Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, pare să fi făcut o descoperire uluitoare: în spitalele din România, pacienții nu reușesc să obțină consultații atunci când au nevoie. Pentru milioanele de români care se lovesc zilnic de această realitate, nu este nicio noutate. Pentru ministru, însă, episodul a devenit prilejul unei demonstrații publice pe rețelele sociale. Medicul endocrinolog Constantin Cucu, de la Institutul Național de Endocrinologie „C.I. Parhon”, îi atrage atenția că problemele sistemului sanitar nu au apărut ieri și că responsabilitatea pentru rezolvarea lor aparține tocmai celor care ocupă fotoliile de la conducerea Ministerului Sănătății.

În România, se pare că este nevoie ca un ministru să dea câteva telefoane pentru ca realitatea din spitale să devină, în sfârșit, vizibilă la vârful sistemului sanitar. Alexandru Rogobete a relatat public că a încercat să obțină o programare medicală pentru bunica sa și că s-a lovit de dificultăți.

Pentru pacienții care stau săptămâni sau luni în așteptarea unei consultații, povestea ministrului nu reprezintă vreo revelație. Este viața lor de zi cu zi. Diferența este că ei nu au la dispoziție tribuna Ministerului Sănătății pentru a-și transforma neputința într-o postare cu impact mediatic.

Adevărata întrebare nu este de ce nu a găsit ministrul o programare. Adevărata întrebare este ce a făcut Alexandru Rogobete până acum pentru ca românii să nu mai fie umiliți în încercarea de a ajunge la un medic.

Ministrul descoperă problemele pe care ar trebui să le rezolve

Reacția medicului Constantin Cucu de la Institutul Parhon pune degetul pe o rană pe care declarațiile spectaculoase ale oficialilor nu o pot acoperi: sistemul sanitar este sufocat de probleme administrative, financiare și organizatorice, iar aceste disfuncționalități sunt cunoscute de ani întregi.

Medicul atrage atenția asupra limitelor de finanțare impuse prin contractele cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, asupra organizării defectuoase a ambulatoriilor și asupra resurselor insuficiente pentru desfășurarea activității medicale.

Cu alte cuvinte, nu este suficient să te declari revoltat pentru că nu găsești o programare. Trebuie să înțelegi de ce nu există suficiente locuri, cine a construit mecanismele care blochează accesul pacienților și, mai ales, ce soluții ai de gând să implementezi.

Alexandru Rogobete nu este un simplu cetățean care constată, întâmplător, că sistemul funcționează prost. Este ministrul care are obligația să îl administreze, să îl reformeze și să răspundă pentru rezultatele obținute.

A transforma o problemă sistemică într-un episod personal distribuit pe rețelele sociale poate produce reacții și vizibilitate. Nu produce însă consultații suplimentare, nu suplimentează bugetele spitalelor și nu rezolvă blocajele din ambulatorii.

Românii nu au nevoie de un ministru care să le povestească, asemenea unui reporter de ocazie, cât de greu este să obții o programare. Au nevoie de unul care să schimbe regulile și să facă sistemul să funcționeze.

Sănătatea românilor nu este decor pentru exerciții de imagine

Ceea ce deranjează în astfel de episoade este discrepanța dintre discursul oficial și realitatea din spitale. De ani de zile, pacienții reclamă lipsa accesului la investigații, listele de așteptare, aglomerația și birocrația. Medicii se confruntă cu limite administrative și financiare, iar spitalele încearcă să funcționeze cu resurse adesea insuficiente.

În acest peisaj, ministrul Sănătății ar trebui să fie omul care vine cu soluții, nu cel care pare surprins de existența problemelor.

Dacă Alexandru Rogobete a avut nevoie de o experiență personală pentru a înțelege cât de gravă este situația, atunci avem o problemă suplimentară: cât de conectată la realitate este conducerea ministerului pe care îl coordonează?

Un sistem sanitar nu se repară prin indignări de moment. Se repară prin finanțare adecvată, organizare, responsabilitate managerială și decizii asumate. Iar acestea sunt exact lucrurile pentru care ministrul trebuie judecat.

De la spitale blocate la luxul afișat de PSD: două Românii care nu se întâlnesc

Medicul Constantin Cucu a criticat și imaginile devenite subiect de controversă de la petrecerea organizată cu ocazia botezului celui de-al treilea copil al lui Alfred Simonis, unde luxul și opulența participanților au atras atenția opiniei publice.

Contrastul este greu de ignorat. Într-o Românie în care pacienții se luptă să obțină o consultație, iar spitalele se confruntă cu probleme de finanțare și organizare, imaginile cu etalarea unor ținute și accesorii extravagante ale unor persoane din cercurile politice alimentează sentimentul unei rupturi profunde între conducători și cetățenii obișnuiți.

Nici explicațiile lui Sorin Grindeanu nu au stins controversa. În loc să calmeze spiritele, justificările privind percepția publică au readus în discuție problema privilegiilor și a standardelor duble.

Iar aici apare o întrebare pe care PSD ar trebui să și-o pună serios: cu ce autoritate morală le cere sacrificii românilor o clasă politică ale cărei manifestări publice sunt asociate atât de des cu luxul și privilegiile?

Domnule Rogobete, nu mai descoperiți dezastrul. Asumați-vă responsabilitatea pentru el!

Alexandru Rogobete trebuie să înțeleagă un lucru elementar: funcția de ministru nu este o tribună de pe care să relatezi cât de prost funcționează instituțiile pe care chiar tu ai obligația să le conduci.

Pacienții nu au nevoie de relatări emoționale despre telefoane fără răspuns. Nu au nevoie de indignare regizată și nici de demonstrații de comunicare politică. Au nevoie de acces la medici, de consultații la timp, de investigații și de spitale în care dreptul la sănătate să nu depindă de noroc, relații sau bani.

Iar dacă ministrul constată că sistemul este blocat, următorul pas nu ar trebui să fie o nouă postare, ci prezentarea unor măsuri concrete, cu termene, responsabilități și rezultate verificabile.

Altfel, episodul rămâne doar încă o demonstrație a unui paradox românesc: cei care ar trebui să repare sistemul ajung să se comporte de parcă tocmai au aflat că el este defect.

Românii știu de mult că sănătatea este în criză, domnule ministru. Întrebarea este când veți începe să faceți ceva serios în privința asta.