În sfârșit, se poate circula.

După ani de așteptare, promisiuni, anunțuri și proceduri administrative, Centura de Nord a Focșaniului a fost deschisă traficului marți, 25 august 2026. Drumul de aproximativ patru kilometri leagă DN2D de DN2/E85 și Autostrada Moldovei A7 și ar trebui să permită traficului de tranzit, inclusiv celui greu, să ocolească o parte din municipiu.

Vestea este, evident, una bună pentru Focșani.

Dar, înainte să înceapă politicienii să-și pună medalii în piept, merită pusă o întrebare simplă: cum este posibil ca un drum de câțiva kilometri să aibă nevoie de atâta timp pentru a ajunge, efectiv, la șoferi?

Pentru că aici este adevărata poveste.

Nu despre panglica tăiată la final. Ci despre anii în care administrațiile și partidele care s-au succedat la putere au avut timp să explice, să promită, să se acuze reciproc și să-și revendice meritele, în timp ce oamenii au continuat să suporte traficul greu prin oraș.

Când proiectul este gata, dar drumul nu poate fi folosit

Informația cea mai greu de digerat este chiar cea prezentată de autorități: drumurile necesare pentru accesul la proprietățile din zona investiției nu fuseseră incluse în proiectul inițial.

A fost nevoie ulterior de exproprieri, proiectare și execuție pentru realizarea acestor drumuri. Potrivit informațiilor publicate de Consiliul Județean, această situație a generat aproape un an de documentații și proceduri. În același timp, lucrările efective pentru completarea infrastructurii au putut fi realizate într-un interval mult mai scurt.

Cu alte cuvinte, avem imaginea perfectă a administrației românești: constructorul poate face drumul, dar statul poate petrece luni întregi explicând de ce nu-l poate da în folosință.

Și atunci apare întrebarea politică inevitabilă: cine răspunde pentru această situație?

PSD, PNL, USR: partidele se schimbă, rețeta rămâne

În Vrancea, PSD, PNL și USR s-au aflat, în diferite formule și perioade, în administrația locală, în structurile județene sau în zona politică ce a influențat deciziile publice.

Când lucrurile merg bine, fiecare partid are oameni gata să revendice victoria.

Când lucrurile merg prost, vinovatul este aproape întotdeauna „moștenirea”, „procedura”, „proiectul vechi”, „guvernarea de dinainte” sau, desigur, adversarul politic.

Este o rețetă veche și extrem de convenabilă.

PSD poate spune că a adus investiții.

PNL poate spune că a susținut infrastructura.

USR poate spune că a cerut eficiență, transparență și administrație modernă.

Iar cetățeanul poate întreba foarte simplu: dacă toți au avut soluții, de ce a fost nevoie de atâta timp pentru un drum de patru kilometri?

Aceasta este întrebarea de la care ar trebui să înceapă orice bilanț serios.

Nu, nu este suficient să apari la final în fotografia cu panglica

În politica românească există un sport practicat cu multă pasiune: asumarea succesului și externalizarea eșecului.

Când proiectul este blocat, politicianul vorbește despre dificultăți tehnice și administrative.

Când proiectul este deblocat, apare fotografia cu zâmbete, declarații despre „o zi importantă” și discursul despre „un nou început pentru județ”.

Dar infrastructura nu se construiește pentru albumele de campanie.

Se construiește pentru oamenii care trebuie să ajungă la serviciu, pentru transportatori, pentru firme, pentru localitățile din județ și pentru cei care vor să traverseze Focșaniul fără să rămână blocați în spatele unui camion.

Iar faptul că, după atâta timp, drumul a fost în sfârșit deschis nu șterge întârzierile care l-au precedat.

Politicienii ar trebui să explice, nu să se felicite

Președintele CJ Vrancea, Nicușor Halici, a criticat public situația și a spus că România nu își mai poate permite să piardă ani în hârtii și proceduri. Tot el a indicat faptul că, în cazul acestei investiții, problemele proiectului inițial au dus la aproape un an de documentații, exproprieri și proceduri, în timp ce lucrările propriu-zise au fost realizate într-un timp mult mai scurt.

Declarația este corectă ca principiu.

Dar ea ridică o altă întrebare: cine își asumă concret faptul că problema a existat?

Este ușor să ceri acum simplificarea procedurilor.

Este mai greu să explici de ce un proiect important pentru Focșani a ajuns într-o asemenea situație încă din etapa de pregătire.

Și este și mai greu să răspunzi în fața oamenilor care au suportat ani de zile consecințele.

PSD, PNL și USR nu pot transforma administrația într-o competiție de PR

Problema nu este că un politician își asumă o realizare.

Problema apare atunci când realizarea este prezentată ca o victorie personală, iar toate întârzierile sunt prezentate ca fiind responsabilitatea altora.

PSD, PNL și USR ar trebui să lase puțin deoparte competiția pentru fotografia cea mai bună și să răspundă la întrebările care contează.

Cine a proiectat investiția?

Cine a verificat documentația?

De ce nu au fost prevăzute de la început toate drumurile necesare accesului la proprietăți?

Cine a observat problema?

Cât a costat întârzierea?

Cât timp au fost banii blocați într-o investiție care nu putea fi folosită?

Și, mai ales, ce garanție au vrâncenii că aceeași poveste nu se va repeta la următoarea investiție?

Acestea sunt întrebări de administrație. Nu de partid.

Centura este utilă. Tocmai de aceea întârzierea este și mai greu de justificat

Să fie foarte clar: deschiderea Centurii de Nord este o veste bună.

Legătura dintre DN2D, E85 și A7 este importantă pentru județ. Noul traseu oferă traficului de tranzit o alternativă la traversarea municipiului și ar trebui să reducă presiunea exercitată de traficul greu asupra unor artere din Focșani, în special strada Mărășești.

Dar tocmai utilitatea investiției face întârzierea mai greu de acceptat.

Pentru că nu vorbim despre un parc ornamental sau despre o investiție care poate sta pe hârtie încă un an fără consecințe.

Vorbim despre o infrastructură care poate schimba modul în care se circulă prin oraș.

Fiecare lună de întârziere înseamnă, pentru șoferi și transportatori, timp pierdut și costuri suplimentare. Pentru locuitorii de pe arterele aglomerate înseamnă mai mult trafic, zgomot și poluare.

Adevărata inaugurare ar trebui să fie asumarea

Centura s-a deschis.

Foarte bine.

Acum începe însă partea care nu se vede în fotografiile oficiale: trebuie să vedem dacă traficul greu chiar se mută pe noul traseu, dacă strada Mărășești se eliberează și dacă timpii de deplasare se reduc.

Și ar mai trebui să înceapă ceva: o discuție serioasă despre responsabilitatea administrativă.

Pentru că un politician nu trebuie să fie felicitat doar pentru că, după ani de întârzieri, un proiect ajunge în sfârșit la destinație.

Politicianul trebuie judecat și după cât de bine a fost pregătit proiectul, cât de repede au fost rezolvate problemele și câți bani și cât timp au fost risipiți pe drum.

PSD, PNL și USR pot să-și împartă declarațiile și meritele.

Focșănenii au deja ceva mult mai concret: un drum pe care, în sfârșit, pot circula.

Și poate că aceasta este cea mai bună lecție pentru politicienii locali: nu panglica tăiată contează cel mai mult, ci timpul în care oamenii au fost obligați să aștepte până când cineva a reușit să rezolve problema.

Centura s-a deschis. Acum să vedem dacă se deschide și cartea responsabilității.