Nicușor Dan, se pare că funcția de președinte ți-a dat nu doar acces la Palatul Cotroceni, ci și impresia că ai primit dreptul de a le explica românilor cum trebuie să gândească, ce trebuie să citească și în ce condiții votul lor poate fi considerat suficient de legitim. Ai grijă însă: România nu este laboratorul tău de experimente politice, iar cetățenii nu sunt niște elevi pe care să-i verifici la capitolul conformism democratic!

Să ajungi în fruntea statului și apoi să vorbești despre insuficiența numărării voturilor, invocând felul în care oamenii și-au format opiniile, este o demonstrație de aroganță politică greu de ignorat. De când trebuie să treacă alegătorul printr-un examen de gândire critică organizat de instituțiile statului pentru ca votul său să fie respectat?

Ce urmează, Nicușoare? Să completăm un chestionar înainte de intrarea în cabina de vot? Să declarăm ce televiziuni urmărim, ce publicații citim și ce opinii avem despre politică? Să ne verifici bibliografia și să ne dai o notă înainte să ne permiți să alegem conducătorii țării?

Poate că ar trebui să-ți amintești un principiu elementar: într-o democrație, cetățeanul nu votează pentru a primi aprobarea președintelui. Președintele există pentru că cetățenii au dreptul să aleagă.

Nu alegătorii trebuie să obțină certificatul tău de gândire democratică. Tu trebuie să demonstrezi că meriți încrederea lor!

Hai să terminăm cu această filosofie instituțională împachetată în termeni pretențioși. Voturile se numără. Dacă există fraude, se probează. Dacă legea a fost încălcată, vinovații răspund. Nu inventăm criterii suplimentare prin care să evaluăm dacă milioane de oameni au fost suficient de inteligenți, suficient de informați sau suficient de independenți în gândire pentru ca opțiunea lor să fie recunoscută.

Pentru că, dacă acceptăm logica aceasta, apare imediat întrebarea care te poate pune într-o situație extrem de incomodă: cine controlează controlorii?

Cine stabilește ce înseamnă manipulare? Cine decide care sursă de informare este acceptabilă? Cine trasează linia dintre propaganda politică a adversarilor și comunicarea instituțională a celor aflați la putere?

Tu? Consilierii tăi? Instituțiile pe care le consideri competente să judece felul în care gândește populația?

Să fim serioși! Nu poți pretinde că aperi democrația transformând cetățeanul într-un suspect permanent, iar instituțiile în niște judecători ai conștiinței sale.

Românii nu sunt cobaii unui experiment de inginerie socială și nici niște copii care trebuie supravegheați ca să nu facă alegerea politică greșită!

Iar aici este marea problemă a discursului tău, Nicușoare: impresia tot mai apăsătoare că ai ajuns să confunzi funcția prezidențială cu dreptul de a da lecții unei societăți întregi. Nu este suficient să vorbești despre democrație, să folosești cuvinte sofisticate și să invoci pericole reale precum dezinformarea. Trebuie să respecți principiile democratice inclusiv atunci când acestea produc rezultate care nu-ți convin.

Altfel, tot discursul despre apărarea democrației riscă să devină o simplă perdea de fum.

Și încă ceva: dacă te preocupă atât de mult felul în care se formează opiniile românilor, poate ar trebui să începi prin a accepta că oamenii au dreptul să nu fie de acord cu tine. Au dreptul să critice președintele, să respingă politicile sale, să conteste deciziile instituțiilor și să pună întrebări incomode. Nu sunt obligați să adopte perspectiva Cotroceniului pentru a fi considerați cetățeni responsabili.

Nu există alegători de categoria întâi, care votează conform așteptărilor puterii, și alegători de categoria a doua, care trebuie explicați, corectați sau suspectați.

Există cetățeni cu drepturi egale.

Iar dacă tot vorbim despre transparență, corectitudine și responsabilitate, aceste principii trebuie aplicate și celor care conduc. Nu doar adversarilor politici. Nu doar celor care exprimă opinii incomode. Nu doar celor pe care instituțiile îi consideră vulnerabili la manipulare.

Puterea trebuie să răspundă la întrebări, nu să stabilească cine are voie să le pună.

Nicușor Dan, funcția de președinte nu te transformă în profesorul de democrație al României. Nu ai primit mandat să clasifici gândirea națională în opinii acceptabile și opinii suspecte. Nu ai primit dreptul de a trata votul cetățenilor ca pe o materie care trebuie verificată suplimentar până când rezultatul devine confortabil pentru cei aflați la conducere.

Ai primit o funcție publică. Una vremelnică. Una care presupune responsabilitate, transparență și respect față de cetățeni.

Așa că mai puține lecții despre cum ar trebui să gândească românii și mai multe explicații despre cum înțelegi tu să respecți voința lor!

Pentru că democrația nu este o proprietate personală, nu este o invenție a Cotroceniului și nici un privilegiu acordat celor care se consideră mai inteligenți decât restul societății.

Iar dacă votul cetățenilor trebuie să treacă prin filtrul celor aflați la putere pentru a fi considerat legitim, atunci avem o problemă gravă: nu mai discutăm despre apărarea democrației, ci despre tentația de a o controla.

Românii nu au nevoie de un președinte care să le explice cât de greșit pot gândi. Au nevoie de unul care să nu uite nici măcar o secundă că fără votul lor nu ar ocupa fotoliul de la Cotroceni.

Nicușoare, coboară puțin de pe piedestal! Funcția nu te face infailibil, matematica nu te scutește de logică politică, iar cetățenii acestei țări nu îți sunt datori cu supunere intelectuală.

Democrația nu înseamnă să gândească poporul cum vrea președintele. Înseamnă să accepte președintele că poporul gândește și votează cum dorește!