Focșaniul pare să fi intrat într-o competiție absurdă: cine poate pune mai multe semafoare într-un oraș în care traficul nu justifică întotdeauna asemenea „performanțe”? Sub administrația primarului Cristi Misăilă, șoferii și pietonii se lovesc tot mai des de o problemă care ar trebui să fie exact inversul unei politici moderne de mobilitate: semafoare multe, așteptări lungi și o circulație care, în loc să fie fluidizată, ajunge să fie îngreunată.

Problema nu este existența semafoarelor în sine. Evident, acolo unde traficul și siguranța o impun, ele sunt necesare. Problema este modul în care sunt amplasate și gestionate. În Focșani au apărut semafoare inclusiv pe artere sau în zone cu trafic redus, iar unele dintre ele par să transforme o traversare banală într-un exercițiu de răbdare.

Pentru pietoni, situația poate deveni de-a dreptul frustrantă. Când un om ajunge la trecerea de pietoni și trebuie să aștepte o perioadă exagerat de lungă pentru culoarea verde, mesajul transmis este unul cât se poate de prost: pietonul, care ar trebui să fie prioritar într-un oraș civilizat, este pus să aștepte inutil în fața unui semafor.

Iar dacă semaforul este montat într-un loc slab circulat, întrebarea devine inevitabilă: care este rațiunea acestei soluții și cât de mult a fost analizată înainte de a fi pusă în practică?

Semafoare multe, sincronizare puțină

O altă problemă care sare în ochi este lipsa unei sincronizări eficiente între semafoarele aflate pe aceeași stradă.

Într-un sistem de trafic bine gândit, semafoarele de pe o arteră importantă ar trebui să contribuie la formarea unui flux cât mai fluent. În schimb, dacă un șofer primește verde la un semafor, înaintează câteva zeci sau sute de metri și găsește imediat roșu, apoi pornește din nou și întâlnește iar roșu, rezultatul este previzibil: mai mult timp pierdut, mai multe opriri, mai mult combustibil consumat și mai multă nervozitate.

Cu alte cuvinte, în loc să avem o „undă verde”, riscăm să avem o „undă roșie”.

Este greu de înțeles cum poate fi considerată o soluție modernă de management al traficului o rețea în care semafoarele de pe aceeași arteră nu reușesc să lucreze coerent împreună. Iar dacă această situație persistă, administrația locală ar trebui să explice public de ce.

Cine plătește pentru timpul pierdut?

Fiecare minut petrecut inutil la semafor înseamnă timp pierdut pentru locuitorii orașului. Pentru un șofer, se adună opriri și porniri. Pentru un pieton, se adună minute de așteptare. Pentru transportul public, înseamnă întârzieri. Pentru întregul oraș, înseamnă trafic mai puțin fluid.

De aceea, problema nu poate fi tratată ca o simplă chestiune de „nu ne plac nouă semafoarele”.

Este o problemă de management urban.

Dacă administrația investește în infrastructură rutieră și în sisteme de semaforizare, atunci cetățenii au dreptul să se aștepte ca aceste sisteme să fie gândite coerent, monitorizate și ajustate în funcție de traficul real. Un semafor nu devine automat o soluție bună doar pentru că este nou și funcționează.

Domnule Misăilă, mai multe semafoare nu înseamnă automat un oraș mai bine administrat

Cristi Misăilă, ca primar al Focșaniului, are obligația să răspundă unei întrebări simple: care este strategia din spatele acestei semaforizări?

Câte dintre semafoarele instalate în ultimii ani au fost amplasate în urma unor analize reale ale traficului? Cât durează, în medie, așteptarea pietonilor? Sunt timpii de semaforizare ajustați în funcție de orele de vârf și de intensitatea traficului? De ce nu sunt sincronizate corespunzător semafoarele de pe anumite artere? Și, mai ales, există o evaluare a efectului acestor instalații asupra timpilor de deplasare?

Focșănenii nu au nevoie de un oraș în care fiecare intersecție să fie transformată într-un punct suplimentar de așteptare. Au nevoie de un oraș în care traficul să fie organizat inteligent.

Semafoarele trebuie să servească oamenii, nu oamenii să ajungă să servească semafoarele.

Când pietonii așteaptă inutil, când șoferii sunt opriți repetat, când semafoarele de pe aceeași stradă nu sunt sincronizate și când astfel de situații apar inclusiv în zone cu trafic redus, administrația locală nu mai poate răspunde doar prin inaugurări și fotografii cu infrastructură nouă.

Trebuie să explice de ce sistemul funcționează așa și ce intenționează să facă pentru a-l îmbunătăți.

Pentru locuitorii Focșaniului, ceea ce ar trebui să fie un sistem menit să fluidizeze circulația riscă să devină exact opusul: o sursă permanentă de nervi, timp pierdut și trafic inutil.

Iar dacă acesta este rezultatul unei politici publice prezentate drept modernizare, atunci avem tot dreptul să întrebăm: modernizare pentru cine?