Problemele acumulate în implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) readuc în prim-plan discuția privind modul în care România și-a gestionat angajamentele asumate în fața Comisiei Europene. Europarlamentarul AUR/ECR Gheorghe Piperea consideră că întârzierile și riscul pierderii unor fonduri nu pot fi puse exclusiv pe seama unor dificultăți administrative.

Reacția sa vine în contextul declarațiilor premierului demis Ilie Bolojan referitoare la proiectele finanțate prin PNRR care nu au fost finalizate. Potrivit lui Piperea, faptul că aproximativ 2.500 de proiecte au rămas nefinalizate ridică semne serioase de întrebare asupra modului în care a fost gestionat întregul mecanism.

„Dacă nu ar fi cinic ce spune domnul Bolojan, ar fi caraghios de-a dreptul”, a afirmat europarlamentarul, criticând ideea că actuala guvernare ar fi singura capabilă să ducă la capăt proiectele rămase în urmă.

În opinia lui Piperea, amploarea întârzierilor demonstrează că problemele nu pot fi privite izolat, de la un proiect la altul. Este nevoie, susține acesta, de o evaluare a deciziilor luate încă de la începutul programului și de identificarea celor care au avut responsabilitatea gestionării fondurilor.

Banii europeni nu sunt garantați dacă obiectivele nu sunt îndeplinite

Unul dintre principalele semnale de alarmă trase de Gheorghe Piperea vizează consecințele financiare ale nerealizării jaloanelor și țintelor asumate prin PNRR.

Europarlamentarul atrage atenția că neîndeplinirea obligațiilor poate conduce la pierderea unor finanțări și, în anumite situații, la restituirea unor sume, inclusiv cu penalități.

„N-ai finalizat, trebuie să dai banii înapoi și trebuie să dai banii înapoi cu penalități”, a declarat Piperea.

Problema este cu atât mai importantă cu cât PNRR a fost prezentat drept unul dintre principalele instrumente prin care România urma să finanțeze investiții și reforme majore. Întârzierile în implementare pot avea, astfel, consecințe nu doar asupra administrației, ci și asupra beneficiarilor proiectelor și asupra bugetului public.

Critici privind modul în care a fost conceput PNRR

Gheorghe Piperea nu limitează însă critica la etapa actuală de implementare. În opinia sa, dificultățile întâmpinate de România trebuie analizate în raport cu modul în care programul a fost construit încă de la început.

„De la început programul a fost greșit, supradimensionat. Iar în România lucrurile au fost și mai grave, către groaznic”, a susținut europarlamentarul AUR/ECR.

Acesta a pus în discuție inclusiv diferența dintre așteptările inițiale privind finanțarea disponibilă pentru România și sumele care au ajuns efectiv să fie accesate, subliniind că o parte semnificativă a resurselor PNRR este reprezentată de împrumuturi.

Din această perspectivă, spune Piperea, evaluarea PNRR nu ar trebui să se rezume la câți bani au fost atrași, ci trebuie să țină cont și de costurile asociate finanțării, de proiectele care nu au fost finalizate și de rezultatele concrete obținute.

„Nu mai este vorba despre o simplă greșeală politică”

Pe fondul acestor probleme, europarlamentarul susține că trebuie stabilit cine își asumă responsabilitatea pentru deciziile care au dus la pierderea sau riscul pierderii unor fonduri.

„Aici nu mai este vorba despre o simplă greșeală politică. Aici este vorba despre chestiuni cu totul și cu totul penale și trebuie să mergem după acești indivizi și să cerem răspunderea lor”, a declarat Gheorghe Piperea.

Afirmația reprezintă una dintre cele mai dure poziții exprimate în legătură cu modul în care au fost gestionate proiectele PNRR. În esență, mesajul său este că eventualele pierderi financiare trebuie să fie urmate de o analiză clară a responsabilităților, nu doar de explicații politice.

Avertisment pentru următoarele programe europene

Piperea consideră că lecțiile PNRR ar trebui să fie folosite pentru a preveni repetarea unor situații similare în cazul viitoarelor programe europene.

Europarlamentarul a indicat inclusiv programul SAFE, afirmând că România trebuie să evite repetarea unor decizii pe care le consideră greșite.

„Trebuie să cerem răspunderea lor, în așa fel încât să nu se mai repete, de exemplu, nenorocirea asta cu programul SAFE”, a afirmat acesta.

Din perspectiva sa, miza nu este doar recuperarea eventualelor pierderi provocate de întârzierile din PNRR, ci și schimbarea modului în care sunt planificate, negociate și implementate proiectele finanțate prin mecanisme europene.

În condițiile în care România trebuie să gestioneze în continuare proiecte și fonduri europene de amploare, disputa privind PNRR rămâne, astfel, și o discuție despre responsabilitatea administrativă, eficiența cheltuirii banului public și capacitatea autorităților de a transforma finanțările europene în rezultate concrete.