PNL și USR s-au supărat. Atât de tare încât au decis să boicoteze activitatea Parlamentului. Motivul? Nu le convine noua împărțire a funcțiilor din Biroul Permanent al Camerei Deputaților. În urma votului, două dintre pozițiile pe care le revendicau liberalii și USR au ajuns la AUR și SOS România. Iar reacția celor două partide a fost să anunțe că nu participă la lucrările Parlamentului: nici la plen, nici la voturile finale, nici la comisii și nici la celelalte structuri parlamentare.

Să fim serioși: pot exista argumente politice și juridice împotriva unei astfel de decizii. PNL și USR au tot dreptul să o conteste. Pot să o critice, pot să sesizeze Curtea Constituțională, pot să ceară explicații și pot să încerce să convingă celelalte partide că au dreptate.

Dar să boicotezi activitatea Parlamentului pentru că ai pierdut un vot este cu totul altceva.

Și aici apare întrebarea pe care ar trebui să și-o pună, în primul rând, cei care au votat aceste partide.

Pentru ce i-au trimis românii în Parlament?

Pentru a munci sau pentru a protesta atunci când nu le ies negocierile?

Pentru a participa la ședințe și a vota legi sau pentru a pleca din sală când majoritatea votează altceva decât își doresc?

Pentru că Parlamentul nu este un club privat al partidelor. Nu este nici locul în care fiecare formațiune primește obligatoriu funcția pe care o consideră că i se cuvine.

Este instituția în care se exercită mandatul primit de la alegători.

Votul trebuie respectat și atunci când nu-ți convine

Aici este, de fapt, problema cea mai serioasă.

În democrație, votul nu este bun doar atunci când câștigi.

Dacă o majoritate parlamentară ia o decizie cu care nu ești de acord, ai toate instrumentele pentru a o combate. Poți vota împotrivă. Poți critica public decizia. Poți negocia. Poți sesiza instituțiile competente.

Dar să spui „nu ne convine ce s-a votat, așa că nu mai participăm” transmite un mesaj foarte prost.

Mai ales din partea unor partide care pretind că apără instituțiile democratice.

PNL și USR susțin că modul în care s-a făcut noua repartizare a funcțiilor este incorect. Este poziția lor și au dreptul să o susțină.

Dar există o diferență între a contesta o decizie și a refuza să mai participi la activitatea instituției în care acea decizie a fost luată.

Iar această diferență nu este deloc una neimportantă.

Parlamentarul este ales să fie prezent

Un lucru pare să fie uitat prea ușor în această poveste.

Parlamentarii nu sunt aleși pentru a ocupa funcții în Biroul Permanent.

Nu sunt aleși pentru a câștiga fiecare negociere politică.

Și, cu siguranță, nu sunt aleși pentru a boicota Parlamentul atunci când pierd o bătălie politică.

Sunt aleși să reprezinte oamenii.

Asta înseamnă să fie acolo. Să participe. Să voteze. Să vorbească. Să depună amendamente. Să-și susțină proiectele. Să-i înfrunte pe adversarii politici în plen și în comisii.

Chiar și atunci când pierd.

De fapt, tocmai atunci se vede dacă un politician își respectă cu adevărat mandatul.

Nu poți transforma orice înfrângere într-un motiv de boicot

Politica presupune și pierderi.

Uneori câștigi un vot. Alteori îl pierzi.

Uneori obții funcția pe care o vrei. Alteori o obține adversarul.

Asta este politica într-un Parlament în care există mai multe partide și mai multe grupuri parlamentare.

Dacă fiecare formațiune ar decide să nu mai participe la lucrări ori de câte ori pierde o negociere, Parlamentul s-ar transforma într-un teatru absurd.

„Nu ne-a plăcut rezultatul, deci nu mai venim.”

Numai că alegătorii nu au votat pentru asta.

Iar PNL și USR ar trebui să fie foarte atenți la mesajul pe care îl transmit.

Pentru că românului care merge la serviciu în fiecare dimineață și își plătește taxele îi este destul de greu să înțeleagă de ce un parlamentar poate considera că protestul împotriva pierderii unei funcții este un motiv suficient pentru a nu participa la activitatea Parlamentului.

PNL și USR pot protesta. Dar Parlamentul trebuie să funcționeze

Nimeni nu le contestă dreptul de a protesta.

Pot să protesteze cât vor.

Pot să spună că PSD a greșit. Pot să acuze AUR și SOS. Pot să conteste decizia la CCR. Pot să facă declarații politice și conferințe de presă.

Dar toate acestea pot fi făcute și în timp ce își exercită mandatul.

De fapt, asta ar fi fost demonstrația de forță politică: să rămână în Parlament, să participe la ședințe, să voteze împotriva majorității și să încerce să-i convingă pe ceilalți că au dreptate.

Boicotul este, în schimb, cea mai simplă soluție.

Pleci.

Și apoi spui că protestezi.

Când pierzi, nu abandonezi terenul

Dincolo de disputa concretă privind Biroul Permanent, cazul spune ceva despre felul în care unele partide înțeleg opoziția.

Opoziția nu înseamnă să participi numai când îți convine.

Opoziția înseamnă să fii acolo și să te bați pentru fiecare vot.

Să ieși în fața majorității și să-i spui că greșește.

Să vii cu argumente.

Să vii cu proiecte.

Să vii cu alternative.

Și, mai ales, să fii prezent.

Pentru că parlamentarii nu au primit un mandat de la alegători cu mențiunea „participați doar când rezultatul vă convine”.

Au primit un mandat pentru întreaga legislatură.

Iar respectul pentru votul cetățenilor ar trebui să înceapă tocmai de aici: să fii prezent la locul în care oamenii te-au trimis.

PNL și USR pot considera că au fost nedreptățite. Pot considera că noua majoritate a procedat greșit. Pot merge până la Curtea Constituțională pentru a-și susține punctul de vedere.

Dar până când o instituție competentă nu schimbă decizia, ea rămâne o decizie adoptată prin mecanismele parlamentare.

Iar într-o democrație matură, faptul că ai pierdut un vot nu îți dă dreptul să ignori instituția în care acel vot a fost exprimat.

Poți pierde o bătălie politică. Nu poți însă să pierzi din vedere motivul pentru care ai fost ales.

Iar motivul acela nu a fost să boicotezi Parlamentul.

A fost să muncești în el.