Un proiect prezentat de Primăria Focșani drept o investiție de modernizare a infrastructurii riscă să devină, pentru locatarii unui bloc de pe strada Ștefan cel Mare, un exemplu de cum lucrările publice pot ajunge să creeze probleme acolo unde ar trebui să le rezolve.

În timp ce administrația locală promovează reabilitarea străzii Ștefan cel Mare ca pe o investiție menită să îmbunătățească infrastructura și condițiile de circulație, locatarii blocului 65 reclamă o situație care ridică serioase semne de întrebare.

Potrivit sesizării transmise Primăriei Focșani, accesul lateral al blocului ar fi fost redus, în timpul lucrărilor, de la aproximativ 2,5 metri la doar 60 de centimetri.

Dacă această situație se confirmă în forma reclamată de locatari, întrebarea pentru administrația locală este una cât se poate de simplă: cum poate fi numită modernizare o lucrare care îngreunează accesul oamenilor la propriul bloc?

Primăria vorbește despre modernizare. Locatarii vorbesc despre un acces aproape impracticabil

Lucrările de pe strada Ștefan cel Mare au început în luna iunie, în cadrul unui proiect finanțat prin Programul Național de Investiții „Anghel Saligny”. Primăria a anunțat investiția ca parte a unui amplu program de modernizare a infrastructurii municipiului, care include 33 de străzi.

Administrația locală a prezentat proiectul în termenii obișnuiți: infrastructură modernizată, condiții mai bune și un oraș mai bine pus la punct.

Numai că, în teren, imaginea reclamată de locatarii blocului 65 este cu totul alta.

Oamenii susțin că spațiul destinat accesului pietonal a ajuns la aproximativ 60 de centimetri. Cu alte cuvinte, dintr-o cale de acces de circa 2,5 metri ar fi rămas un culoar extrem de îngust.

Este greu de înțeles cum un astfel de rezultat poate fi considerat acceptabil într-un proiect de modernizare urbană.

Mai ales atunci când vorbim despre accesul la un bloc de locuințe.

Cum ar trebui să treacă un cărucior pe 60 de centimetri?

Aceasta este, de fapt, întrebarea care ar trebui să-i preocupe pe cei care au aprobat, verificat și urmărit această lucrare.

Cum trece o mamă cu un cărucior?

Cum trece o persoană în vârstă?

Cum se deplasează o persoană cu dizabilități?

Cum se face accesul în condiții normale atunci când lângă ieșirea din bloc sunt parcate autoturisme?

Locatarii susțin că, în configurația rezultată în timpul lucrărilor, ultima treaptă a scării ajunge practic foarte aproape de zona ocupată de mașini.

Nu este o problemă de estetică.

Nu este o simplă nemulțumire legată de șantier.

Este o problemă care ține de acces, siguranță și funcționalitatea spațiului public.

Primăria trebuia să vadă problema înaintea locatarilor

Unul dintre cele mai incomode aspecte ale acestei situații este că administrația locală nu poate spune că nu știa că acolo există un bloc și că oamenii trebuie să poată intra și ieși din el.

Un proiect de asemenea amploare nu apare peste noapte.

Există proiectant, există proiect tehnic, există verificări, există beneficiar, există constructor și există o administrație publică responsabilă de investiție.

Și atunci apare întrebarea firească:

Cine a verificat soluția pentru accesul blocului 65 înainte ca lucrările să ajungă în acest punct?

Pentru că, dacă reclamația locatarilor se confirmă, nu mai vorbim doar despre o neînțelegere între cetățeni și constructor.

Vorbim despre o problemă care ar fi trebuit identificată în faza de proiectare și verificare, nu după ce oamenii au ajuns să se întrebe pe unde vor mai putea trece.

Legile nu sunt opționale atunci când se cheltuie bani publici

Locatarii invocă în sesizarea lor prevederi din normativul NP 051-2012 privind accesibilitatea spațiului urban pentru persoanele cu dizabilități, precum și dispoziții din Legea nr. 448/2006.

Sesizarea face referire inclusiv la cerințele privind lățimea traseelor pietonale și la obligația ca lucrările de reabilitare sau modernizare finanțate din fonduri publice să respecte condițiile de accesibilitate.

Asta înseamnă că problema nu poate fi închisă cu explicația comodă că „lucrările încă nu sunt finalizate”.

Dacă soluția tehnică este greșită, faptul că asfaltul încă nu este turnat sau că șantierul este în desfășurare nu reprezintă o justificare.

Dimpotrivă.

Acesta este momentul în care problema trebuie rezolvată.

După finalizarea lucrării, orice eroare va fi mai greu și mai costisitor de corectat.

Focșaniul nu are nevoie de „modernizări” care trebuie reparate după inaugurare

Administrația locală a anunțat că lucrările de pe Ștefan cel Mare au fost întârziate și de intervenții necesare la rețelele de apă și canalizare, precum și de lucrări ale operatorilor de comunicații. Primăria a explicat că astfel de intervenții sunt necesare pentru a evita avarii ulterioare și a cerut cetățenilor înțelegere pentru disconfortul produs.

Foarte bine.

Cetățenii pot înțelege un șantier.

Pot înțelege praful.

Pot înțelege restricțiile de trafic.

Pot înțelege întârzierile atunci când acestea sunt justificate tehnic.

Ceea ce este mult mai greu de acceptat este ca, după toate aceste sacrificii, rezultatul să fie o soluție care ridică semne de întrebare tocmai în privința accesului oamenilor la locuințele lor.

Focșaniul nu are nevoie de lucrări făcute doar pentru a bifa încă o investiție pe lista administrației.

Are nevoie de lucrări bine proiectate, bine verificate și executate în interesul oamenilor.

Primarul trebuie să dea explicații

Locatarii blocului 65 nu i-au cerut primarului să oprească modernizarea orașului.

I-au cerut să verifice o situație concretă.

I-au cerut să vegheze la respectarea legii.

Și au făcut acest lucru în timp ce lucrările sunt încă în desfășurare.

Prin urmare, administrația locală are acum ocazia să demonstreze că nu este interesată doar de fotografii cu utilaje, comunicate optimiste și panglici tăiate la finalul proiectelor.

Are ocazia să demonstreze că și cetățeanul contează.

Primăria ar trebui să explice public dacă lățimea de aproximativ 60 de centimetri reclamată de locatari este reală, dacă această soluție apare în proiectul tehnic aprobat, cine a verificat-o și dacă respectă toate normele aplicabile.

Iar dacă soluția este greșită, lucrurile ar trebui să fie cât se poate de simple:

Se repară înainte de finalizarea lucrării.

Nu după recepție. Nu după ce apar reclamații. Nu după ce oamenii sunt puși în situația de a cere bani publici pentru repararea unei greșeli care putea fi evitată.

„Modernizare” sau doar o altă problemă pusă în seama cetățeanului?

Proiectele finanțate din bani publici trebuie să lase în urmă un oraș mai funcțional, nu obstacole suplimentare pentru cei care locuiesc acolo.

În cazul blocului 65, locatarii spun că înainte de lucrări aveau o cale de acces de aproximativ 2,5 metri. Acum reclamă existența unui spațiu de numai 60 de centimetri.

Dacă măsurătorile și situația prezentată de aceștia se confirmă, Primăria Focșani are o problemă serioasă de explicat.

Pentru că modernizarea unui oraș nu înseamnă doar asfalt nou și borduri noi.

Înseamnă să faci lucrurile mai bune decât erau înainte.

Iar dacă după o investiție publică de milioane de lei oamenii ajung să aibă mai puțin spațiu pentru a intra în propriul bloc, atunci cineva trebuie să răspundă la întrebarea care plutește acum peste șantierul de pe Ștefan cel Mare:

Cine a proiectat? Cine a verificat? Cine a aprobat? Și, mai ales, cine își asumă dacă soluția este greșită?

Până la un răspuns clar din partea Primăriei Focșani, cazul blocului 65 rămâne un exemplu de administrație care riscă să transforme o investiție promisă ca modernizare într-o nouă sursă de nemulțumire pentru oamenii care ar trebui să fie principalii beneficiari ai proiectului.