Raed Arafat nu mai este doar un personaj controversat în spațiul public. Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență este, începând de astăzi, inculpat într-un dosar penal care vizează presupuse fapte de contrabandă legate de un elicopter SMURD.

Iar întrebarea care ar trebui pusă fără ocolișuri este una simplă: mai poate conduce DSU în aceste condiții?

Răspunsul firesc, din perspectiva responsabilității publice, ar trebui să fie nu.

Arafat spune că nu își va da demisia. Din punct de vedere juridic, evident, beneficiază de prezumția de nevinovăție. Dar funcțiile publice de asemenea nivel nu presupun doar respectarea strictă a unei decizii definitive a instanței. Ele presupun și încredere, credibilitate și responsabilitate față de instituția pe care o conduci.

Iar în cazul de față, toate acestea sunt puse serios sub semnul întrebării.

Nu este vorba despre o simplă acuzație lansată în spațiul public

Raed Arafat a fost chemat la Parchetul Militar și informat oficial că are calitatea de inculpat în dosarul privind elicopterul SMURD. Potrivit relatărilor publice, ancheta vizează presupuse nereguli legate de introducerea în România a aeronavei și obligațiile fiscale aferente.

Este o diferență majoră între o polemică politică, o critică jurnalistică sau o acuzație formulată de un adversar și existența unei anchete penale în care procurorii au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale.

Arafat are dreptul să se apere. Are dreptul să conteste acuzațiile. Are dreptul să demonstreze că nu a încălcat legea.

Dar România are, la rândul ei, dreptul să întrebe dacă este normal ca omul aflat în fruntea unei structuri esențiale a statului să rămână în funcție în timp ce este inculpat într-un dosar penal.

„Nu îmi depun demisia” nu este un răspuns suficient

Raed Arafat a ales să rămână în funcție.

Este alegerea lui personală, dar funcția de șef al DSU nu este proprietatea personală a nimănui.

Un om care conduce una dintre cele mai importante structuri operative ale statului trebuie să înțeleagă că responsabilitatea publică înseamnă mai mult decât a spune că ești nevinovat.

Înseamnă să te întrebi dacă prezența ta în funcție mai servește instituției.

Și aici apare problema fundamentală: poate DSU să pretindă în continuare autoritate morală și instituțională maximă atunci când propriul său șef este inculpat într-o anchetă penală?

Chiar dacă Arafat va fi, în final, achitat, demisia sa temporară nu ar însemna o recunoaștere a vinovăției. Ar putea însemna, dimpotrivă, un gest de responsabilitate.

Arafat invocă faptul că situația elicopterului era cunoscută

Șeful DSU respinge acuzațiile și susține că situația aeronavei era cunoscută de autorități și că, în perioada scursă de la aducerea elicopterului în România, nu i s-ar fi cerut plata TVA.

Argumentul merită verificat de procurori și, dacă va fi cazul, de instanță.

Dar tocmai aici apare o întrebare incomodă pentru Arafat: dacă lucrurile erau atât de clare și dacă autoritățile cunoșteau situația, de ce s-a ajuns la un dosar penal în care el însuși a dobândit calitatea de inculpat?

Răspunsul nu poate fi lăsat exclusiv în sarcina comunicării publice.

Trebuie să existe documente, trasee administrative, responsabilități precise și explicații verificabile.

Un șef al DSU trebuie să fie dincolo de orice suspiciune?

Nu există o regulă potrivit căreia o persoană devine automat vinovată pentru că este inculpată.

Dar există o regulă nescrisă a responsabilității publice: cu cât funcția este mai importantă, cu atât standardul de integritate trebuie să fie mai ridicat.

Iar DSU nu este o instituție oarecare.

Este una dintre structurile de care depind intervențiile în situații de urgență, coordonarea unor operațiuni critice și gestionarea unor momente în care statul trebuie să funcționeze impecabil.

Într-o asemenea poziție, șeful instituției trebuie să poată cere subordonaților să respecte procedurile, să respecte legea și să aibă încredere deplină în conducerea instituției.

Când chiar conducătorul instituției este vizat penal, această autoritate este inevitabil afectată.

Arafat nu ar trebui să aștepte verdictul ca să facă un gest de responsabilitate

Raed Arafat poate avea dreptate în apărarea sa. Poate fi nevinovat. Poate demonstra că acuzațiile sunt neîntemeiate.

Dar acestea sunt chestiuni care trebuie stabilite prin procedurile judiciare.

Până atunci, problema politică și administrativă rămâne.

Este oportun ca un șef al DSU să rămână în funcție în timp ce este inculpat într-un dosar penal?

În opinia noastră, nu.

Demisia nu ar fi o condamnare. Nu ar fi o recunoaștere a vinovăției. Nu ar reprezenta abandonarea apărării sale.

Ar fi un semnal că funcția publică este mai importantă decât persoana care o ocupă.

Dacă va fi achitat, Arafat își poate recâștiga dreptul moral de a spune că a fost victima unei acuzații nedrepte.

Dacă însă ancheta va confirma acuzațiile, întrebarea va deveni și mai gravă: de ce a fost nevoie ca un procuror sau un judecător să îl oblige să plece, în loc să fi făcut el însuși pasul înapoi?

România nu are nevoie de funcționari „inamovibili”

Problema depășește cazul Raed Arafat.

România are nevoie să renunțe la cultura funcționarului devenit indispensabil, a omului care ajunge să creadă că instituția nu poate funcționa fără el.

Nimeni nu trebuie să fie deasupra instituției.

Nimeni nu trebuie să fie deasupra controlului public.

Și nimeni, indiferent cât de lungă este cariera sa sau cât de multe merite îi sunt recunoscute, nu ar trebui să considere că o funcție publică este garantată până la pronunțarea unei condamnări definitive.

Raed Arafat are dreptul la apărare și la prezumția de nevinovăție.

DSU are însă dreptul la credibilitate. Iar statul are dreptul la un conducător asupra căruia să nu planeze o asemenea vulnerabilitate.

De aceea, în opinia noastră, soluția decentă și responsabilă ar fi una singură: Raed Arafat să facă un pas în spate și să își prezinte demisia de la conducerea DSU până la clarificarea definitivă a situației sale judiciare.

Nu pentru că ar fi deja vinovat.

Ci pentru că, într-o funcție atât de importantă, și aparența unei probleme de integritate poate deveni o problemă pentru întreaga instituție.