Ani la rând, guvernele PSD și PNL au administrat România prin cheltuieli tot mai mari, împrumuturi succesive și promisiuni bugetare care nu au avut întotdeauna acoperire în veniturile statului. Nota de plată a acestei politici a ajuns acum la contribuabili. Zeci de miliarde de lei se duc pe dobânzi, în timp ce statul caută bani pentru investiții, servicii publice și plata obligațiilor curente.

România a ajuns într-o situație financiară care ar trebui să ridice serioase semne de întrebare asupra modului în care a fost administrată țara în ultimii ani. Costul datoriei publice crește, deficitul rămâne la cote foarte ridicate, iar o parte tot mai importantă din banii colectați de la populație și companii este folosită pentru plata dobânzilor la împrumuturile contractate de stat.

Este, în esență, factura unei politici bugetare în care guvernările succesive au preferat să împingă nota de plată către viitor, în loc să rezolve la timp dezechilibrele financiare.

PSD și PNL au împărțit puterea în această perioadă, au controlat principalele decizii guvernamentale și au avut la dispoziție ani întregi pentru a construi o strategie economică sustenabilă. Rezultatul este însă unul care nu mai poate fi ascuns în spatele discursurilor politice: România se numără printre statele europene cu cele mai mari deficite bugetare, iar costurile finanțării datoriei apasă tot mai greu asupra economiei.

PSD și PNL au cheltuit, România trebuie să plătească

Cifrele oficiale arată dimensiunea problemei. Deficitul bugetar al României a fost de aproximativ 6,3% din PIB în 2022, 6,6% în 2023 și a urcat la 9,2% în 2024, potrivit datelor validate la nivel european.

Cu alte cuvinte, în loc ca dezechilibrele să fie reduse, situația fiscală s-a deteriorat considerabil, culminând cu un deficit care a plasat România în fruntea clasamentului european.

Mai mult, Comisia Europeană a atras atenția că, în 2022 și 2023, veniturile suplimentare obținute de stat, pe fondul creșterii economice și al încasărilor bugetare mai mari, au fost folosite în mare parte pentru finanțarea unor cheltuieli suplimentare, în loc să contribuie la reducerea deficitului.

Aceasta este una dintre cele mai importante probleme ale guvernărilor din acea perioadă: atunci când economia genera venituri mai mari, statul nu a folosit suficient această oportunitate pentru a-și consolida finanțele. Cheltuielile au continuat să crească, iar corecțiile dificile au fost amânate.

În locul unei politici prudente, România a continuat să se împrumute pentru a susține un aparat public tot mai costisitor și angajamente bugetare care au depășit capacitatea reală de finanțare a statului.

Datoria publică a crescut, iar dobânzile devorează resursele bugetului

Efectele se văd acum în cifrele datoriei publice. Dacă în 2022 aceasta reprezenta aproximativ 48,3% din PIB, la finalul anului 2025 ajunsese la 58,9%.

Creșterea de peste zece puncte procentuale într-un interval de numai trei ani arată dimensiunea presiunii acumulate asupra finanțelor publice.

Iar împrumuturile nu sunt gratuite.

În primul semestru din 2026, cheltuielile statului cu dobânzile au ajuns la 29,4 miliarde de lei, cu 4,1 miliarde de lei mai mult decât în aceeași perioadă a anului precedent.

Este o sumă uriașă, care ilustrează cât de scumpă a devenit finanțarea statului român.

Acești bani nu se transformă în spitale moderne, școli renovate, autostrăzi sau infrastructură feroviară. Ei reprezintă costul finanțării deficitelor și al datoriei acumulate în timp.

Cu alte cuvinte, o parte importantă din resursele publice este consumată pentru plata deciziilor financiare din trecut.

Un deficit record și o responsabilitate politică ce nu poate fi ignorată

Anul 2024 reprezintă un moment de referință pentru înțelegerea dimensiunii dezechilibrelor. Deficitul de 9,2% din PIB a fost rezultatul unei acumulări de probleme care nu au apărut peste noapte.

Consiliul Uniunii Europene a constatat că, în 2023, cheltuielile publice au continuat să crească într-un ritm foarte ridicat. Mai mult, efortul de corecție bugetară a fost mult sub nivelul recomandat, iar cheltuielile primare nete au crescut cu aproape 12%, în condițiile în care recomandarea europeană prevedea o creștere de numai 0,9%.

Aceste cifre ridică o întrebare legitimă: cum au justificat guvernele care au condus România această politică de cheltuieli, în condițiile în care dezechilibrele bugetare erau deja cunoscute?

PSD și PNL au avut responsabilitatea guvernării și instrumentele necesare pentru a interveni. Au existat avertismente europene, evaluări economice și semnale repetate privind riscurile creșterii deficitului.

Cu toate acestea, ajustarea a fost amânată, iar costurile au devenit din ce în ce mai mari.

Nu poate fi ignorat nici faptul că România se afla deja în procedura europeană de deficit excesiv din 2020. Așadar, problema nu a început odată cu actuala criză bugetară. Ceea ce trebuie analizat este de ce guvernele care au urmat nu au reușit să corecteze dezechilibrele și au permis agravarea lor.

Nota de plată ajunge la populație

După ani în care cheltuielile statului au crescut, iar deficitele au fost finanțate prin împrumuturi, România a intrat într-o etapă de ajustare fiscală.

Aceasta înseamnă taxe și impozite mai mari, restricții bugetare, presiune asupra cheltuielilor publice și măsuri care afectează direct veniturile disponibile ale populației.

Comisia Europeană estimează că deficitul bugetar a coborât la aproximativ 7,9% din PIB în 2025 și ar putea ajunge la 6,2% în 2026. Reducerea este necesară, dar nu șterge efectele anilor în care dezechilibrele s-au acumulat.

Mai mult, datoria publică este estimată să continue să crească, ajungând la aproximativ 63% din PIB în 2027.

Aici se află una dintre cele mai mari probleme ale politicii bugetare din ultimii ani: beneficiile cheltuielilor au fost distribuite imediat, în timp ce costurile finanțării lor se întind pe mulți ani.

Românii sunt cei care trebuie să suporte consecințele prin impozite, inflație, servicii publice care au nevoie de finanțare și un buget din care dobânzile consumă resurse tot mai importante.

România nu poate continua să funcționeze pe datorie

Guvernările PSD-PNL din ultimii ani lasă în urmă o problemă financiară care nu poate fi rezolvată prin simple declarații politice. Este nevoie de reformarea cheltuielilor publice, de o administrație mai eficientă, de combaterea evaziunii fiscale și de o politică bugetară în care fiecare angajament financiar să aibă o acoperire realistă.

Nu este suficient ca un guvern să anunțe că reduce deficitul. Trebuie explicat și cum s-a ajuns la un asemenea dezechilibru, cine a luat deciziile care au contribuit la el și de ce măsurile de corecție au fost amânate atât de mult.

PSD și PNL nu pot trata situația actuală ca pe un accident economic fără legătură cu deciziile politice din perioada în care au guvernat împreună.

Cifrele arată că deficitul s-a adâncit, datoria publică a crescut, iar costurile dobânzilor au devenit tot mai mari. Acestea sunt realități economice care trebuie discutate transparent, nu acoperite prin explicații convenabile.

România nu plătește astăzi doar dobânzile unor împrumuturi. Plătește și prețul anilor în care responsabilitatea bugetară a fost împinsă în plan secund, iar nota de plată a fost lăsată pentru guvernele și generațiile următoare. Iar întrebarea fundamentală rămâne: cine își asumă răspunderea politică pentru această moștenire financiară?