Au promis dezvoltare. Au promis investiții. Au promis locuri de muncă, salarii europene și un județ în care tinerii să nu mai fie obligați să plece. PSD și PNL au transformat aceste promisiuni în refren electoral, repetat de la o campanie la alta, de la un mandat la altul. Între timp, realitatea economică a Vrancei a rămas una dintre cele mai dure demonstrații ale eșecului dezvoltării locale: ultimul loc în Regiunea Sud-Est la PIB pe locuitor, cu numai 43% din media Uniunii Europene. După 35 de ani de politică, acesta este rezultatul care trebuie pus pe masa liderilor celor două partide.

Există un moment în care toate discursurile politice trebuie să se oprească și să înceapă contabilitatea rezultatelor. Pentru Vrancea, acel moment a venit.

Un studiu realizat de Funky Citizens pune județul în fața unei realități pe care niciun comunicat de partid, nicio conferință de presă și nicio fotografie cu panglici tăiate nu o mai pot cosmetiza: Vrancea este codașa economiei din Sud-Estul României.

Doar 43% din media PIB-ului pe locuitor a Uniunii Europene. În același timp, Constanța a ajuns la 79%.

Aceasta este distanța dintre județul nostru și un județ din aceeași regiune. Nu vorbim despre comparații cu Germania, Franța sau Olanda. Vorbim despre România, despre Sud-Est și despre vecini care au reușit să construiască o economie mai puternică.

Și atunci apare întrebarea pe care PSD și PNL ar prefera, probabil, să nu o audă: ce au făcut, concret, pentru Vrancea în toate aceste decenii în care au avut puterea?

PSD și PNL: două partide, zeci de ani de promisiuni și o responsabilitate pe care nu o pot pasa la nesfârșit

Din 1990 până astăzi, cele două formațiuni au ocupat un loc central în politica și administrația județului. PSD, prin structurile sale politice precursoare, a exercitat o influență îndelungată, iar perioada 2000–2020, în care Marian Oprișan a condus Consiliul Județean, reprezintă unul dintre cele mai importante capitole ale administrației județene.

În 2020, conducerea Consiliului Județean a trecut la liberalul Cătălin Toma. PNL a preluat astfel responsabilitatea administrării județului, într-o perioadă în care a avut ocazia să demonstreze că poate schimba direcția.

Nu este suficient ca fiecare partid să arate cu degetul spre celălalt. Nu este suficient ca PSD să invoce greșelile liberalilor, iar PNL să vorbească despre moștenirea administrațiilor precedente.

Vrancea nu este proprietatea niciunui partid. Nu este o moștenire politică pe care PSD și PNL să o împartă între ele, în funcție de cine ocupă temporar funcțiile de conducere.

Ambele formațiuni trebuie să răspundă pentru perioadele în care au administrat instituții, au stabilit priorități și au avut posibilitatea de a influența dezvoltarea județului.

Iar întrebarea este simplă: dacă totul a mers atât de bine, de ce cifrele arată atât de rău?

3.935 de lei pe lună: prețul economic al unui județ care nu reușește să țină pasul

În timp ce liderii politici au vorbit despre dezvoltare și prosperitate, salariul mediu net estimat în Vrancea pentru 2025 era de 3.935 de lei.

În București, aceeași estimare ajungea la 7.368 de lei.

Această diferență reprezintă viața de zi cu zi a oamenilor. Reprezintă familii care își calculează atent fiecare cheltuială, tineri care pleacă în alte orașe pentru un salariu mai bun și angajați care muncesc în Vrancea, dar nu reușesc să obțină veniturile necesare unui trai confortabil.

În tot acest timp, politicienii au continuat să vorbească despre proiecte și realizări.

Dar câte investiții importante au schimbat cu adevărat structura economiei județului? Câte companii mari au fost convinse să vină în Vrancea? Câte locuri de muncă bine plătite au fost create? Câți tineri au fost convinși să rămână?

Nu există dezvoltare economică reală fără o economie capabilă să producă valoare și salarii competitive.

Un drum asfaltat este util. O școală modernizată este necesară. Un spital reabilitat este important. Dar toate acestea nu pot ține locul unei strategii economice care să transforme Vrancea într-un județ atractiv pentru investiții și pentru oameni.

Un județ nu devine prosper doar pentru că politicienii organizează inaugurări și conferințe de presă.

Politicienii se laudă cu proiectele. Oamenii pleacă din județ.

Studiul arată că populația cu domiciliul în localitate a scăzut în 2.490 dintre cele 3.181 de unități administrativ-teritoriale analizate la nivel național, în intervalul 2016–2025.

Este o tendință care trebuie privită cu maximă seriozitate și în Vrancea.

Când oamenii pleacă, nu pleacă doar niște cifre din statistici. Pleacă forță de muncă, contribuabili, familii tinere și potențial economic.

Rămân comunități care îmbătrânesc, localități care pierd populație și administrații care trebuie să gestioneze tot mai multe probleme cu resurse limitate.

De ce nu au reușit administrațiile succesive să transforme județul într-un loc în care tinerii să-și poată construi un viitor?

De ce oportunitățile economice sunt atât de limitate în comparație cu alte zone ale țării?

Cât timp mai pot fi folosite aceleași explicații despre lipsa banilor, guvernările de la București și moștenirea administrațiilor anterioare?

PSD și PNL au avut ani întregi la dispoziție pentru a-și demonstra capacitatea administrativă. Au avut reprezentanți în Parlament, în Guvern, în Consiliul Județean și în administrațiile locale. Au avut acces la pârghii politice și administrative.

Nu toate problemele județului pot fi puse în seama lor, dar nici nu pot fi absolviți de responsabilitate doar prin schimbarea discursului electoral.

Nu mai ajunge să ne spună că au atras fonduri europene!

Unul dintre cele mai frecvente argumente ale politicienilor locali este valoarea proiectelor și a finanțărilor atrase.

Dar există o diferență fundamentală între absorbția unor fonduri și transformarea economiei.

Poți construi drumuri, poți reabilita clădiri, poți moderniza instituții și poți publica sute de comunicate despre investiții. Toate acestea pot fi necesare, dar întrebarea finală rămâne aceeași: cât de mult s-a îmbunătățit viața oamenilor?

Dacă după atâtea proiecte Vrancea rămâne la 43% din media europeană a PIB-ului pe locuitor, atunci este legitim să întrebăm dacă prioritățile politice au fost corect stabilite și dacă dezvoltarea economică a fost tratată ca o urgență reală.

Fondurile europene nu trebuie să fie un trofeu electoral. Ele trebuie să producă dezvoltare care se vede în economie, în venituri și în oportunitățile oferite comunităților.

PSD și PNL datorează Vrancei un bilanț, nu încă o campanie de imagine

A venit vremea ca liderii celor două partide să iasă din spatele sloganurilor și să prezinte cifre.

Nu vrem încă o colecție de promisiuni. Nu vrem explicații despre cât de dificilă este situația. Nu vrem conferințe în care fiecare politician își prezintă propriile realizări și pasează responsabilitatea către adversari.

Vrem răspunsuri clare:

• Ce bilanț economic lasă PSD după perioadele în care a condus administrația județeană?
• Ce rezultate măsurabile poate prezenta PNL după perioada în care a avut conducerea Consiliului Județean?
• Ce investiții productive au atras cele două partide și câte locuri de muncă bine plătite au rezultat?
• Ce au făcut pentru creșterea salariilor și pentru reducerea decalajului față de Constanța și celelalte județe mai dezvoltate?
• Ce strategie concretă au pentru următorii zece ani?

Și, mai ales, cine își asumă răspunderea politică pentru faptul că Vrancea continuă să se afle într-o poziție atât de slabă din punct de vedere economic?

Vrancea nu mai poate fi terenul de joacă al promisiunilor electorale!

Timp de decenii, vrâncenilor li s-a cerut să aibă răbdare. Să mai acorde un mandat. Să mai aștepte un proiect. Să mai creadă într-o promisiune. Să accepte că lucrurile se vor schimba.

Dar câte mandate mai sunt necesare pentru ca județul să recupereze măcar o parte din decalajul economic?

Câte campanii electorale mai trebuie să treacă până când dezvoltarea nu va mai fi doar o temă de discurs?

PSD și PNL trebuie să înțeleagă că funcțiile publice nu sunt recompense politice și că administrarea unui județ nu înseamnă doar controlul instituțiilor și câștigarea alegerilor.

Există o responsabilitate față de oamenii care au rămas aici, față de cei care muncesc în Vrancea și față de generațiile care nu vor să fie obligate să-și construiască viitorul în alte județe sau în alte țări.

Studiul Funky Citizens nu stabilește vinovății politice și nu împarte PIB-ul pe partide. Dar pune pe masă o realitate economică pe care liderii județului nu o pot ignora.

Iar această realitate ar trebui să fie începutul unei discuții publice serioase despre responsabilitatea celor care au condus Vrancea.

35 de ani de promisiuni. 43% din media europeană. Ultimul loc în regiune. Acesta este bilanțul pe care politicienii trebuie să îl explice vrâncenilor.

Nu mai este timpul pentru aplauze de partid, lozinci și fotografii electorale. Este timpul pentru răspundere publică, transparență și rezultate.

Vrancea nu mai are nevoie de politicieni care să-i explice cât de mult muncesc pentru dezvoltarea județului. Are nevoie să vadă, în sfârșit, dezvoltarea despre care aceștia vorbesc de 35 de ani.