În timp ce Guvernul vorbește despre reforme și responsabilitate bugetară, angajații din educație se pregătesc să reacționeze la ceea ce consideră a fi o nouă lovitură dată sistemului. Profesorii avertizează că diminuarea veniturilor și măsurile anunțate de autorități ar putea transforma începutul anului școlar într-un nou conflict social.

Guvernul pare să fi găsit din nou aceeași soluție atunci când trebuie să reducă presiunea de pe buget: să ceară sacrificii celor care au din ce în ce mai puțin spațiu pentru a suporta alte sacrificii.

De această dată, în centrul nemulțumirilor sunt profesorii. Iar mesajul transmis de reprezentanții acestora este cât se poate de clar: educația nu mai acceptă să fie tratată drept variabila de ajustare a bugetului de stat.

Promisiuni multe, austeritate pentru cei care muncesc

În ultimii ani, autoritățile au vorbit constant despre importanța educației, despre investiții în școli și despre necesitatea de a crește statutul profesorului în societate.

În momentul în care apar însă probleme bugetare, discursul se schimbă.

Profesorilor li se vorbește despre restricții, înghețări și economii, în timp ce responsabilitatea pentru situația financiară a statului este transferată, din nou, către angajați și populație.

Aceasta este una dintre principalele surse ale furiei din sistem: senzația că educația este importantă doar în declarațiile oficiale, nu și atunci când trebuie alocate resurse.

Profesorii amenință cu proteste

Sindicaliștii din educație avertizează că eventualele măsuri care ar duce la diminuarea veniturilor nu vor fi acceptate fără reacție.

Iar momentul este unul extrem de sensibil: noul an școlar se apropie.

Un conflict izbucnit înainte de începerea cursurilor ar putea pune Guvernul într-o situație extrem de dificilă. Profesorii au la dispoziție instrumente de protest care pot afecta direct desfășurarea activității din școli.

Nu este vorba doar despre salarii. Nemulțumirile vizează un întreg pachet de măsuri care, potrivit reprezentanților angajaților din educație, pune o presiune suplimentară asupra celor care lucrează deja într-un sistem confruntat cu numeroase probleme.

Cine plătește pentru greșelile bugetare?

Întrebarea pe care Guvernul ar trebui să o primească este una simplă: de ce trebuie să plătească profesorii pentru problemele finanțelor publice?

Cadrele didactice nu au stabilit politicile fiscale ale țării. Nu au decis nivelul cheltuielilor publice și nici modul în care au fost administrate resursele statului.

Cu toate acestea, atunci când apar dificultăți, li se cere să accepte noi sacrificii.

Pentru un profesor, o reducere sau înghețare a veniturilor nu reprezintă o cifră într-un tabel Excel. Înseamnă facturi, rate, chirie, cheltuieli pentru copii și un nivel de trai care poate deveni și mai dificil de susținut.

Reforma salarizării riscă să devină o nouă dezamăgire

Noua lege a salarizării ar fi trebuit să aducă predictibilitate și echitate. În schimb, modul în care este primită de o parte a angajaților din educație alimentează suspiciunea că „reforma” ar putea deveni, în realitate, un nou instrument de reducere sau control al cheltuielilor.

Dacă Guvernul vrea să convingă profesorii că schimbările sunt necesare și corecte, trebuie să explice transparent ce se schimbă, cine pierde și cine câștigă.

Altfel, termenul „reformă” riscă să fie perceput doar ca un sinonim elegant pentru austeritate.

Educația nu poate fi construită cu frica de tăieri

Este greu de susținut că România vrea un sistem educațional performant în timp ce oamenii care lucrează în școli sunt permanent puși în situația de a se întreba dacă veniturile lor vor fi reduse, înghețate sau afectate de următoarea măsură fiscală.

Un sistem de educație stabil are nevoie de profesori motivați și respectați, nu de angajați care sunt obligați să iasă periodic în stradă pentru a apăra ceea ce consideră că li se cuvine.

Guvernul are acum posibilitatea să evite o nouă criză. Poate dialoga real cu sindicatele, poate explica transparent măsurile și poate demonstra că educația nu este prima victimă atunci când bugetul trebuie echilibrat.

Sau poate merge mai departe pe aceeași rețetă: declarații despre modernizare, urmate de măsuri de austeritate.

Dacă va alege a doua variantă, nu doar profesorii vor fi nemulțumiți. Nota de plată a unui conflict cu educația va fi suportată, în cele din urmă, de elevi și de familiile lor.

Iar acesta este poate cel mai grav lucru pe care un Guvern îl poate face într-un sistem care pretinde că pune educația pe primul loc.