Când PSD, PNL și USR se întâlnesc în jurul unei companii de stat, rezultatul pare să fie întotdeauna același: funcții împărțite politic, indemnizații consistente, responsabilitate zero și pierderi suportate din banii publici. Societatea Națională a Apelor Minerale este un exemplu revoltător al felului în care partidele care se declară adversare politice pot deveni partenere perfecte atunci când vine vorba despre împărțirea funcțiilor de conducere.

România are resurse naturale extraordinare. Are izvoare, zăcăminte de apă minerală, licențe de exploatare și o poziție privilegiată pe piața europeană. În mod normal, o asemenea companie ar trebui să fie o sursă importantă de venituri pentru stat și un exemplu de administrare eficientă a patrimoniului național.

Numai că România nu este administrată după logica interesului public, ci, prea des, după logica interesului de partid.

Iar Societatea Națională a Apelor Minerale demonstrează acest lucru într-un mod greu de ignorat.

PSD, PNL și USR: adversari la televizor, parteneri la împărțirea funcțiilor

Ani la rând, PSD și PNL au tratat companiile de stat ca pe niște anexe ale propriilor structuri politice. Schimbarea guvernelor a însemnat, de prea multe ori, schimbarea oamenilor instalați în funcții, nu schimbarea modului de administrare.

Apoi a venit și USR, partidul care a construit o bună parte din imaginea sa publică pe promisiunea reformării statului și eliminării sinecurilor politice.

Ce s-a întâmplat la Societatea Națională a Apelor Minerale?

USR a ajuns, la rândul său, să ocupe trei dintre cele cinci poziții din Consiliul de Administrație în perioada în care Irinel Darău conducea Ministerul Economiei.

Așadar, partidul care denunța clientelismul politic a ajuns să exercite influență asupra unei structuri de conducere în care, înaintea sa, își exercitaseră influența PSD și PNL.

Unde este reforma promisă? Unde este ruptura de vechile practici? Unde este diferența dintre discursul politic și comportamentul concret?

Nu este suficient să schimbi oamenii unui partid cu oamenii altui partid și să numești această operațiune reformă.

Sinecura nu devine competență doar pentru că beneficiarul are altă siglă politică.

O companie care pierde bani, dar nu uită să plătească indemnizații

În timp ce compania se confruntă cu probleme financiare serioase, funcțiile de conducere continuă să fie remunerate generos.

Directorul general beneficiază de o indemnizație brută lunară de 31.712 lei, iar membrii Consiliului de Administrație primesc câte 8.130 de lei brut lunar.

Nu discutăm despre o societate care traversează o perioadă de performanță excepțională și care își recompensează conducerea pentru rezultate spectaculoase.

Discutăm despre o companie care a încheiat anul 2025 cu o pierdere de 4,27 milioane de lei, deși estimase inițial un profit de aproximativ 3,2 milioane de lei.

Datoriile au ajuns la 10,8 milioane de lei, cel mai ridicat nivel după 2015.

Aceasta este performanța managerială care trebuie explicată.

Cine răspunde pentru diferența dintre profitul estimat și pierderea efectivă? Cine a urmărit cheltuielile? Cine a verificat contractele? Cine a cerut explicații? Cine a evaluat activitatea conducerii?

Consiliul de Administrație nu este o galerie de spectatori care încasează indemnizații și privește cum se degradează compania.

Membrii săi au responsabilități de supraveghere și guvernanță. Iar aceste responsabilități nu dispar atunci când se schimbă partidul care îi susține.

Trei partide, aceeași întrebare: ce au făcut oamenii voștri acolo?

PSD trebuie să explice ce rezultate au produs oamenii instalați în perioada în care a exercitat influență asupra conducerii companiei.

PNL trebuie să explice ce a schimbat în perioadele în care a avut reprezentanți în structurile de conducere.

USR trebuie să răspundă la o întrebare și mai incomodă: cum se împacă promisiunea de reformare a statului cu ocuparea a trei dintre cele cinci poziții din Consiliul de Administrație?

Nu este suficient ca fiecare partid să arate cu degetul spre predecesorul său.

Când ai reprezentanți într-un Consiliu de Administrație, nu poți pretinde că nu ai nicio legătură cu modul în care funcționează societatea. Poți invoca limitele mandatului, deciziile altor administratori sau probleme moștenite, dar trebuie să prezinți documente, voturi, rapoarte și rezultate.

Publicul are dreptul să știe cine a votat ce, cine a aprobat ce și cine a semnalat eventualele nereguli.

Contracte, cheltuieli și întrebări care nu pot fi îngropate

Într-o companie aflată pe pierdere, fiecare leu cheltuit trebuie justificat.

Contractele pentru serviciile de pază, care au ajuns la valori importante în condițiile în care sediul beneficia deja de anumite servicii de securitate prin contractul de închiriere, ridică întrebări legitime privind oportunitatea și necesitatea cheltuielilor.

Întârzierile în contractarea analizelor de laborator și utilizarea comenzilor lunare succesive în locul unui contract anual arată, la rândul lor, probleme administrative care trebuie explicate.

Iar situația exploatărilor de apă minerală, inclusiv cazul branșamentului ilegal identificat la un operator privat din județul Bihor, demonstrează cât de importante sunt controlul și supravegherea efectivă.

Nu este vorba despre detalii birocratice. Este vorba despre bani, resurse naturale și responsabilitatea unei companii care administrează un patrimoniu al statului român.

Dacă aceste probleme au fost semnalate, cine le-a verificat? Dacă au fost cunoscute, ce măsuri s-au luat? Dacă nu au fost cunoscute, ce fel de supraveghere a exercitat Consiliul de Administrație?

24 de milioane de lei: încă o factură pentru administrarea companiei

Litigiul cu Romaqua Group, în care sunt solicitate despăgubiri de 24 de milioane de lei, reprezintă o altă amenințare majoră.

Disputa privește acuzații referitoare la furnizarea unei ape contaminate microbiologic și consecințele economice ale opririi îmbutelierii și retragerii produselor de pe piață.

Instanța este cea care trebuie să stabilească răspunderea juridică și eventualele despăgubiri.

Dar există o întrebare politică și administrativă care nu poate fi evitată: cine a supravegheat activitatea companiei și ce măsuri au fost luate pentru prevenirea unor asemenea situații?

Dacă procesul se va încheia cu o obligație de plată, consecințele vor fi suportate de societate și, indirect, de patrimoniul public.

Nici PSD, nici PNL, nici USR nu pot trata asemenea riscuri ca pe niște accidente fără autor.

Reforma statului nu se face schimbând etichetele de pe fotoliile de conducere

Cea mai mare ipocrizie a politicii românești este că fiecare partid promite eliminarea sinecurilor atunci când se află în opoziție și descoperă brusc necesitatea unor numiri politice atunci când ajunge la putere.

PSD a făcut-o. PNL a făcut-o. Iar USR trebuie să demonstreze că nu a repetat același model.

Nu este suficient să invoci competența oamenilor numiți. Trebuie să o demonstrezi prin rezultate, transparență, concursuri reale, evaluări independente și asumarea răspunderii.

Un Consiliu de Administrație nu trebuie să fie o anexă a Ministerului Economiei și nici un club al reprezentanților politici care își împart indemnizațiile.

Trebuie să fie organismul care apără interesul companiei și al statului român.

Cine răspunde pentru dezastru?

Societatea Națională a Apelor Minerale nu este proprietatea PSD, PNL sau USR. Nu este o pușculiță politică și nici un mecanism prin care partidele își recompensează oamenii.

Este o companie a statului român, care administrează resurse ce aparțin interesului public.

De aceea, cele trei partide trebuie să răspundă public la întrebări simple:

• Cine sunt persoanele susținute sau numite în Consiliul de Administrație de fiecare partid?
• Ce calificări și experiență profesională au avut acestea?
• Ce decizii au susținut și ce voturi au exprimat?
• Ce măsuri au luat pentru prevenirea pierderilor și controlul cheltuielilor?
• Ce rezultate concrete pot prezenta pentru perioadele în care au avut reprezentanți în conducere?

Românii nu mai au nevoie de încă o rundă de declarații despre reformă, responsabilitate și profesionalizarea companiilor de stat.

Au nevoie de explicații, documente și răspundere.

PSD, PNL și USR au avut oameni în structurile de conducere ale acestei societăți. Acum este momentul să explice ce au făcut acești oameni pentru companie, nu doar ce indemnizații au încasat.

Pentru că resursele naturale ale României nu sunt proprietatea partidelor, iar funcțiile din companiile de stat nu sunt premii electorale.

Dacă trei partide au avut acces la conducerea aceleiași companii, toate trei trebuie să accepte întrebările publice despre rezultatele obținute.

Ajunge cu împărțirea funcțiilor și fuga de răspundere! Statul român nu trebuie să fie proprietatea de partid a nimănui.