În Vrancea, până și apa a ajuns motiv de răfuială politică.

Propunerea privind construirea unui baraj pe râul Putna, în zona Tichiriș–Valea Sării, a reușit performanța de a-i pune față în față pe doi dintre principalii actori politici ai județului: președintele Consiliului Județean Vrancea, Nicușor Halici, și liderul PNL Vrancea, Dragoș Ciobotaru.

Numai că, dincolo de declarațiile tari și replicile politice, rămâne o întrebare simplă: unde este soluția pentru Vrancea?

Pentru că, deocamdată, avem un politician care spune că trebuie făcut barajul și altul care spune că nu se poate. Avem declarații, comunicate și contre. Ceea ce nu avem însă, cel puțin în spațiul public, este documentul tehnic care să pună punct disputei.

Iar aici începe adevărata problemă.

Ciobotaru descoperă barajul. Halici descoperă motivele pentru care nu se poate

Dragoș Ciobotaru a readus în atenție ideea unei acumulări pe Putna, între Tichiriș și Valea Sării. Deputatul și președintele PNL Vrancea vorbește despre un lac cu o capacitate de aproximativ 5 milioane de metri cubi și despre posibilitatea ca investiția să rezolve mai multe probleme simultan: apă pentru populație, combaterea efectelor secetei, reducerea riscului de viituri și dezvoltarea turistică.

Pe hârtie, sună spectaculos.

Problema este că un proiect de asemenea anvergură nu se construiește din declarații politice.

Nu este suficient să spui că există un loc bun pentru un baraj, să avansezi o capacitate de acumulare și să vorbești despre fonduri europene. Pentru a transforma o idee într-o investiție sunt necesare studii hidrologice, geologice, de mediu, economice și de siguranță.

În lipsa lor, propunerea rămâne, deocamdată, o idee politică.

Și aici Ciobotaru are o problemă: dacă este atât de convins că barajul este soluția, unde sunt studiile care demonstrează acest lucru?

Halici răspunde cu un „nu se poate”

Nicușor Halici, președintele CJ Vrancea, nu pare impresionat de inițiativa liberalului.

Poziția administrației județene este că amplasamentul a mai fost analizat și că există probleme serioase: aria protejată Natura 2000, condițiile geologice și geomorfologice, infiltrațiile în versanți, posibilitatea apariției unor alunecări de teren, costurile ridicate și lipsa unei documentații tehnice care să demonstreze oportunitatea investiției.

Foarte bine.

Dar atunci apare următoarea întrebare pentru Nicușor Halici:

Dacă administrația județeană știe că zona nu este potrivită, ce alternativă concretă pune pe masă?

Pentru că administrația nu poate funcționa doar cu „nu”.

Dacă barajul de la Tichiriș–Valea Sării este o idee proastă, vrâncenii ar trebui să afle care este ideea bună.

Dacă problema este lipsa apei, unde sunt sursele alternative?

Dacă problema sunt perioadele de secetă, care este strategia județului pentru următorii 10–20 de ani?

Dacă problema sunt viiturile, ce investiții sunt pregătite pentru protecția localităților?

Iar dacă un asemenea baraj ar fi prea scump, care este soluția mai ieftină și mai eficientă?

Doi politicieni, aceeași tentație: comunicatul în locul proiectului

Disputa Halici–Ciobotaru spune ceva mai important despre politica vrânceană.

Ambii politicieni par să fie foarte buni la comunicare.

Ciobotaru lansează o idee care poate suna bine pentru public: un lac de acumulare care ar rezolva apa, turismul și inundațiile.

Halici vine cu replica administrativă: amplasamentul are probleme, proiectul nu este fundamentat și există alternative.

Dar cetățeanul rămâne exact în același loc.

Cu seceta, cu infrastructura de apă, cu localități care încă au nevoie de investiții și cu promisiuni politice care se succed de la un mandat la altul.

Adevărata întrebare nu este cine câștigă disputa de imagine dintre PSD și PNL.

Adevărata întrebare este cine rezolvă problema?

Halici are obligația să prezinte alternativa, nu doar să respingă propunerea

Nicușor Halici conduce instituția care are responsabilitatea administrativă asupra unor importante proiecte de dezvoltare ale județului.

De aceea, simpla respingere a ideii lui Ciobotaru nu este suficientă.

Dacă există studii care demonstrează că amplasamentul este impropriu, acestea trebuie prezentate public.

Dacă specialiștii au stabilit că proiectul ar fi prea riscant, vrâncenii trebuie să știe exact de ce.

Dacă există soluții mai bune, ele trebuie puse pe masă cu cifre, termene și surse de finanțare.

Altfel, administrația riscă să transmită impresia că problema principală nu este apa, barajul sau dezvoltarea județului, ci faptul că ideea a fost lansată de adversarul politic.

Iar asta ar fi exact ceea ce Vrancea nu își mai permite.

Ciobotaru trebuie să explice dacă are un proiect sau doar o idee

Nici Dragoș Ciobotaru nu poate ieși din această poveste doar cu declarații.

Dacă vorbește despre un lac de acumulare de milioane de metri cubi, despre turism, despre protecție împotriva viiturilor și despre finanțare europeană, atunci trebuie să vină cu mai mult decât o idee.

Un proiect serios presupune documentație serioasă.

Cine a făcut studiile?

Care este amplasamentul exact?

Care este costul estimat?

Cât teren ar trebui expropriat?

Care ar fi impactul asupra localităților și mediului?

Ce se întâmplă cu aria protejată?

Care sunt sursele de finanțare?

Cât ar dura construcția?

Și, mai ales, există sau nu o analiză tehnică actuală care să confirme că proiectul este realizabil?

Dacă răspunsurile nu există, atunci și propunerea lui Ciobotaru este, în acest moment, mai degrabă politică decât administrativă.

Vrancea nu are nevoie de un război între Halici și Ciobotaru

Ceea ce se întâmplă acum este aproape caricatural.

Un liberal propune o investiție majoră.

Șeful administrației județene o respinge.

Liberalii spun că administrația PSD nu are viziune.

PSD spune că liberalii vând iluzii.

Și, între timp, râul Putna curge mai departe.

Apa nu ține cont de PSD.

Nici de PNL.

Nici de Nicușor Halici.

Nici de Dragoș Ciobotaru.

De aceea, dacă cei doi chiar cred că lucrează pentru Vrancea, ar trebui să lase deoparte disputa de partid și să facă un lucru extrem de simplu: să pună toate datele pe masă și să lase specialiștii să spună ce se poate și ce nu se poate.

Dacă barajul este fezabil, să fie analizat și promovat.

Dacă nu este fezabil, să fie abandonat oficial, cu argumente tehnice.

Dacă există o soluție mai bună, să fie prezentată.

Dar să transformi o posibilă investiție strategică într-un schimb de declarații politice este exact genul de administrație de care Vrancea spune de ani de zile că vrea să scape.

Spectacol politic, pe banii și timpul vrâncenilor

Nicușor Halici și Dragoș Ciobotaru au acum ocazia să demonstreze că disputa lor nu este doar încă o bătălie pentru imagine.

Halici poate publica studiile și documentele care demonstrează de ce varianta Tichiriș–Valea Sării nu este fezabilă și poate arăta concret alternativa CJ Vrancea.

Ciobotaru poate face același lucru: să pună pe masă documentația care susține proiectul și să demonstreze că nu este doar o idee lansată pentru capital politic.

Până atunci, însă, impresia este una greu de evitat: doi politicieni se ceartă pe un baraj care nu există, în timp ce Vrancea are nevoie de investiții care să existe cu adevărat.

Iar dacă nici măcar o problemă atât de serioasă precum apa nu poate scoate politica locală din logica de partid, atunci poate că problema Vrancei nu este doar unde să construiască un baraj.

Poate că problema este că, înainte de toate, județul are nevoie de o administrație capabilă să construiască un consens în jurul proiectelor importante.

Nu încă un scandal.

Nu încă un comunicat.

Nu încă o replică.

Un proiect. Cu studii, bani, termene și responsabilitate.