Ilie Bolojan le cerea românilor să strângă cureaua, însă administrația pe care o conducea găsea resurse pentru contracte consistente din bani publici. Peste 500.000 de euro pentru 17 autovehicule, într-o perioadă în care Executivul vorbea despre economii, reduceri de cheltuieli și sacrificii bugetare. Dublul standard al austerității promovate de fostul premier și de PNL ridica serioase semne de întrebare.

În timp ce românii erau îndemnați să accepte taxe mai mari, prețuri în creștere și restricții bugetare, la nivelul Guvernului condus de Ilie Bolojan se găseau bani pentru contracte de leasing auto de sute de mii de euro.

Cancelaria Prim-Ministrului încheiase un acord-cadru pentru furnizarea a până la 17 autovehicule, cu o valoare de aproximativ 2,69 milioane de lei, TVA inclus, pentru o perioadă de 36 de luni.

Austeritatea avea, aparent, reguli diferite: una pentru populație și alta pentru instituțiile care administrau puterea.

Bolojan vorbea despre economii, dar Guvernul găsea bani pentru 17 mașini

Contractul, semnat la 23 septembrie 2026, prevedea un tarif lunar de 2.490,14 lei fără TVA pentru fiecare autovehicul. Flota solicitată cuprindea 17 SUV-uri din categoria N1.

Nu doar valoarea contractului atrăgea atenția, ci mai ales contradicția dintre această cheltuială și discursul politic al fostului premier.

Ilie Bolojan și PNL își construiseră o mare parte din mesajul public în jurul ideii că statul trebuia să economisească, că instituțiile publice trebuiau să renunțe la risipă și că populația trebuia să accepte măsuri dificile pentru redresarea finanțelor publice.

Dar unde se oprea austeritatea atunci când venea vorba despre propria administrație?

Era greu de explicat cetățenilor de ce li se cerea să suporte consecințele unor politici de economisire, în timp ce aparatul guvernamental continua să încheie contracte de milioane de lei pentru propria logistică. Problema nu era doar una contabilă, ci și una de credibilitate politică.

Dacia Logan în locul SUV-urilor promise. O licitație care ridica semne de întrebare

Nici modul în care fusese derulat contractul nu fusese lipsit de controverse.

Potrivit informațiilor publicate de Gândul, compania câștigătoare nu ar fi avut disponibile, la momentul livrării, toate autovehiculele prevăzute în ofertă. În consecință, în locul SUV-urilor Dacia Duster ar fi fost puse temporar la dispoziția instituției autoturisme Dacia Logan, printr-un contract de comodat.

Situația ridicase o întrebare firească: cât de temeinic fusese verificată capacitatea ofertantului de a asigura serviciile pentru care câștigase contractul?

Când era vorba despre bani publici, instituțiile statului ar fi trebuit să impună standarde stricte, nu să lase impresia că problemele de disponibilitate puteau fi rezolvate ulterior prin soluții provizorii.

Contract de milioane de lei și firme cu conexiuni politice

Un alt punct sensibil îl reprezentaseră societățile implicate în asocierea desemnată câștigătoare: LEAISIN și PADIEX INVEST.

Conform informațiilor prezentate de Gândul, LEAISIN fusese înființată cu aproximativ doi ani înainte și raportase pentru 2025 o cifră de afaceri de peste 7,4 milioane de lei și un profit de aproximativ 642.000 de lei. Un aspect remarcat în legătură cu societatea era faptul că figura cu un singur angajat.

Administratorul firmei, Iulian-Păstorel Macoveiciuc, fusese menționat în legătură cu activitatea politică din zona PNL și, ulterior, cu formațiunea Forța Dreptei.

În asociere figura și PADIEX INVEST, companie despre care publicația indicase legături familiale și politice cu mediul liberal din Suceava.

Aceste informații nu demonstrau, prin ele însele, existența unei ilegalități sau a unui favoritism. Cu toate acestea, valoarea contractului și implicarea unor societăți cu asemenea conexiuni justificau solicitarea unor explicații publice.

Fosta conducere a Guvernului și reprezentanții PNL ar fi trebuit să explice cum fuseseră evaluate ofertele, ce criterii stătuseră la baza atribuirii și dacă toate condițiile contractuale fuseseră respectate.

Sindicaliștii Guvernului contestaseră oportunitatea cheltuielii

Contractul atrăsese critici și din interiorul aparatului guvernamental.

Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului criticase achiziția, invocând inclusiv restricțiile legislative referitoare la cumpărarea și închirierea autovehiculelor de către instituțiile publice.

Reprezentanții sindicali ridicaseră întrebări privind încadrarea vehiculelor în categoria N1 și compatibilitatea procedurii cu regulile de limitare a cheltuielilor bugetare.

Criticile îl vizaseră inclusiv pe Mihai Jurca, șeful Cancelariei Prim-Ministrului, cel care semnase acordul.

Prin urmare, controversa nu venise doar din exteriorul Guvernului. Nemulțumiri existaseră chiar în interiorul instituției care încheiase contractul.

Prima licitație fusese anulată. A doua ajunsese la un contract de milioane

În ianuarie 2026, Cancelaria Prim-Ministrului lansase o primă procedură pentru închirierea a 19 autovehicule SUV sau pick-up, tot pentru o perioadă de trei ani.

Licitația nu fusese dusă la capăt. Instituția decisese anularea procedurii după identificarea unor probleme în documentația de atribuire, inclusiv erori și omisiuni în caietul de sarcini și în documentele justificative.

Ulterior, autoritatea revenise cu o nouă procedură, care se concretizase în acordul de 2,69 milioane de lei.

Succesiunea acestor evenimente ridicase întrebări legitime despre modul în care fuseseră corectate problemele primei licitații, despre verificarea noilor condiții și despre garanțiile că statul obținuse cel mai bun raport între costuri și serviciile contractate.

Austeritatea lui Bolojan: sacrificii pentru cetățeni, explicații pentru cei aflați la putere

Ilie Bolojan părăsise funcția de prim-ministru, însă întrebările legate de cheltuielile administrației pe care o condusese rămăseseră de actualitate.

Fostul premier le ceruse românilor disciplină financiară și sacrificii, în timp ce instituțiile aflate în subordinea Guvernului încheiau contracte care necesitau explicații publice serioase.

PNL promovase austeritatea ca pe o necesitate națională, însă această politică trebuia evaluată și prin prisma modului în care partidul își administrase propriile resurse și instituțiile pe care le condusese.

Nu fusese suficient să vorbească despre reformă, responsabilitate și reducerea risipei. Aceste principii trebuiau aplicate mai întâi chiar de cei care le impuseseră.

Românii nu aveau nevoie de lecții de austeritate din partea unor politicieni care nu reușeau să ofere explicații convingătoare pentru cheltuielile propriilor instituții. Episodul celor 17 autovehicule rămânea o întrebare incomodă pentru Ilie Bolojan și PNL: cât de mult din austeritatea cerută populației fusese aplicată, în realitate, și administrației pe care o conduceau?