Cristian Ghinea revine în centrul unei controverse după un nou atac la adresa procurorilor, de această dată pornind de la cazul comunității Dumbrava și de la situația relatată public de Viorel Pașca.

Senatorul USR a ales din nou să-și exprime nemulțumirea printr-un limbaj greu de asociat cu o dezbatere serioasă despre justiție: i-a catalogat pe procurori drept „pesediști” și a recurs la injurii la adresa acestora.

Problema nu este că un politician critică procurorii. Critica instituțiilor statului este legitimă și necesară într-o societate democratică. Problema apare atunci când argumentele sunt înlocuite de insulte, etichetări politice și atacuri personale.

Iar în cazul lui Cristian Ghinea, episodul nu pare unul izolat.

De la critica justiției la atacul personal

În urmă cu doar câteva săptămâni, Ghinea a provocat o altă reacție fără precedent după declarațiile făcute despre Marius Voineag, adjunct al procurorului general și fost șef al DNA.

Senatorul USR a folosit atunci o serie de expresii extrem de agresive la adresa magistratului, numindu-l, printre altele, „gibon borfaș”, „ticălos”, „borfaș imobiliar” și „psihopat”. A susținut, de asemenea, că Voineag ar avea o „logică de manelist” și că „urinează pe spiritul legii”.

CSM îi ia apărarea lui Marius Voineag, după jignirile aduse de Cristian Ghinea: Depășește cu mult libertatea de exprimare.

Reacția Consiliului Superior al Magistraturii a fost categorică.

Secția pentru procurori a CSM a decis apărarea reputației profesionale a lui Marius Voineag și a apreciat că agresivitatea limbajului folosit de Ghinea, prin atacuri „virulente și ofensatoare” centrate pe discreditarea persoanei, depășește limitele libertății de exprimare.

Este un verdict instituțional care ar trebui să ridice câteva semne serioase de întrebare.

Cât de credibilă mai este lecția despre instituții?

Cristian Ghinea și-a construit o bună parte din profilul public în jurul temelor europene, reformării statului și apărării instituțiilor.

A publicat inclusiv o carte intitulată „Eu votez DNA”, dedicată apărării instituțiilor anticorupție.

Tocmai de aceea, contrastul dintre acest discurs și maniera în care atacă acum procurorii este greu de ignorat.

Poți critica un procuror. Poți contesta o anchetă. Poți cere explicații și poți pune sub semnul întrebării deciziile unei instituții.

Dar una este critica argumentată și alta este să transformi adversarul într-o țintă pentru invective.

Când un politician care vorbește despre respectarea instituțiilor ajunge să folosească în mod repetat un asemenea vocabular despre reprezentanții sistemului judiciar, problema nu mai este doar de stil. Devine o problemă de responsabilitate publică.

„Procurori pesediști” – argument sau etichetă politică?

În noul episod, Ghinea recurge din nou la o formulă care transformă o dispută juridică într-una politică.

Etichetarea procurorilor drept „pesediști” nu demonstrează că aceștia au acționat politic. Pentru o asemenea acuzație sunt necesare dovezi, nu calificative.

Altfel, se ajunge la un mecanism periculos: orice decizie nefavorabilă este pusă automat pe seama unei presupuse apartenențe politice, iar instituția este decredibilizată înainte ca fondul problemei să fie discutat.

Dacă există abuzuri, ele trebuie demonstrate. Dacă există încălcări ale legii, ele trebuie sesizate și probate. Dacă există erori în anchete, ele trebuie contestate prin mijloacele prevăzute de lege.

Insulta nu ține loc de probă.

Când furia devine mesaj politic

Cristian Ghinea are dreptul să fie revoltat. Are dreptul să considere o anumită intervenție a autorităților greșită sau disproporționată.

Dar un senator are și o responsabilitate suplimentară atunci când vorbește public.

Cuvintele unui parlamentar nu sunt simple comentarii de pe marginea societății. Ele contribuie la modul în care cetățenii percep instituțiile statului.

Iar dacă fiecare conflict este prezentat prin formula „noi, cei care știm adevărul” versus „ei, procurorii corupți sau politizați”, rezultatul nu este reformarea justiției, ci erodarea încrederii în ea.

Paradoxal, un politician care pretinde că apără instituțiile poate ajunge astfel să contribuie tocmai la decredibilizarea lor.

Un politician care pare să confunde forța argumentului cu forța invectivei

Nu este prima dată când Ghinea își îndreaptă discursul agresiv către persoane aflate în poziții publice. În iulie, el l-a atacat și pe președintele Nicușor Dan, pe care l-a descris în termeni extrem de duri și l-a acuzat de comportamente politice pe care nu le-a demonstrat public prin probe.

Se conturează astfel un stil de comunicare în care afirmația spectaculoasă pare să primeze în fața argumentului.

Pentru un politician care se revendică din zona reformistă și care are în spate o experiență importantă în administrație și politici publice, această evoluție este cel puțin surprinzătoare.

Ghinea ar putea avea argumente solide în unele dintre disputele pe care le provoacă. Dar atunci întrebarea este simplă: de ce nu sunt prezentate aceste argumente fără să fie însoțite de insulte?

Cazul Pașca trebuie lămurit, nu transformat într-un pretext pentru execuții publice

Indiferent de simpatiile politice, situația de la Dumbrava și acțiunile autorităților trebuie analizate pe baza faptelor, a documentelor și a explicațiilor oficiale.

Dacă procurorii au greșit, trebuie să răspundă pentru eventualele erori. Dacă au acționat legal, acuzațiile trebuie retrase sau demonstrate ca fiind false.

Aceasta este diferența dintre o dezbatere serioasă și un spectacol politic.

Iar Cristian Ghinea, în calitate de senator, ar avea toate instrumentele pentru a cere explicații și pentru a pune presiune instituțională asupra autorităților fără să recurgă la limbaj de mahala.

În fond, este mult mai ușor să numești pe cineva „jegos” decât să demonstrezi că a încălcat legea.

Pentru un politician care pretinde că apără statul de drept, adevărata probă nu este cât de tare poate să strige, ci cât de bine își poate susține acuzațiile.

Iar aici, Ghinea ar trebui să lase invectivele deoparte și să vină cu probe.