paradoxul este că DIICOT nu contestă importanța Portului Constanța.

Dimpotrivă.

În raportul aferent anului 2023, instituția arăta că ruta maritimă prin Constanța poate rămâne o variantă alternativă pentru introducerea cocainei și a altor droguri în statele Uniunii Europene.

Așadar, instituția știe problema.

Știe ruta.

Știe tipurile de droguri.

Știe că organizațiile criminale își schimbă traseele pentru a evita controalele.

Și totuși, un birou Antidrog în cadrul DIICOT Constanța a fost înființat abia în 2024.

După mai bine de două decenii de statistici.

După ani în care România a fost descrisă drept țară de tranzit.

După ce autoritățile au recunoscut că portul este vulnerabil.

Întrebarea nu mai este dacă problema exista.

Întrebarea este de ce reacția instituțională a venit atât de târziu.

În timp ce România descoperea festivalurile, Europa descoperea sute de tone în porturi

Comparația cu marile porturi europene este devastatoare pentru imaginea performanței României.

În perioada ianuarie 2019 – iunie 2024, în Anvers au fost confiscate aproximativ 443 de tone de cocaină, iar la Rotterdam aproximativ 180 de tone.

Numerele nu sunt comparabile unu la unu — porturile au volume comerciale, riscuri și sisteme de control diferite — însă diferența este atât de mare încât merită pusă o întrebare fundamentală:

Este Portul Constanța cu adevărat mai puțin atractiv pentru traficanți sau pur și simplu statul român găsește mai puține transporturi?

DIICOT ar trebui să poată răspunde transparent la această întrebare.

Pentru că altfel, bilanțul oficial poate crea o impresie fals liniștitoare: puține capturi, deci puține droguri.

Realitatea traficului internațional funcționează însă exact invers. Rețelele criminale caută permanent rute alternative și porturi în care riscul de a fi descoperite este mai mic.

Cele 16 tone de pulpă de fructe și întrebarea la care DIICOT nu răspunde

În 2024, DIICOT a anunțat una dintre cele mai importante operațiuni antidrog din Portul Constanța: un transport de aproximativ 16 tone de pulpă de fructe provenită din Ecuador, în care autoritățile au identificat cocaină.

Instituția și-a descris ulterior acțiunea drept rezultatul unor „eforturi considerabile”.

Dar există o problemă esențială.

Raportul DIICOT nu precizează cantitatea exactă de cocaină recuperată din transport.

Așadar, avem 16 tone de marfă contaminată cu cocaină, dar nu avem, în bilanțul public al instituției, cifra care ar trebui să conteze cel mai mult: câte kilograme de drog au fost efectiv identificate și indisponibilizate?

Pentru o instituție care își măsoară performanța în capturi, lipsa acestei informații este cel puțin surprinzătoare.

„Eforturi considerabile” versus rezultate măsurabile

Problema nu este că DIICOT nu face operațiuni.

Evident că face.

În primele nouă luni ale anului 2024, DIICOT și Poliția Română au raportat sute de acțiuni operative antidrog, mii de percheziții și sute de kilograme de droguri indisponibilizate la nivel național.

Problema este alta: cum se măsoară succesul atunci când vine vorba despre Portul Constanța?

Nu prin numărul de comunicate.

Nu prin numărul de percheziții.

Nu prin formulări precum „eforturi considerabile”.

Ci prin cantitatea de droguri interceptată, numărul rețelelor internaționale destructurate, traseele identificate și capacitatea de a împiedica folosirea portului ca punct de intrare în Uniunea Europeană.

Iar aici, după 26 de ani, bilanțul ridică mai multe întrebări decât răspunsuri.

Port vulnerabil, scanare insuficientă și prezență redusă

În 2024, fostul procuror general Alex Florența declara că Portul Constanța este vulnerabil în fața marilor rețele de trafic de droguri.

Printre problemele indicate se aflau un sistem insuficient dezvoltat pentru scanarea containerelor și lipsa unei prezențe suficiente a structurilor de poliție specializate.

Este probabil cea mai importantă concluzie din întregul caz.

Pentru că nu mai vorbim despre o critică venită din exterior.

Vorbim despre recunoașterea vulnerabilității de către sistemul judiciar însuși.

Dacă portul este vulnerabil, dacă traficanții pot utiliza această rută, dacă România este considerată țară de tranzit și dacă mijloacele de scanare și control sunt insuficiente, atunci întrebarea privind responsabilitatea instituțională devine inevitabilă.

Unde a fost DIICOT în toți acești ani?

Este întrebarea care ar trebui pusă direct.

Unde a fost structura specializată?

De ce a fost nevoie de 24 de ani pentru apariția unui birou Antidrog la Constanța?

De ce există ani întregi cu zero capturi raportate?

Câte containere sunt scanate efectiv?

Câte sunt controlate fizic?

Câte transporturi suspecte sunt identificate?

Câte rețele internaționale care folosesc Portul Constanța au fost destructurate?

Și, poate cel mai important: câte transporturi au trecut prin port fără ca autoritățile să știe ce se află în ele?

Acestea nu sunt întrebări politice.

Sunt întrebări despre eficiența unei instituții publice care are printre principalele sale misiuni combaterea criminalității organizate.

Un an de raportare și apoi tăcere

Un alt detaliu ridică semne de întrebare.

În raportul pentru 2024, DIICOT vorbește despre activitatea din Portul Constanța și despre captura de pulpă de fructe care conținea cocaină.

În raportul pentru 2025, potrivit analizei datelor publice citate de G4Media și Info Sud-Est, Portul Constanța și capturile de droguri de aici nu mai sunt menționate.

Pentru o zonă pe care instituția o descria anterior drept rută alternativă de introducere a drogurilor în UE, această lipsă de informații este cel puțin greu de ignorat.

Transparența nu ar trebui să fie opțională atunci când discutăm despre securitatea unei țări și despre traficul internațional de droguri.

DIICOT nu poate confunda activitatea cu eficiența

Aceasta este, în fond, problema centrală.

O instituție poate avea sute de acțiuni și mii de acte procedurale și, în același timp, să fie slabă exact acolo unde ar trebui să fie cea mai eficientă.

Activitatea nu este același lucru cu performanța.

Iar Portul Constanța oferă un test aproape perfect pentru această diferență.

România are unul dintre cele mai importante porturi de la Marea Neagră.

DIICOT spune că portul poate fi folosit ca rută alternativă de traficanți către Uniunea Europeană.

Autoritățile recunosc vulnerabilități privind scanarea și prezența structurilor specializate.

Biroul Antidrog apare abia în 2024.

Iar în 16 dintre cei 26 de ani analizați nu este raportată nicio captură.

Toate acestea pot avea explicații individuale.

Împreună însă, construiesc o imagine greu de ignorat.

Marele eșec nu este neapărat ceea ce DIICOT a capturat. Este ceea ce nu știm că a trecut

Poate că aceasta este întrebarea cea mai gravă.

Nu câte kilograme de droguri au fost confiscate.

Ci câte au trecut fără să fie descoperite.

Nimeni nu poate calcula cu precizie această cifră. Tocmai de aceea, statisticile privind capturile nu pot fi folosite singure drept dovadă că fenomenul este redus.

În cazul Portului Constanța, ele arată însă ceva incontestabil: capacitatea de detecție raportată public a fost extrem de redusă în raport cu importanța strategică a portului.

Iar când propria instituție recunoaște că portul poate constitui o rută alternativă pentru traficanți, această discrepanță devine o problemă instituțională.

DIICOT are obligația să explice.

Nu prin comunicate triumfaliste.

Nu prin bilanțuri cosmetizate.

Nu prin enumerarea numărului de percheziții.

Ci prin cifre, controale, rezultate și răspunsuri clare.

După 26 de ani, Portul Constanța nu mai poate fi tratat ca o notă de subsol în bilanțul luptei antidrog. Dacă este o poartă pentru traficul internațional, atunci statul român trebuie să demonstreze că are și cheia cu care o poate închide.