Deputatul PNL Dragoș Ciobotaru a lansat un atac vehement la adresa AUR, acuzând formațiunea că s-ar fi transformat într-un „instrument al PSD”. Mesajul liberalului vine în contextul unor voturi comune și al unor înțelegeri parlamentare între PSD și AUR, pe care Ciobotaru le prezintă drept dovada unei colaborări politice pe care electoratul nu ar fi trebuit să o accepte.

Dincolo de acuzațiile lansate de deputatul PNL, rămâne însă o întrebare legitimă: ar fi avut Ciobotaru aceeași indignare dacă AUR ar fi ales să colaboreze cu PNL?

Este o întrebare cu atât mai relevantă cu cât politica românească este plină de alianțe conjuncturale, negocieri și compromisuri parlamentare. Ceea ce este prezentat astăzi drept o „trădare” atunci când AUR votează alături de PSD poate deveni, în funcție de interesul politic, o „strategie responsabilă” atunci când partenerul de negociere este PNL.

AUR, criticat pentru exact jocul parlamentar pe care îl fac toate partidele

Ciobotaru reproșează AUR faptul că a ajuns să voteze alături de PSD și sugerează că formațiunea lui George Simion ar fi abandonat discursul antisistem cu care s-a prezentat în fața alegătorilor.

Critica poate fi, desigur, făcută. Însă ea devine mai puțin convingătoare atunci când vine din partea unui politician care reprezintă un partid ce a participat, de-a lungul timpului, la numeroase formule de guvernare și negocieri politice.

În Parlament, voturile comune nu reprezintă o invenție a AUR. Partidele votează împreună atunci când interesele lor coincid, negociază funcții și încearcă să-și maximizeze influența. Diferența este că, atunci când adversarul face acest lucru, gestul poate fi prezentat drept „blat”, „trădare” sau „înțelegere toxică”, în timp ce atunci când este util propriei tabere, aceeași practică poate primi etichete mult mai elegante.

De aici apare și problema mesajului transmis de Ciobotaru.

Dacă AUR ar fi votat cu PNL, ar fi fost oare la fel de grav?

Cea mai interesantă parte a declarației liberalului nu este acuzația la adresa AUR, ci ceea ce lipsește din ea.

Ciobotaru condamnă apropierea dintre AUR și PSD, însă nu explică de ce o eventuală apropiere între AUR și PNL ar fi fost mai puțin problematică.

Dacă AUR ar fi negociat funcții, ar fi votat alături de liberali sau ar fi oferit sprijin unui guvern în care PNL ar fi avut un rol important, este greu de spus dacă discursul deputatului ar fi fost la fel de vehement. Dimpotrivă, privită strict prin logica interesului politic, este foarte posibil ca o asemenea colaborare să fi fost prezentată drept o soluție parlamentară necesară sau drept rezultatul unor negocieri normale.

Sigur, nu există o dovadă că Ciobotaru ar fi reacționat astfel. Dar tocmai această posibilitate pune sub semnul întrebării vehemența cu care liberalul judecă acum opțiunile politice ale AUR.

„Instrumentul PSD” sau pur și simplu un partid care își negociază interesele?

Formula aleasă de Dragoș Ciobotaru este una spectaculoasă: „AUR s-a transformat în instrumentul PSD”.

Este însă o afirmație politică, nu un fapt demonstrat.

AUR are propriile interese, propriul electorat și propria strategie parlamentară. Faptul că votează într-o anumită situație alături de PSD nu înseamnă automat că a devenit „instrumentul” social-democraților. Pentru a susține o asemenea concluzie ar fi nevoie de argumente mai solide decât simpla coincidență a unor voturi.

În fond, dacă fiecare partid care votează alături de altă formațiune devine automat „instrumentul” acesteia, atunci acuzația se poate întoarce foarte ușor împotriva tuturor actorilor politici.

Critica lui Ciobotaru seamănă mai degrabă cu o reglare de conturi politică

Mesajul deputatului PNL poate fi citit și într-o altă cheie: nu neapărat ca o apărare dezinteresată a principiilor, ci ca un atac adresat unui adversar politic.

AUR este un competitor important pentru PNL, iar orice apropiere a formațiunii lui George Simion de PSD poate fi exploatată politic de liberali. În acest context, indignarea lui Ciobotaru pare mai degrabă parte din lupta pentru electorat decât o revelație despre modul în care funcționează politica românească.

De altfel, este greu să convingi alegătorii că negocierile politice sunt scandaloase doar atunci când nu se întâmplă în tabăra ta.

Dacă AUR negociază cu PSD, este „instrumentul PSD”. Dacă, ipotetic, AUR ar negocia cu PNL, rămâne de văzut dacă aceleași gesturi ar fi considerate la fel de condamnabile.

În politică, indignarea selectivă poate costa

Dragoș Ciobotaru are tot dreptul să critice AUR și să considere nocivă colaborarea dintre acest partid și PSD. La fel de legitim este însă ca alegătorii să privească dincolo de declarațiile spectaculoase și să se întrebe dacă principiile invocate sunt aplicate consecvent.

Pentru că adevărata problemă nu este că AUR negociază.

Adevărata întrebare este dacă politicienii condamnă negocierile în funcție de principii sau în funcție de tabăra care beneficiază de ele.

Iar aici atacul lui Dragoș Ciobotaru lasă loc pentru o întrebare incomodă: poate că deputatul liberal nu este atât de deranjat de ideea că AUR face politică și negociază, cât este de faptul că, de această dată, negocierile nu avantajează PNL.

În definitiv, în politica românească, alianțele de conjunctură nu sunt o noutate. Noutatea este doar indignarea celor care se trezesc în afara negocierilor.