Au împărțit puterea, au negociat funcții, au aprobat bugete și au condus împreună România. Acum, când nota de plată a dezechilibrelor economice devine imposibil de ignorat, PSD și PNL se comportă de parcă ar fi fost adversari, nu parteneri la guvernare. Fiecare arată cu degetul spre celălalt, fiecare încearcă să se delimiteze de trecut, iar cetățenii sunt cei care trebuie să suporte consecințele. Deficitul bugetar nu a apărut din senin. Iar responsabilitatea politică nu poate fi ștearsă printr-un comunicat de presă.

Spectacolul oferit de PSD și PNL în jurul deficitului bugetar spune multe despre felul în care cele două partide înțeleg responsabilitatea publică. Cât timp au împărțit puterea, colaborarea a fost posibilă. Când au venit întrebările despre rezultatele guvernării, colaborarea s-a transformat într-un război al declarațiilor.

PNL somează PSD să retracteze afirmațiile privind deficitul. PSD critică măsurile fiscale și contestă rezultatele politicilor economice. Fiecare își construiește propria apărare, fiecare încearcă să mute reflectorul de pe propriile decizii.

Dar există o problemă pe care niciun exercițiu de comunicare politică nu o poate rezolva: ambele partide au participat la guvernarea României în perioada în care s-au acumulat dezechilibrele bugetare. Nu au fost simpli spectatori. Au fost actori ai puterii, cu responsabilități concrete pentru deciziile luate.

Au guvernat împreună, dar acum se comportă de parcă s-ar fi întâlnit ieri

PSD și PNL nu pot rescrie retrospectiv istoria guvernării doar pentru că actuala confruntare politică le oferă ocazia să se delimiteze reciproc de problemele economice.

Au existat coaliții, negocieri, ministere împărțite, bugete aprobate și decizii asumate în comun. Fiecare partid a avut reprezentanți în structurile puterii și a participat, în diferite momente și în diferite proporții, la stabilirea direcției economice.

Tocmai de aceea, disputa de astăzi ridică o întrebare incomodă pentru ambele formațiuni: dacă politicile guvernamentale au fost corecte, cum explică dezechilibrele acumulate? Iar dacă au existat erori de gestionare, de ce responsabilitatea este prezentată acum ca și cum ar aparține exclusiv adversarului?

Nu este suficient ca PNL să arate spre PSD. Nu este suficient nici ca PSD să invoce eșecul unor măsuri adoptate ulterior. O evaluare serioasă trebuie să urmărească deciziile, perioadele de guvernare, voturile și responsabilitățile efective ale fiecărei formațiuni.

Parteneriatul la putere nu poate fi invocat când se împart funcțiile și negat când se discută despre rezultate.

Deficitul bugetar nu este o invenție a opoziției politice

Datele oficiale arată dimensiunea problemei. România a încheiat anul 2024 cu un deficit bugetar cash de 8,67% din PIB. În 2025, acesta a coborât la 7,65% din PIB, potrivit datelor Ministerului Finanțelor. În metodologia europeană ESA, deficitul a fost de 9,3% din PIB în 2024 și de 7,9% în 2025, conform Comisiei Europene.

Cifrele folosesc metodologii diferite, dar ambele serii arată că dezechilibrul bugetar a fost unul major și că reducerea lui rămâne o provocare.

În aceste condiții, comunicatul unui partid și replica celuilalt nu sunt suficiente. România are nevoie de explicații despre creșterea cheltuielilor publice, evoluția veniturilor statului, eficiența colectării taxelor, prioritățile bugetare și măsurile care au fost sau nu adoptate la timp.

Deficitul nu se reduce prin conferințe de presă. Datoria nu dispare prin declarații. Iar efectele unor decizii economice nu pot fi anulate printr-o schimbare de discurs.

Când cifrele devin incomode, tentația politică este să fie transformată realitatea într-o dispută de imagine. Dar o problemă bugetară de asemenea amploare cere transparență, nu diversiuni; explicații, nu pase de responsabilitate.

Cetățenii suportă costurile, partidele își negociază apărarea

Miza nu este un conflict între două conduceri de partid. Miza este felul în care dezechilibrele finanțelor publice influențează viața de zi cu zi.

Măsurile de consolidare fiscală adoptate în 2025 au inclus majorări de taxe și înghețări nominale ale unor venituri din sectorul public. Astfel de măsuri au consecințe care trebuie evaluate atent: de la puterea de cumpărare a populației la costurile companiilor și capacitatea statului de a susține investițiile și serviciile publice.

În acest context, cetățenii au dreptul să ceară socoteală celor care au participat la guvernare. Nu este suficient să li se spună că situația este dificilă și că trebuie să accepte noi sacrificii. Ei au dreptul să afle cum s-a ajuns aici, ce alternative au existat, cine a susținut fiecare măsură și ce rezultate s-au obținut.

Dacă ajustările fiscale sunt necesare, ele trebuie explicate și evaluate transparent. Dacă anumite decizii anterioare au agravat dezechilibrele, acestea trebuie identificate pe baza datelor. Iar dacă unele măsuri au avut efecte mai slabe decât cele promise, autoritățile trebuie să explice de ce.

Nu poate exista o discuție serioasă despre responsabilitate dacă politicienii cer populației să accepte consecințele, dar evită să discute deschis despre propriile decizii.

PSD critică măsurile fiscale. PNL invocă necesitatea corecțiilor. Cine răspunde pentru perioada anterioară?

Cele două partide își prezintă acum pozițiile în termeni care le avantajează.

PNL contestă interpretarea PSD privind deficitul și insistă asupra necesității consolidării bugetare. PSD critică efectele măsurilor fiscale și pune sub semnul întrebării eficiența acestora.

Aceste dezacorduri pot fi reale și pot merita o analiză economică serioasă. Însă ele nu rezolvă problema răspunderii pentru perioada în care cele două formațiuni au guvernat împreună.

PNL trebuie să explice propriile decizii și responsabilități, nu doar să critice PSD. PSD trebuie să răspundă pentru perioada și măsurile în care a exercitat puterea, nu doar să conteste politicile adoptate ulterior. Contribuția fiecăruia trebuie stabilită prin documente și cronologia deciziilor, nu prin concursul declarațiilor mai agresive.

Altfel, publicul primește doar o versiune convenabilă a trecutului, în care fiecare partid își revendică eventualele rezultate favorabile și încearcă să atribuie adversarului costurile și eșecurile.

România nu este proprietatea de partid a PSD și PNL

O țară nu poate fi administrată ca un mecanism de împărțire a funcțiilor și de distribuire a responsabilității doar atunci când rezultatele devin incomode. Guvernarea presupune decizii, consecințe și obligația de a explica publicului ce s-a făcut.

PSD și PNL au avut ocazia să influențeze direcția economică a României. Acum, ambele trebuie să răspundă pentru partea lor de responsabilitate, proporțional cu deciziile și rolul pe care le-au avut.

Nu este suficient să promită că vor repara greșelile celuilalt. Trebuie să arate ce au făcut, ce au susținut, ce au anticipat și ce au schimbat atunci când au avut posibilitatea să intervină.

România are nevoie de o discuție bazată pe cifre, documente și rezultate, nu de o competiție de comunicate în care fiecare formațiune încearcă să iasă curată dintr-o perioadă de guvernare la care a participat.

Iar întrebarea care rămâne în fața ambelor partide este una pe care nicio conferință de presă nu o poate evita: dacă PSD și PNL au participat la guvernarea României în anii în care s-au acumulat dezechilibrele bugetare, de ce ar trebui ca publicul să accepte explicații în care fiecare își asumă doar meritele și îi lasă celuilalt toate costurile?

Românii nu au nevoie de un nou episod de acuzații reciproce. Au nevoie să știe cine a decis, cine a susținut, cine a avertizat, cine a greșit și ce se va face concret pentru ca aceleași probleme să nu se repete.

Până când aceste întrebări nu primesc răspunsuri verificabile, conflictul dintre PSD și PNL rămâne, înainte de toate, o dispută politică despre responsabilitate. Iar responsabilitatea pentru guvernare nu poate fi negociată retroactiv prin comunicate de presă.

Sursa foto: Gândul