Există un moment în care apărarea unui principiu se transformă în abuz politic. Iar ceea ce se întâmplă acum în jurul așa-numitului „amendament Fritz” riscă să ajungă exact în acest punct.

Nu este nimic în neregulă cu dezbaterea privind o lege. Nu este nimic în neregulă ca USR să conteste o prevedere pe care o consideră nedreaptă. Nu este nimic în neregulă ca Dominic Fritz să își apere mandatul prin toate mijloacele legale pe care le are la dispoziție.

Dar este cu totul altceva ca o dispută politică ce îl privește în mod direct pe liderul USR să fie transformată într-o problemă pentru întreaga Românie, iar 770 de milioane de euro din PNRR să ajungă să fie puse sub semnul întrebării.

Aici este limita care nu ar trebui trecută.

Pentru Fritz, problema este personală. Pentru România, factura ar fi colectivă

Să fim foarte clari: în centrul acestei dispute se află un om politic, Dominic Fritz, președintele USR și primarul Timișoarei.

USR are tot dreptul să considere că prevederea care îl vizează este incorectă. Are tot dreptul să o conteste în Parlament, în instanțe sau în fața instituțiilor competente. Are dreptul să ceară sprijin politic european.

Dar nu are dreptul moral să trateze banii României ca pe o garanție pentru propria supraviețuire politică.

Cele 770 de milioane de euro nu sunt banii USR.

Nu sunt banii lui Dominic Fritz.

Nu sunt banii PSD, PNL, AUR, USR sau ai vreunui alt partid.

Sunt bani care aparțin României și care trebuie să ajungă în economia românească, în proiectele pentru care țara și-a asumat reforme și jaloane în cadrul PNRR.

Tocmai de aceea, transformarea unei dispute privind mandatul unui politician într-o miză financiară pentru un întreg stat este profund problematică.

USR trebuie să răspundă la o întrebare simplă

Dacă USR consideră că „amendamentul Fritz” este neconstituțional sau contrar dreptului european, atunci să își ducă argumentele până la capăt în cadrul instituțiilor care au competența de a decide acest lucru.

Dar de ce trebuie ca România să fie amenințată cu pierderea unor fonduri europene pentru ca Dominic Fritz să își păstreze funcția?

Aceasta este întrebarea la care USR trebuie să răspundă.

Mai ales că situația juridică nu poate fi redusă la o simplă afirmație politică. Curtea Constituțională a validat amendamentul contestat, iar acum disputa s-a mutat la Bruxelles. 

Poți critica o decizie a CCR. Poți considera că există argumente juridice împotriva ei. Poți solicita instituțiilor europene să analizeze compatibilitatea unei legi cu dreptul UE.

Dar nu poți cere ca întreaga țară să plătească nota de plată a unei confruntări politice interne.

PPE și Renew nu sunt avocații USR

Poate și mai grav este ceea ce fac liderii PPE și Renew Europe.

Manfred Weber și Valérie Hayer i-au cerut Ursulei von der Leyen să intervină în această chestiune și să transmită României că plata celor 770 de milioane de euro este legată de rezolvarea problemei „amendamentului Fritz”.

Este o intervenție politică extrem de puternică.

Și tocmai de aceea trebuie pusă o întrebare incomodă: de când a devenit Parlamentul European terenul de rezolvare a problemelor de partid ale USR?

PPE și Renew pot avea opinii despre legislația României. Instituțiile europene pot verifica respectarea dreptului Uniunii. Comisia Europeană poate evalua jaloanele PNRR.

Dar liderii unor familii politice europene nu ar trebui să se transforme în avocații unui partid românesc și nici să transmită impresia că accesul României la bani europeni poate fi negociat în funcție de soarta politică a unui lider de partid.

Asta nu mai seamănă cu apărarea statului de drept.

Seamănă cu ingerința politică.

România nu este un stat de mâna a doua

Există aici o problemă și mai profundă.

România este membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Nu este o colonie politică a Bruxelles-ului.

Nu este un teritoriu în care partidele europene își pot impune preferații politici.

Nu este o țară care trebuie să accepte că un politician român beneficiază de un regim special doar pentru că este apropiat de anumite grupuri politice de la Bruxelles.

Dacă există o problemă reală privind statul de drept, ea trebuie analizată cu aceleași criterii pentru toată lumea.

Dacă o lege încalcă dreptul european, atunci trebuie spus clar de ce, pe baza tratatelor și a procedurilor europene.

Dacă există o problemă constituțională, există instituții românești competente să o analizeze.

Dar nu putem accepta logica potrivit căreia, pentru că Dominic Fritz este membru al unei familii politice europene, întreaga Românie trebuie pusă sub presiune financiară.

Asta ar fi exact opusul tratamentului egal pe care îl presupune apartenența la Uniunea Europeană.

Banii europeni nu trebuie folosiți ca armă politică

Mai există un paradox în această poveste.

Liderii PPE și Renew avertizează că banii europeni nu trebuie folosiți pentru „vendete politice”. Valérie Hayer a susținut chiar că UE nu trebuie să finanțeze astfel de practici. 

Foarte bine.

Atunci același principiu trebuie să funcționeze în ambele sensuri.

Nici România nu trebuie să fie privată de bani europeni pentru a forța soluționarea unei dispute politice care îl privește pe un anumit politician.

Altfel, schimbăm doar sensul folosirii politice a banilor.

Dacă Bucureștiul ar folosi o tranșă europeană pentru a-și recompensa aliații politici, ar fi scandal.

Dacă Bruxelles-ul folosește o tranșă europeană pentru a exercita presiune asupra Bucureștiului într-un caz care îl privește pe un lider USR, ar trebui să existe aceeași exigență.

Statul de drept nu poate fi selectiv

Există, desigur, o discuție legitimă despre principiile neretroactivității, securitatea juridică și proporționalitatea sancțiunilor. Liderii PPE și Renew își bazează intervenția tocmai pe asemenea argumente și invocă inclusiv dreptul UE și drepturile electorale ale cetățenilor europeni.

Dar statul de drept nu poate fi apărat selectiv.

Nu poate exista un standard pentru un politician apropiat de Bruxelles și un alt standard pentru ceilalți.

Nu poate exista un principiu atunci când este afectat Dominic Fritz și un alt principiu atunci când este afectat un politician care nu se bucură de sprijinul PPE sau Renew.

Dacă există o problemă juridică, ea trebuie rezolvată juridic.

Nu prin presiuni politice.

Nu prin amenințarea cu pierderea banilor.

Și mai ales nu prin sacrificarea interesului financiar al unei țări întregi pentru rezolvarea unei probleme individuale.

România trebuie tratată ca partener, nu ca protejat

Comisia Europeană a precizat că legea integrității va fi analizată în cadrul ultimei cereri de plată și că discuțiile tehnice cu autoritățile române sunt în curs.

Aceasta este calea normală.

Evaluare tehnică.

Argumente juridice.

Proceduri.

Criterii identice pentru toate statele membre.

Nu scrisori politice prin care liderii unor grupuri din Parlamentul European cer intervenții urgente pentru rezolvarea unei probleme care îl privește direct pe liderul unui partid românesc.

România nu cere privilegii.

România nu trebuie să fie scutită de reguli.

România nu trebuie să primească bani dacă nu își respectă angajamentele.

Dar România are dreptul la exact același tratament de care beneficiază orice alt stat membru.

770 de milioane de euro nu pot fi moneda de schimb pentru Fritz

În final, aceasta este problema esențială.

Poate Dominic Fritz să rămână primar?

Poate fi contestată legea?

Poate fi declarată neconstituțională?

Poate fi considerată incompatibilă cu dreptul european?

Toate acestea trebuie stabilite prin proceduri și instituții competente.

Dar 770 de milioane de euro nu trebuie transformate în moneda de schimb a acestei dispute.

USR trebuie să își apere liderul prin argumente politice și juridice, nu prin presiuni care riscă să pună în joc interesele financiare ale României.

PPE și Renew trebuie să își amintească faptul că nu au fost aleși să devină avocații personali ai lui Dominic Fritz.

Iar Bruxelles-ul trebuie să înțeleagă un lucru elementar: România nu este o țară de mâna a doua.

Este membru al Uniunii Europene.

Cu drepturi.

Cu obligații.

Cu instituții.

Și cu dreptul de a cere ca regulile europene să fie aplicate tuturor în același mod.

Fritz poate să își apere mandatul. USR poate să își apere liderul. PPE și Renew pot să își exprime opiniile. Dar niciunul dintre ei nu are dreptul să pună România să plătească 770 de milioane de euro pentru o bătălie politică.