Dacă informațiile privind presupusa înțelegere dintre Nicușor Dan și Ilie Bolojan se confirmă, România s-ar putea confrunta cu unul dintre cele mai grave derapaje de la principiile unei guvernări responsabile. Serviciile de informații nu sunt moșia președintelui, nu sunt proprietatea PNL și nu pot fi transformate în recompense pentru sprijin politic. Securitatea națională nu se negociază pe sub masă, iar instituțiile statului nu sunt pradă de împărțit între cei care își calculează puterea în spatele ușilor închise!

Potrivit informațiilor publicate de Știripesurse.ro, în culisele puterii s-ar fi purtat discuții privind o posibilă legătură între susținerea guvernului condus de Luca Niculescu și desemnarea conducerii Serviciului Român de Informații. În acest scenariu, liberalii ar urmări obținerea funcției de șef al SRI, iar numele lui Dan Motreanu ar fi fost vehiculat pentru această poziție.

Dacă lucrurile stau astfel, întrebarea este brutal de simplă: cine a autorizat transformarea securității naționale într-un instrument de negociere politică?

Este o întrebare la care Nicușor Dan și Ilie Bolojan trebuie să răspundă fără eschive, fără declarații goale și fără obișnuitele justificări despre stabilitate și responsabilitate. Nu pentru că ar fi vinovați înainte ca faptele să fie verificate, ci pentru că suspiciunile vizează o instituție strategică a României, iar tăcerea nu poate ține loc de explicație.

ROMÂNIA NU ESTE MOȘIA LUI NICUȘOR DAN ȘI NICI A LUI ILIE BOLOJAN!

Există o limită peste care jocul politic nu mai poate fi justificat prin compromisuri, calcule parlamentare sau interese de partid. Această limită este reprezentată de instituțiile care trebuie să servească statul român, indiferent cine se află temporar la conducerea lui.

Președintele țării nu primește un cec în alb pentru a negocia discreționar funcțiile strategice ale statului. Liderul unui partid nu dobândește dreptul de a revendica instituții de securitate în schimbul voturilor parlamentarilor săi.

Dacă presupusa înțelegere există, atunci nu discutăm despre o banală negociere politică. Discutăm despre un posibil mecanism prin care interesele de partid ar putea fi amestecate cu decizii care trebuie fundamentate exclusiv pe lege, competență și securitate națională.

Nicușor Dan trebuie să explice dacă eventualele numiri în fruntea serviciilor de informații sunt rezultatul unei evaluări serioase a candidaților sau dacă fac parte dintr-un aranjament politic.

Ilie Bolojan trebuie să explice dacă sprijinul liberalilor pentru guvern a fost condiționat, direct sau indirect, de obținerea unei funcții strategice.

Iar dacă informațiile sunt false, cei doi au obligația politică de a clarifica public situația. Dacă sunt adevărate, societatea are dreptul să afle ce s-a negociat, în ce condiții și cu ce justificare.

Statul român nu poate funcționa după regula: tu îmi dai voturile, eu îți dau instituția!

SRI NU ESTE PREMIIUL CÂȘTIGĂTORULUI DIN NEGOCIERILE DE LA PALAT

Serviciul Român de Informații nu este o organizație de partid. Nu este o recompensă pentru fidelitatea politică și nu este un instrument care să asigure influență suplimentară celor aflați la putere.

SRI are responsabilități care privesc securitatea națională. Tocmai de aceea, conducerea sa trebuie să fie în afara logicii cinice a împărțirii funcțiilor între grupări politice.

Este legitim ca instituțiile democratice să aibă un rol în desemnarea și controlul conducerii serviciilor de informații. Este însă cu totul altceva ca o numire să fie negociată în schimbul unui avantaj politic, dacă o asemenea practică ar fi confirmată.

Diferența este fundamentală: într-un caz, procedurile legale servesc interesului public; în celălalt, există riscul ca instituția să devină parte a unui troc.

Iar România nu trebuie să accepte nici măcar normalizarea ideii că serviciile secrete pot fi împărțite după interesele partidelor.

Nu este suficient ca o numire să respecte formal pașii procedurali. Contează și criteriile reale, transparența procesului și garanțiile că persoana desemnată va servi statul, nu rețeaua politică ce ar fi putut facilita ascensiunea sa.

ÎN PLINĂ CRIZĂ INTERNAȚIONALĂ, ROMÂNIA NU-ȘI POATE PERMITE ASEMENEA JOCURI

Cei care tratează securitatea națională ca pe un capitol secundar al negocierilor politice ar trebui să privească realitatea internațională fără ochelari de partid.

Războiul din Ucraina, tensiunile din regiunea Mării Negre, amenințările cibernetice, operațiunile de influență și instabilitatea geopolitică fac ca activitatea serviciilor de informații să fie esențială pentru protejarea României.

În asemenea condiții, România are nevoie de instituții profesioniste, stabile și credibile, nu de suspiciuni privind împărțirea influenței asupra lor.

Nu ne putem juca de-a politica de culise atunci când miza este securitatea unei țări aflate într-o regiune strategică sensibilă. Nu putem cere cetățenilor să aibă încredere în stat, în timp ce orice informație despre posibile aranjamente obscure este întâmpinată cu tăcere sau cu explicații evazive.

Dacă negocierile politice ajung să contamineze procesul de desemnare a conducerii serviciilor de informații, consecințele pot depăși cu mult rivalitățile dintre partide. Încrederea publică se erodează, independența instituțională este pusă sub semnul întrebării, iar adversarii României pot profita de orice slăbiciune reală sau percepută.

Securitatea națională nu este un joc de poker între liderii politici. România nu este masa lor de negocieri!

CINE PLĂTEȘTE PREȚUL UNUI EVENTUAL TÂRG POLITIC? CETĂȚEANUL ROMÂN!

În orice negociere de culise, cei care discută își urmăresc propriile obiective. Dar, dacă o asemenea negociere privește instituțiile strategice ale statului, consecințele nu rămân între pereții încăperii în care s-a purtat.

Le suportă cetățenii, care au nevoie de instituții credibile. Le suportă statul, care trebuie să poată acționa coerent în fața amenințărilor. Le suportă democrația, atunci când oamenii ajung să creadă că funcțiile publice se obțin prin înțelegeri inaccesibile controlului public.

Tocmai de aceea, orice suspiciune de tranzacționare a unei funcții strategice trebuie tratată cu maximă seriozitate.

Nu este suficient să ni se spună că negocierile politice sunt firești. Da, negocierile sunt firești într-o democrație parlamentară. Nu, acest lucru nu justifică orice obiect al negocierii și nici orice condiție impusă în schimbul sprijinului politic.

Există o diferență între negocierea unui program de guvernare și negocierea influenței asupra unei instituții de securitate.

Cine confundă cele două lucruri trebuie să explice public de ce consideră că interesul unui partid ar putea justifica un asemenea risc.

NICUȘOR DAN ȘI ILIE BOLOJAN, SOMAȚI POLITIC SĂ CLARIFICE SITUAȚIA!

În fața unor informații atât de grave, explicațiile nu pot fi înlocuite de tăcere și nici de speranța că subiectul va dispărea din atenția publică.

Nicușor Dan trebuie să clarifice dacă a existat vreo discuție în care desemnarea conducerii SRI să fi fost asociată cu susținerea politică a guvernului.

Ilie Bolojan trebuie să clarifice dacă PNL a solicitat sau a negociat obținerea conducerii SRI în legătură cu voturile pentru Executiv.

Ambii trebuie să explice care sunt criteriile pe baza cărora ar urma să fie desemnată conducerea serviciului și ce garanții există că decizia va urmări exclusiv interesul național, în cadrul procedurilor legale.

Aceste solicitări nu presupun că presupusul târg este deja dovedit. Presupun însă că instituțiile strategice ale României sunt prea importante pentru ca întrebările legitime să fie expediate prin comunicate sterile.

Dacă nu a existat nicio înțelegere, există posibilitatea unei dezmințiri clare și argumentate. Dacă au existat discuții, conținutul lor trebuie delimitat fără echivoc de orice condiționare politică incompatibilă cu interesul public.

România nu are nevoie de insinuări perpetue, ci de fapte, explicații și răspundere.

NU TĂCERE. NU SCUZE. NU NORMALIZAREA TROCURILOR CU INSTITUȚIILE STATULUI!

Această situație trebuie lămurită până la capăt. Nu pentru satisfacerea curiozității publice, ci pentru protejarea încrederii în instituțiile fundamentale ale țării.

Dacă informațiile se confirmă, implicațiile politice și instituționale trebuie evaluate serios, iar eventualele încălcări ale legii trebuie cercetate de autoritățile competente. Nicio funcție, nicio majoritate parlamentară și nicio poziție în stat nu trebuie să ofere protecție în fața răspunderii legale.

Dacă informațiile nu se confirmă, acest lucru trebuie stabilit pe baza unor clarificări verificabile, nu prin simpla invocare a caracterului confidențial al discuțiilor politice.

Nu cerem ca serviciile de informații să fie conduse prin referendum și nici ca fiecare detaliu de securitate să fie făcut public. Cerem ceva mult mai simplu și mai important: ca numirile strategice să nu fie tratate ca obiecte de troc și ca liderii politici să răspundă pentru modul în care își exercită puterea.

România nu este proprietatea celor care o conduc. SRI nu este premiul vreunui partid. Iar securitatea națională nu poate deveni moneda de schimb a unor negocieri politice.

Dacă presupusa înțelegere dintre Nicușor Dan și Ilie Bolojan există, gravitatea ei nu poate fi ascunsă în spatele calculelor parlamentare. Dacă nu există, cei doi trebuie să contribuie la lămurirea situației.

În ambele cazuri, interesul public cere răspunsuri.

Pentru că, într-un stat democratic, puterea politică este temporară. Instituțiile statului și securitatea cetățenilor nu sunt însă proprietatea temporară a nimănui.

Sursa foto: Știripesurse