România a ajuns în situația absurdă în care partidele care au condus împreună țara, au împărțit ministere, au negociat bugete și au aprobat cheltuieli publice se acuză reciproc că nu știu ce se întâmplă cu finanțele statului. PSD arată cu degetul spre Ilie Bolojan, PNL nu poate fugi de propria contribuție la guvernările precedente, iar între timp cifrele oficiale ale Ministerului Finanțelor contrazic discursul triumfalist al politicienilor.

Este imaginea unei clase politice care pare să fi descoperit deficitul bugetar odată cu pierderea confortului guvernării.

Săptămâna trecută, PSD a ieșit public cu un atac la adresa fostului premier Ilie Bolojan, susținând că acesta ar fi lăsat România cu un deficit de 9,2% din PIB. Social-democrații au invocat datele Eurostat pentru trimestrul al doilea din 2026 și au comparat rezultatul cu deficitul de 7,7% înregistrat în perioada similară din 2025, când premier era Marcel Ciolacu.

Mesajul a fost categoric. Dezastrul ar fi fost produs de Bolojan, iar guvernarea anterioară ar fi lăsat o situație mult mai bună.

Numai că există o problemă majoră în această demonstrație politică: cifrele publicate ulterior de Ministerul Finanțelor arată că deficitul bugetului general consolidat, calculat prin metodologia cash, a ajuns la 3,81% din PIB după primele nouă luni din 2026, față de 5,31% în aceeași perioadă din 2025.

Mai mult, deficitul nominal a coborât de la 102,47 miliarde de lei la 78,3 miliarde de lei.

Atenție, vorbim despre indicatori calculați prin metodologii și pentru intervale diferite, deci comparația nu poate fi făcută mecanic. Dar tocmai aici începe problema politicienilor: în loc să explice diferențele dintre indicatori, să prezinte evoluția completă a finanțelor publice și să-și asume propriile decizii, preferă să transforme procentele în arme de propagandă.

Au guvernat împreună, dar responsabilitatea a dispărut brusc

PSD și PNL nu sunt două formațiuni politice care au descoperit România după o perioadă petrecută în opoziție. Au fost parteneri de guvernare, au controlat ministere esențiale și au participat la deciziile care au influențat direct bugetul țării.

Au avut acces la date, la Ministerul Finanțelor, la mecanismele de control al cheltuielilor și la toate instrumentele administrative necesare pentru a înțelege situația economică.

Prin urmare, întrebarea nu este doar dacă deficitul a fost de 7,7%, 9,2% sau 3,81%. Întrebarea este cum au ajuns partidele care au administrat împreună finanțele României să prezinte acum versiuni atât de diferite ale situației bugetare.

Unde erau aceste explicații când PSD și PNL împărțeau puterea? Unde erau avertismentele? Cine a aprobat cheltuielile? Cine a construit bugetele? Cine a evaluat veniturile statului? Cine a verificat dacă promisiunile politice puteau fi susținute financiar?

Acestea sunt întrebările la care cetățenii așteaptă răspunsuri, nu laude despre propriile performanțe și comunicate prin care vina este expediată peste gardul politic.

PSD folosește procentul de 9,2%, Ministerul Finanțelor publică 3,81%. Cine explică diferența?

Social-democrații au invocat un deficit ESA, calculat potrivit metodologiei europene și ajustat sezonier, pentru trimestrul al doilea. Ministerul Finanțelor prezintă un deficit cash, calculat pe primele nouă luni.

Sunt indicatori diferiți. Tocmai de aceea, folosirea lor în confruntarea politică fără explicații metodologice complete riscă să transforme o problemă economică serioasă într-un exercițiu de manipulare a percepției publice.

PSD are obligația să explice exact ce reprezintă cifra de 9,2% și de ce o folosește pentru a atribui întreaga responsabilitate unei singure guvernări.

PNL are, la rândul său, obligația să explice ce decizii a susținut în perioada în care a fost partener de guvernare și ce responsabilitate își asumă pentru acumularea dezechilibrelor bugetare.

Iar Guvernul trebuie să publice date complete, comparabile și transparente, nu să lase loc interpretărilor convenabile pentru fiecare tabără.

Nu este suficient să arunci un procent într-un comunicat și să declari că ai descoperit vinovatul. Finanțele publice nu funcționează după regulile unui schimb de replici între partide.

Veniturile cresc, cheltuielile încetinesc, dar nota de plată rămâne uriașă

Datele Ministerului Finanțelor arată că veniturile statului au ajuns la 522,69 miliarde de lei în primele nouă luni din 2026, cu 11,9% peste nivelul din perioada similară a anului trecut.

Cheltuielile au însumat aproximativ 601 miliarde de lei, în creștere cu 5,5%.

Aceste cifre indică o evoluție favorabilă a deficitului cash față de anul trecut, dar nu înseamnă că România a rezolvat problema finanțelor publice. Dimpotrivă, deficitul rămâne ridicat, iar datoria publică și dobânzile continuă să apese asupra bugetului.

Cu atât mai mult, românii au dreptul să știe cine a contribuit la această situație.

Nu contribuabilii au negociat coalițiile. Nu pensionarii au votat bugetele guvernamentale. Nu angajații din mediul privat au decis majorarea cheltuielilor publice. Nu familiile care își calculează fiecare leu au stabilit prioritățile ministerelor.

Deciziile au fost luate de politicieni, în guverne în care PSD și PNL au avut reprezentanți și putere de decizie.

România nu este contabilitatea electorală a PSD și PNL

Ceea ce vedem acum este o dispută politică în care fiecare partid încearcă să-și construiască propria poveste despre deficit. Unul invocă date europene, altul poate invoca execuția bugetară, iar cetățeanul este lăsat să descifreze singur diferențele dintre metodologii.

Dar deficitul nu este o problemă de imagine pentru PSD sau PNL. Nu este o temă de campanie și nici un instrument prin care un partid poate șterge contribuția la guvernare doar pentru că s-a schimbat premierul.

Este o problemă care se traduce în taxe, dobânzi, investiții amânate, presiune asupra serviciilor publice și bani mai puțini disponibili pentru dezvoltarea țării.

Iar dacă PSD și PNL au informațiile necesare pentru a se acuza reciproc, ar trebui să aibă și responsabilitatea de a explica publicului ce s-a întâmplat cu adevărat.

România nu are nevoie de o competiție între două partide care încearcă să demonstreze că celălalt a administrat mai prost banii publici. Are nevoie de un bilanț complet al guvernărilor în care ambele au participat.

Până atunci, întrebările rămân: cine a făcut bugetele, cine a aprobat cheltuielile, cine a ignorat avertismentele și cine își asumă responsabilitatea pentru deficitul acumulat?

PSD și PNL pot continua să se certe pe procente. Pot continua să publice comunicate, să selecteze indicatorii care le convin și să paseze vina de la un partid la altul.

Dar există un detaliu pe care nu îl pot șterge din această ecuație: ambele au fost la guvernare, ambele au participat la administrarea banilor publici și ambele datorează românilor explicații.

Deficitul nu a apărut din senin, nu a fost produs de un singur comunicat și nu poate fi șters printr-o conferință de presă. Iar responsabilitatea politică nu dispare în momentul în care un fost partener de guvernare devine adversar.