Organizația Municipală AUR Focșani consideră Nicușor Dan pare să fi uitat complet pentru ce a fost ales președinte. Sau, poate, nu a uitat. Poate că pur și simplu a înțeles greșit funcția pe care o ocupă. Întrebat de jurnaliști de ce nu dorește cooptarea AUR la guvernare, el a invocat, printre altele, posibilitatea ca miniștrii acestui partid să se opună unor noi ajutoare acordate Ucrainei. O declarație care spune totul despre prioritățile lui Nicușor Dan și despre cât de puțin mai contează, în viziunea sa, România.

Să-i explice cineva președintelui un lucru simplu, pe înțelesul tuturor: a fost ales președintele României, nu al Ucrainei! Nu a primit mandatul pentru a garanta Kievului un flux nesfârșit de bani, echipamente, resurse și ajutoare. Nu a fost ales pentru a se asigura că orice solicitare venită din Ucraina este aprobată înainte ca cineva să se întrebe dacă România își mai poate permite să o susțină. Și, cu atât mai puțin, nu a fost ales pentru a decide că milioane de români nu au dreptul la o reprezentare politică în guvern pentru că partidul pe care l-au votat ar putea avea o altă opinie despre războiul din Ucraina.

Aici nu mai vorbim doar despre o diferență de opinie. Vorbim despre o deformare gravă a priorităților prezidențiale.

România este într-o criză profundă. Românii sunt împovărați de taxe și impozite. Prețurile cresc. Veniturile reale scad. Economia este în dificultate. Statul se împrumută masiv. Companiile își reduc activitatea. Sute de mii de oameni privesc cu îngrijorare spre viitor. Iar președintele României este preocupat să se asigure că viitorii miniștri nu cumva să aibă tupeul de a se opune unor noi ajutoare pentru Ucraina!

Aceasta este viziunea lui Nicușor Dan asupra interesului național. Românul poate să plătească mai mult la stat. Poate să suporte austeritate. Poate să-și vadă nivelul de trai prăbușindu-se. Poate să aștepte ani întregi pentru un spital, o autostradă sau un serviciu public decent. Dar când vine vorba despre Ucraina, se pare că România trebuie să găsească întotdeauna bani, resurse și soluții.

Pentru că, în logica lui Nicușor Dan, problema nu este dacă România își mai permite să ajute. Problema este dacă există politicieni români care au curajul să întrebe până când și cu ce cost pentru România. Iar aceștia trebuie eliminați! Așa ceva este absolut inacceptabil într-o democrație.

AUR este un partid parlamentar. A fost votat de milioane de cetățeni. Poate fi contestat. Poate fi criticat. Poate fi considerat de unii bun sau rău. Dar nu poate fi tratat ca un partid ilegitim doar pentru că nu se aliniază fără crâcnire la fiecare poziție a președintelui sau la fiecare solicitare venită din exterior. Nicușor Dan nu are dreptul să transforme politica externă într-un test de loialitate politică.

Nu este suficient să fii de acord cu apartenența României la NATO și la Uniunea Europeană? Trebuie să fii de acord cu absolut orice? Trebuie ca un partid să promită că va vota orice ajutor, orice transfer, orice angajament financiar și orice decizie care privește Ucraina pentru a fi considerat suficient de „democratic” încât să participe la guvernare?

Dacă acesta este criteriul lui Nicușor Dan, atunci România nu mai are nevoie de Parlament. Are nevoie de un cor de aprobare.

Iar președintele nu mai caută o majoritate politică. Caută executanți.

Să fim serioși: un partid nu poate fi exclus de la guvernare pentru că refuză să semneze un cec în alb pentru un alt stat. Guvernele României trebuie să răspundă în fața românilor. Miniștrii români trebuie să dea explicații cetățenilor români. Banii publici provin de la contribuabilii români. Resursele României aparțin României.

Nu există nicio obligație morală ca România să-și sacrifice propriile interese pentru a demonstra lumii cât de obedientă poate fi. Solidaritatea nu înseamnă sinucidere economică. Alianțele nu înseamnă anularea interesului național. Apartenența la NATO și la Uniunea Europeană nu transformă România într-un stat fără voință proprie.

Iar dacă Nicușor Dan nu înțelege acest lucru, atunci nu este pregătit să ocupe funcția pe care o deține.

Un președinte adevărat trebuie să fie capabil să spună și „nu”. Trebuie să fie capabil să întrebe cât costă. Trebuie să fie capabil să pună pe primul loc propriul popor. Trebuie să fie capabil să spună: „România va ajuta atât cât poate, atât cât este necesar și atât cât este în interesul ei.”

În schimb, Nicușor Dan pare să fi ajuns să considere că orice îndoială față de politica Kievului este aproape un delict politic. Aceasta nu mai este politică externă. Este servilism. Și este cu atât mai grav cu cât președintele care se arată atât de preocupat de interesele Ucrainei pare să uite că România are propriile sale probleme uriașe. Românii nu l-au votat pentru ca el să fie cel mai disciplinat susținător al lui Zelenski. Nu l-au votat pentru a garanta că niciun partid eurosceptic, suveranist sau pur și simplu critic față de anumite politici externe nu va avea acces la putere. L-au votat pentru România. Iar România nu poate fi condusă după principiul: „Mai întâi să vedem ce dorește Kievul și apoi ne ocupăm și de români.” Este exact invers.

Mai întâi trebuie rezolvate problemele României. Mai întâi trebuie protejați românii. Mai întâi trebuie apărată economia națională. Mai întâi trebuie să știm ce putem oferi fără să ne aruncăm propriii cetățeni într-o criză și mai profundă. Apoi, în funcție de posibilități și de interesele naționale, România poate decide cum și cât ajută. Asta înseamnă responsabilitate.

Ceea ce face Nicușor Dan însă seamănă tot mai mult cu o încercare de a transforma statul român într-un instrument de executare a unor politici stabilite în altă parte. Iar refuzul de a accepta AUR la guvernare doar pentru că acest partid ar putea avea o altă poziție față de Ucraina este una dintre cele mai clare dovezi ale acestei mentalități.

Președintele României nu are voie să spună milioanelor de alegători AUR: „Votul vostru nu contează, pentru că nu gândiți cum vreau eu în privința Ucrainei.” Asta nu mai este democrație. Este aroganță politică.

Și, mai grav, este aroganța unui om care pare să creadă că mandatul prezidențial îi permite să decidă cine este suficient de „bun” pentru a guverna România.

Nicușor Dan trebuie să înțeleagă că președintele nu este șeful unui club ideologic. Nu poate exclude milioane de alegători pentru că nu-i plac opțiunile lor politice. Nu poate transforma susținerea necondiționată a unei țări străine într-un examen de patriotism. Și nu poate pretinde că apără democrația în timp ce încearcă să țină departe de putere un partid votat de milioane de români pentru motive care țin de o dispută politică asupra ajutoarelor acordate Ucrainei.

Dacă Nicușor Dan vrea să fie președintele Ucrainei, există o soluție simplă: să candideze la Kiev. Până atunci însă, ar fi bine să-și amintească unde se află Palatul Cotroceni. La București. Și pentru ce a fost ales. Pentru România.

Senator AUR,

Corneliu NEGRU

Președintele Organizației Municipale AUR Focșani