În România, pensionarea pare să fie doar începutul unei noi cariere la stat. Consiliile de administrație și conducerile companiilor publice continuă să fie populate de persoane care au trecut prin administrație, Parlament sau structurile partidelor politice. Iar în unele cazuri, legătura cu PSD este explicită. În timp ce statul vorbește despre reformă și eficientizarea companiilor publice, indemnizațiile și mandatele continuă să curgă.

O investigație bazată pe declarații de avere și pe datele publicate în sistemul de guvernanță corporativă a companiilor de stat scoate la iveală o realitate greu de ignorat: pensionarea nu înseamnă neapărat ieșirea din sistemul public. Pentru unii, este doar trecerea într-o etapă în care pensia se adaugă unor indemnizații consistente pentru funcții în consilii de administrație sau conduceri executive.

Iar atunci când politicul intră în ecuație, apare o întrebare legitimă: cât contează experiența profesională și cât contează relația cu partidul?

PSD, partidul care nu pare să renunțe la oamenii săi

Unul dintre cazurile documentate este cel al lui Dorian Dumitru, pensionar și fost consilier local PSD la Galați.

Dumitru a lucrat timp de decenii în Administrația Fluvială a Dunării de Jos, unde a ocupat mai multe funcții. Din 2022 a devenit membru al Consiliului de Administrație al AFDJ Galați, iar în martie 2026 a ajuns președintele CA.

Potrivit informațiilor citate de G4Media, numirea sa în această funcție a fost susținută de PSD. Mai mult, Dumitru își declară oficial afilierea politică la PSD.

În paralel, este pensionar din 2024. Pensia sa anuală este de aproximativ 110.000 de lei, iar funcția de președinte al Consiliului de Administrație îi aduce încă aproximativ 11.000 de lei brut în fiecare lună.

Nu este vorba doar despre o simplă coincidență între politică și administrația unei companii de stat. Este exact genul de situație care alimentează de ani de zile criticile privind modul în care partidele își păstrează influența în societățile controlate de stat.

Fost parlamentar PSD, pensionar și membru în consilii de administrație

Un alt nume este Ion Spânu, fost deputat PSD de Caraș-Severin între 2016 și 2018, ulterior trecut la Pro România.

Spânu este pensionar din 2020 și, în 2026, ocupă poziții în două consilii de administrație din zona companiilor de stat. În declarația de avere pentru anul fiscal 2025 apar venituri totale nete de aproape 234.000 de lei, provenite din pensie, indemnizația pentru limită de vârstă acordată foștilor parlamentari, indemnizații de CA și investiții.

Și aici afilierea politică este declarată oficial: PSD.

Modelul este greu de ignorat: după o carieră politică la vârful administrației, urmează pensionarea, iar apoi alte mandate plătite în structuri publice.

Legalitatea unei asemenea situații este una. Întrebarea despre oportunitate și despre criteriile reale ale numirilor este cu totul alta.

60.000 de lei pe lună pentru o pensionară: cazul fostei consiliere a lui Marian Neacșu

Cel mai spectaculos caz financiar prezentat în investigație este cel al Constanței Coman.

Fostă consilieră a lui Marian Neacșu la Secretariatul General al Guvernului, Coman este pensionară din 2018. În prezent, este membră în structuri de conducere ale Loteriei Române și Romatsa, iar veniturile brute aferente celor două poziții ajung, potrivit datelor analizate de G4Media, la aproximativ 60.000 de lei pe lună.

Important de precizat: Coman se declară neafiliată politic. Prin urmare, cazul ei nu poate fi prezentat factual drept o „sinecură PSD”.

Dar traseul profesional merită analizat: după poziții în administrația financiară, în Ministerul Finanțelor și în structuri ale administrației locale, ea ajunge consilieră a lui Marian Neacșu la Guvern în 2022, iar ulterior primește mandate în structurile de audit ale unor companii de stat.

Într-o țară în care milioane de pensionari își calculează fiecare leu, cifre precum 60.000 de lei brut pe lună pentru două poziții în consilii de administrație ridică inevitabil întrebări despre modul în care statul își selectează reprezentanții.

77 de ani și din nou la conducerea Avioane Craiova

Un alt exemplu prezentat în investigație este Mișa Popic, care, la 77 de ani, a fost numit din nou director al Avioane Craiova în iunie 2026.

Popic are o experiență îndelungată în industria aeronautică și de apărare și se declară neafiliat politic.

Problema nu este vârsta în sine. Experiența profesională nu devine inutilă odată cu pensionarea.

Problema este contextul în care este exercitat mandatul.

Avioane Craiova se află într-o situație financiară gravă. Ministerul Apărării a executat o scrisoare de garanție de 8 milioane de euro în legătură cu avansul acordat pentru modernizarea unor aeronave IAR-99. Avioanele trebuiau livrate în martie 2024, însă proiectul nu fusese finalizat la momentul relatării.

Așadar, discuția nu ar trebui redusă la întrebarea „câți ani are directorul?”. Întrebarea relevantă este dacă managementul companiilor strategice ale statului produce rezultatele pentru care este plătit.

La Carfil, conducere pensionară și angajați care protestează pentru salarii

La Carfil SA, Mircea Petru Tănțău conduce compania din 2018 și are un venit de aproximativ 29.900 de lei brut pe lună. În declarația de avere pentru 2025 figurează și o pensie anuală de 117.000 de lei.

În august, angajații companiei au protestat după ce nu și-au primit salariile. Conducerea a explicat situația prin lipsa comenzilor și dificultățile financiare ale societății.

În conducerea Carfil mai apar și alți pensionari.

Imaginea care se conturează este una care ar trebui să preocupe orice guvern: companii publice cu probleme financiare, angajați care își cer salariile și, în același timp, poziții de conducere remunerate consistent.

Șantierul Naval 2 Mai: pierderi de zeci de milioane

Doru Jianu conduce Șantierul Naval 2 Mai din 2021, după o carieră îndelungată la Șantierul Naval Mangalia. Este pensionar militar.

În 2024, familia sa a declarat venituri nete de peste 264.000 de lei, iar compania pe care o conduce a înregistrat o pierdere de aproximativ 83,6 milioane de lei.

În 2025, pierderea s-a redus, dar societatea a rămas pe minus, cu aproximativ 7,75 milioane de lei.

Din nou, nu vârsta directorului reprezintă problema și nici statutul său de pensionar nu constituie, în sine, o ilegalitate.

Problema este mai simplă și mai dură: ce primește statul în schimbul banilor pe care îi plătește conducerilor acestor companii?

Reforma companiilor de stat se lovește de aceeași veche rețetă

De ani de zile, politicienii promit depolitizarea companiilor de stat, management profesionist și criterii de performanță.

În practică, realitatea este mult mai complicată.

În cazul persoanelor cu afiliere politică explicită, precum Dorian Dumitru și Ion Spânu, traseul dintre partid și funcția remunerată într-o companie publică este imposibil de ignorat.

În alte cazuri, precum Constanța Coman sau Mișa Popic, afilierea politică nu este declarată, iar simpla lor asociere profesională cu persoane sau instituții politice nu permite concluzia că numirile au fost politice.

Tocmai această distincție face problema și mai importantă.

Nu orice pensionar numit într-o companie de stat este o sinecură. Nu orice persoană cu experiență este un client politic. Dar atunci când aceleași companii publice rămân cu pierderi, proiecte întârziate sau probleme financiare, iar conducerea continuă să fie remunerată consistent, statul are obligația să explice criteriile de selecție și rezultatele mandatelor.

Iar PSD, care are oameni cu afiliere declarată în unele dintre aceste structuri, nu poate evita întrebarea despre felul în care sunt făcute numirile în zona companiilor controlate de stat.

Pentru contribuabil, explicația „este legal” nu este întotdeauna suficientă.

Întrebarea adevărată este dacă este și performant, transparent și justificat prin rezultate.