Spectacolul politic oferit de Dragoș Ciobotaru, președintele interimar al PNL Vrancea, devine tot mai penibil. În timp ce deputatul își cultivă imaginea de mare liberal și susținător necondiționat al lui Ilie Bolojan, prin apariții televizate și prezențe tot mai dese la București, organizația pe care pretinde că o conduce se dezintegrează sub ochii lui. Iar ultima întâlnire cu liderul național al PNL a demonstrat cât valorează, în realitate, autoritatea sa în teritoriu: 12 primari au lipsit!

Există momente în politică în care realitatea devine atât de comică, încât nici măcar un scenarist de comedie nu ar putea inventa o asemenea situație. Cazul lui Dragoș Ciobotaru pare să fie unul dintre ele.

Președintele interimar al PNL Vrancea se străduiește din răsputeri să joace rolul liberalului de frunte, al politicianului conectat la marile decizii de la București, al omului care îl susține fără rezerve pe Ilie Bolojan. Îl vedem în spațiul public, își construiește profilul de politician național și încearcă să transmită impresia că este unul dintre oamenii de încredere ai conducerii centrale.

Numai că există o mică problemă: partidul pe care îl conduce în Vrancea nu pare deloc impresionat de acest spectacol.

Dovada a venit chiar la întâlnirea cu Ilie Bolojan, organizată vineri, 6 noiembrie, la Vânători. Din cei 30 de primari liberali ai județului, potrivit informațiilor publicate de Ediție de Vrancea, 12 au refuzat să participe la reuniunea cu președintele PNL. Cu alte cuvinte, aproape jumătate dintre primarii partidului au ales să stea departe de întâlnirea la care președintele organizației județene ar fi trebuit să demonstreze că are o echipă solidă în spate.

Aceasta nu mai este o simplă problemă de mobilizare. Este un semnal politic extrem de serios.

Ciobotaru îl impresionează pe Bolojan la București, dar nu-și mai poate aduna primarii acasă!

În orice partid care se respectă, primarii reprezintă una dintre cele mai importante resurse politice. Ei sunt oamenii care câștigă alegeri, care cunosc comunitățile, care țin organizațiile locale în viață și care asigură legătura dintre partid și electorat.

Nu prezentările televizate, nu fotografiile de protocol, nu declarațiile pompoase și nici aplauzele obținute prin apropierea de conducerea centrală.

Un președinte de filială care nu reușește să-și aducă primarii la o întâlnire cu liderul național are o problemă fundamentală de autoritate. Iar Dragoș Ciobotaru pare să fi ajuns exact în această situație.

În timp ce încearcă să se prezinte drept un apropiat al lui Bolojan, în propria organizație lucrurile arată cu totul diferit. Primarii, adică oamenii care dau greutate electorală unei filiale, nu se înghesuie să-i valideze leadershipul.

Este aproape ridicol contrastul dintre imaginea publică pe care Ciobotaru încearcă să o construiască și fotografia politică a organizației sale. La București, politicianul pare să fie în elementul său. În Vrancea, însă, lucrurile nu mai arată deloc atât de strălucitor.

Poți apărea la televizor și poți vorbi ore întregi despre reformă, disciplină de partid și susținerea lui Ilie Bolojan. Dar toate acestea devin simple exerciții de imagine atunci când oamenii care ar trebui să te urmeze aleg să nu vină la întâlnirile pe care le organizezi.

Frica de pierderea funcției? Bolojan, ultima plasă de siguranță pentru Ciobotaru?

Apropierea aproape demonstrativă a lui Dragoș Ciobotaru de Ilie Bolojan ridică acum o întrebare legitimă: cât este convingere politică și cât este interes personal?

Pentru un lider interimar care nu se poate baza pe susținerea unei părți importante a primarilor din propria filială, sprijinul președintelui național poate deveni o miză existențială.

Dacă în Vrancea nu mai are suficientă autoritate pentru a-și ține organizația unită, singura variantă rămasă pentru a-și conserva poziția poate fi consolidarea relației cu Bucureștiul.

De aici și întrebarea incomodă: nu cumva fidelitatea afișată față de Bolojan este, în bună măsură, și o formă de autoprotecție politică?

Un lider care se teme că își poate pierde funcția are toate motivele să se afișeze cât mai aproape de omul care poate influența viitorul conducerii partidului. Dar o asemenea strategie nu rezolvă problema de fond. Nu poți compensa lipsa de susținere din teritoriu prin fotografii cu șefii de la București.

Și nici nu poți conduce la nesfârșit o organizație doar prin intermediul relațiilor politice de la centru.

Dacă sprijinul primarilor s-a erodat atât de mult, atunci Dragoș Ciobotaru ar trebui să explice public ce a făcut pentru a ajunge în această situație și de ce oamenii care reprezintă baza electorală a PNL Vrancea nu mai consideră importantă prezența la întâlnirile organizate de conducerea județeană.

O filială unită doar în comunicatele de presă?

După întâlnirea de la Vânători, conducerea PNL Vrancea a transmis un mesaj triumfalist despre unitate, reconstrucție și un nou început.

„PNL Vrancea rămâne o echipă puternică și unită!”, a fost una dintre concluziile comunicării publice.

Serios? O echipă puternică și unită, în condițiile în care 12 primari au lipsit de la întâlnirea cu președintele partidului?

Este greu de înțeles cum poate fi prezentată drept unitate o asemenea situație. Mai degrabă, comunicatul pare o încercare de a cosmetiza o realitate incomodă. Pentru că una este ceea ce scrii într-un mesaj oficial și alta este ceea ce se întâmplă în interiorul organizației.

Mai mult, convocarea întâlnirii fără anunțarea explicită a prezenței lui Ilie Bolojan, așa cum reiese din invitația transmisă membrilor, ridică și ea semne de întrebare. Dacă totul era atât de bine în organizație, de ce era nevoie de atâta discreție?

Un lider sigur pe autoritatea sa nu ar trebui să se teamă de o întâlnire anunțată transparent, în care fiecare primar să știe de la început cine participă și ce subiecte urmează să fie discutate.

Domnule Ciobotaru, câți primari trebuie să vă întoarcă spatele ca să înțelegeți mesajul?

Dragoș Ciobotaru ar trebui să înțeleagă că funcția de președinte al PNL Vrancea nu este o recompensă pentru fidelitatea față de conducerea centrală și nici o rampă de lansare pentru apariții televizate.

Este o responsabilitate față de o organizație, față de aleșii locali și față de oamenii care au votat PNL.

Dacă aproape jumătate dintre primarii partidului nu se prezintă la întâlnirea cu președintele național, problema nu poate fi ascunsă sub covorul unui comunicat despre solidaritate și viitor luminos.

Poate că a venit momentul ca Dragoș Ciobotaru să coboare puțin din studiourile de televiziune și să se întoarcă în organizația pe care o conduce. Să vorbească nu doar cu Bolojan, ci și cu primarii care nu mai par dispuși să-i valideze conducerea.

Pentru că politica nu se face doar la București, în fața camerelor de filmat. Se face și în comunele în care primarii câștigă sau pierd alegeri, în organizațiile locale care duc greul campaniilor și printre oamenii care trebuie să creadă în liderii lor.

Iar dacă Dragoș Ciobotaru nu mai are încrederea propriilor aleși locali, atunci întrebarea nu mai este cât de apropiat este de Ilie Bolojan.

Întrebarea este cât timp mai poate rămâne la conducerea unei filiale pe care nu pare să o mai poată mobiliza.

Poți fi omul lui Bolojan la București, dar dacă oamenii tăi nu te mai urmează în Vrancea, ce fel de lider mai ești?