Statul român pare incapabil să-și apere propriii cetățeni atunci când aceștia au cea mai mare nevoie de ajutor. Alina Apostol se află de aproape nouă ani într-un penitenciar din China, deși justiția română a aprobat încă din 2023 transferul său într-o închisoare din România. În tot acest timp, familia așteaptă, timpul trece, iar soluția întârzie să apară. Într-un gest disperat, Marius Balo anunță că intră în greva foamei pentru a forța autoritățile să iasă din cercul explicațiilor și să obțină rezultate concrete.

Cazul Alinei Apostol reprezintă o întrebare incomodă pentru instituțiile statului român: cât trebuie să mai sufere un cetățean român aflat într-o închisoare din străinătate până când autoritățile de la București vor demonstra că protejarea propriilor cetățeni nu este doar o formulare frumoasă în comunicatele oficiale?

De aproape nouă ani, Alina Apostol își trăiește viața în spatele gratiilor unui penitenciar din China. În timp ce familia încearcă să găsească o cale prin care să o aducă acasă, instituțiile românești continuă să fie incapabile să transforme demersurile administrative și diplomatice într-un rezultat concret.

Iar acum, pentru ca această situație să nu fie uitată, un alt român care a cunoscut direct sistemul penitenciar chinez este dispus să-și pună propria sănătate în pericol.

Marius Balo recurge la un gest extrem. Statul român nu a reușit să ofere o soluție după ani de așteptare

Marius Balo, care a petrecut opt ani într-o închisoare din China, a anunțat că intră în greva foamei în semn de solidaritate cu Alina Apostol. Acesta spune că va consuma doar apă și că va continua protestul până când transferul femeii într-un penitenciar din România va fi rezolvat.

Decizia sa vine la trei ani după ce a făcut public cazul româncei și a început să solicite intervenția instituțiilor statului.

Mesajul transmis de Balo este unul extrem de dur. El acuză Ministerul Justiției că, în tot acest interval, nu a reușit să facă demersurile concrete necesare pentru rezolvarea situației și critică atitudinea celor care ar trebui să reprezinte interesele cetățenilor români.

Fostul deținut afirmă că starea fizică a Alinei Apostol s-ar fi deteriorat grav, invocând probleme de alimentație și consecințele muncii fizice din penitenciar.

Este greu de ignorat contrastul dintre situația celor doi: în timp ce Marius Balo a reușit să revină în România după opt ani de detenție, Alina Apostol continuă să aștepte o soluție pe care statul român nu a reușit încă să o obțină.

Justiția română a decis transferul încă din 2023. De ce este Alina Apostol tot în China?

Poate cel mai greu de explicat aspect al acestui caz este faptul că există deja o hotărâre a unei instanțe românești privind transferul Alinei Apostol.

În martie 2023, Curtea de Apel București a recunoscut parțial condamnarea pronunțată de instanțele chineze și a adaptat pedeapsa la legislația din România. Astfel, condamnarea inițială de 13 ani și șase luni a fost echivalată cu una de nouă ani și patru luni de închisoare. Instanța a dispus și transferarea femeii într-un penitenciar din România.

Au trecut însă mai bine de trei ani de la această hotărâre, iar Alina Apostol nu a ajuns acasă.

Ce s-a întâmplat în tot acest timp? Cine a urmărit efectiv dosarul? Câte intervenții diplomatice au fost făcute? Ce negocieri au avut loc la nivelul autorităților chineze și ce rezultate au produs acestea?

Sunt întrebări la care familia și opinia publică au dreptul să primească răspunsuri clare, nu explicații generale despre proceduri și competențe instituționale.

O hotărâre judecătorească nu garantează automat acceptarea transferului de către statul străin, însă tocmai aici ar trebui să înceapă efortul diplomatic și instituțional, nu să se încheie responsabilitatea autorităților române.

Ministerul Justiției invocă proceduri. Familia Alinei are nevoie de rezultate, nu de explicații

Reprezentanții Ministerului Justiției au susținut în trecut că instituția s-a ocupat de acest caz și că transferul depinde inclusiv de aprobarea autorităților chineze.

Într-un răspuns transmis presei în aprilie 2024, ministerul a precizat că urmărește situația încă din 2019. Printre problemele invocate s-au numărat amenda de aproximativ 58.000 de dolari și despăgubirile de aproximativ 217.000 de dolari stabilite prin hotărârea instanței chineze. Plata acestor sume reprezintă un element important al procedurii de transfer, fără să garanteze însă aprobarea acestuia.

Dar există o diferență fundamentală între a afirma că un dosar este monitorizat și a demonstra că instituțiile statului fac tot ceea ce este posibil pentru rezolvarea lui.

Familia Alinei nu are nevoie de declarații despre cât de multă atenție acordă ministerul acestui caz. Are nevoie de un calendar al demersurilor, de transparență, de negocieri susținute și de răspunsuri concrete privind obstacolele care împiedică transferul.

Mai ales, are nevoie să știe că România nu renunță la unul dintre cetățenii săi doar pentru că procedura este dificilă.

Este inacceptabil ca, după atâția ani, întrebarea principală să rămână aceeași: ce mai trebuie să se întâmple pentru ca statul român să obțină un rezultat?

Un cetățean român trebuie să se înfometeze pentru ca instituțiile să reacționeze?

Poate cea mai dureroasă imagine a acestui caz nu este doar aceea a unei femei care își petrece aproape un deceniu într-un penitenciar aflat la mii de kilometri de casă. Este imaginea unui alt român care simte că singura modalitate de a atrage atenția autorităților este să recurgă la un protest extrem.

Marius Balo a cunoscut detenția în China. Știe ce înseamnă să fii departe de familie, să depinzi de deciziile unor autorități străine și să trăiești într-un sistem penitenciar cu reguli și condiții radical diferite de cele din România.

Tocmai de aceea, decizia sa de a intra în greva foamei ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru toate instituțiile implicate.

Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Externe și reprezentanții diplomatici ai României trebuie să explice public ce au făcut, ce au obținut și ce intenționează să facă în continuare.

Nu este suficient să se transmită că situația este complicată. Nu este suficient să se invoce faptul că decizia finală aparține autorităților chineze. Rolul diplomației este tocmai acela de a interveni, de a negocia și de a căuta soluții atunci când cetățenii români se află în situații dificile în afara granițelor țării.

România nu poate pretinde că și-a îndeplinit obligațiile doar pentru că a trimis adrese, a purtat corespondență sau a organizat întâlniri. Într-un caz atât de grav, rezultatul contează.

Aproape nouă ani în China. Cât mai trebuie să aștepte Alina Apostol?

Alina Apostol a fost condamnată în iulie 2019 de o instanță din China la 13 ani și șase luni de închisoare, într-un dosar de fraudă bancară. Executarea pedepsei începuse încă din decembrie 2017.

Astăzi, după aproape nouă ani de detenție, românca se află în continuare departe de familie, în timp ce procedura prin care ar putea ajunge într-un penitenciar din România nu a fost finalizată.

Cazul său nu mai poate fi tratat ca o simplă problemă birocratică. Este un test al capacității statului român de a-și reprezenta cetățenii atunci când aceștia nu se mai pot apăra singuri.

Iar întrebarea care rămâne este una pe care niciun comunicat oficial nu o poate ocoli: dacă un român condamnat în străinătate trebuie să aștepte ani întregi, iar un alt român trebuie să recurgă la greva foamei pentru a-i atrage atenția statului, atunci unde se termină responsabilitatea instituțiilor și unde începe abandonul cetățeanului?

Alina Apostol nu are nevoie de compasiune exprimată în declarații oficiale. Are nevoie ca România să demonstreze, prin acțiuni concrete, că nu și-a uitat cetățenii.

Sursa foto: Știripesurse