Sorin Grindeanu a descoperit brusc că România are nevoie de soluții. După ce PSD a participat la guvernarea Bolojan, iar social-democrații au ocupat ministere-cheie, liderul partidului vine acum cu liste de priorități, promisiuni și declarații războinice. Dar există o întrebare de care nu poate fugi: dacă aceste măsuri erau atât de urgente, de ce nu le-a impus atunci? Românii nu au nevoie de un politician care își cosmetizează imaginea prin postări pe Facebook. Au nevoie de rezultate. Iar Grindeanu trebuie să explice ce a făcut cu puterea pe care a avut-o deja.

Sorin Grindeanu a intrat din nou în rolul politicianului care știe exact ce trebuie făcut pentru România. Bani pentru serviciile de urgență, sprijin pentru agricultori, investiții în infrastructură, deblocarea fondurilor europene, verificarea programelor economice și măsuri pentru piața muncii. O listă generoasă, numai bună pentru o postare politică în care PSD se prezintă drept partidul soluțiilor.

Numai că există o problemă majoră: PSD nu a venit din opoziție. A fost la guvernare!

Partidul lui Grindeanu a participat la guvernarea condusă de Ilie Bolojan. A avut miniștri, a avut influență și a avut acces la mecanismele prin care se stabilesc prioritățile guvernamentale. Iar dacă unii dintre miniștrii PSD ocupă și acum aceleași portofolii, întrebarea devine cu atât mai incomodă: ce i-a împiedicat să facă ieri ceea ce promit astăzi?

Unde era urgența lui Grindeanu când aceste probleme se aflau deja pe masa guvernului? Unde erau presiunile sale publice pentru finanțarea serviciilor de urgență, pentru sprijinirea fermierilor sau pentru accelerarea proiectelor de infrastructură? De ce nu a transformat aceste obiective în condiții ferme ale participării PSD la guvernare?

Și, mai ales, de ce ar trebui românii să creadă că de această dată lucrurile vor sta diferit?

Grindeanu nu poate fugi de răspundere doar pentru că s-a schimbat premierul

Politica românească are un defect care a devenit aproape o regulă: atunci când lucrurile merg prost, politicienii caută vinovați în jurul lor; când apare o nouă oportunitate de imagine, se prezintă drept oamenii care au toate soluțiile.

Exact acest mecanism riscă să se repete și acum.

Grindeanu critică austeritatea, vorbește despre probleme economice și reclamă dificultățile lăsate în urmă. Dar PSD nu poate pretinde că a privit de pe margine deciziile guvernamentale. Dacă partidul considera că direcția economică era greșită, avea obligația să lupte pentru alternative în interiorul guvernării. Dacă a încercat și nu a reușit, trebuie să explice public de ce. Dacă a acceptat deciziile, trebuie să își asume partea de responsabilitate.

Nu există o a treia variantă în care PSD beneficiază de putere atunci când îi convine, dar se declară nevinovat atunci când apar consecințele.

Grindeanu trebuie să înțeleagă un lucru elementar: schimbarea premierului nu șterge trecutul miniștrilor, nu anulează deciziile partidelor și nu resetează memoria publică.

Nu poți fi parte a guvernării ieri și să te trezești salvatorul țării astăzi, fără să dai socoteală pentru ceea ce ai făcut sau nu ai făcut ieri.

Aceiași miniștri, aceleași probleme, aceleași promisiuni. Ce s-a schimbat, de fapt?

Poate cea mai mare vulnerabilitate a discursului lui Grindeanu este chiar continuitatea unor responsabili ministeriali. Când un ministru rămâne la conducerea aceluiași domeniu, nu poate trata toate problemele nerezolvate ca și cum ar fi apărut peste noapte.

Dacă un minister nu a reușit să deblocheze o finanțare, ministrul trebuie să explice obstacolele. Dacă sprijinul pentru agricultori a întârziat, trebuie să prezinte cauzele și un calendar verificabil. Dacă proiectele de infrastructură au nevoie de accelerare, trebuie să spună ce anume a împiedicat progresul și ce va face diferit.

Nu este suficient să anunți că vei rezolva problemele. Trebuie să explici de ce nu au fost rezolvate până acum.

Iar Grindeanu, în loc să ofere un bilanț riguros al activității miniștrilor PSD, preferă să scoată în față o nouă listă de obiective. Este o metodă comodă: promisiunile viitoare ocupă spațiul public, în timp ce bilanțul trecutului rămâne în ceață.

Dar românii nu sunt obligați să accepte această amnezie politică.

Dacă miniștrii PSD au făcut treabă, să prezinte rezultatele. Dacă nu au făcut, să explice de ce. Dacă au fost împiedicați de partenerii de guvernare, să arate concret ce măsuri au propus, ce au negociat și ce au refuzat să accepte.

În lipsa acestor răspunsuri, noua ofensivă de imagine nu face decât să amplifice suspiciunea că schimbarea de discurs este mai rapidă decât schimbarea de rezultate.

O listă pe Facebook nu este un program de guvernare

Grindeanu enumeră obiective importante, dar enumerarea lor nu reprezintă, prin ea însăși, o dovadă de competență administrativă.

Să promiți bani pentru urgențe nu înseamnă că ai identificat sursa finanțării. Să anunți sprijin pentru fermieri nu înseamnă că despăgubirile au ajuns la oameni. Să vorbești despre autostrăzi nu înseamnă că șantierele avansează. Să invoci fondurile europene nu înseamnă că ai eliminat blocajele care împiedică absorbția lor.

Între o declarație și un rezultat există bugete, proceduri, negocieri, termene și responsabilități. Tocmai aici se vede diferența dintre un politician care comunică eficient și un guvern care livrează efectiv.

De aceea, fiecare obiectiv anunțat de Grindeanu trebuie judecat după criterii simple: ce se face, cine răspunde, din ce bani, până când și cum poate fi verificat rezultatul.

Orice altceva este spectacol politic.

Iar România a avut parte de suficient spectacol politic. Nu ducem lipsă de declarații, strategii, promisiuni și conferințe de presă. Ducem lipsă de încredere, de predictibilitate și de rezultate care să se simtă în viața de zi cu zi.

PSD încearcă să-și spele imaginea. Dar cine răspunde pentru trecut?

Este greu să nu vezi miza politică a acestei schimbări de ton. După participarea la guvernarea Bolojan, PSD încearcă să se prezinte drept forța care impune o nouă direcție. Grindeanu critică, anunță priorități și promite că miniștrii partidului vor acționa.

Dar o strategie de comunicare nu ține loc de asumare.

Dacă PSD vrea să convingă că a înțeles problemele României, primul pas ar trebui să fie un bilanț sincer al propriilor decizii. Ce a susținut partidul în guvernarea precedentă? Ce nu a reușit să obțină? Ce responsabilitate au miniștrii săi pentru întârzierile și blocajele pe care acum promit să le rezolve?

Grindeanu nu poate cere încredere publică fără să accepte și întrebările incomode. Nu poate cere ca românii să privească numai spre viitor, în timp ce el folosește trecutul selectiv, doar pentru a transfera vina către alții.

Dacă vrea să fie credibil, trebuie să renunțe la postura politicianului care descoperă soluțiile exact atunci când are nevoie de o nouă campanie de imagine.

România nu este un decor electoral. Iar ministerele nu sunt instrumente de publicitate pentru liderii de partid.

„Desuserizarea României”: sloganul care nu ține loc de soluții

După lista de priorități, Grindeanu introduce și formula „desuserizarea României”. În loc să mențină atenția asupra obiectivelor administrative, liderul PSD încheie cu un mesaj de confruntare politică.

Este o alegere care ridică o întrebare legitimă: cât de mult din această agendă este despre rezolvarea problemelor și cât este despre consolidarea imaginii PSD în lupta cu adversarii săi?

Dacă există probleme de competență sau de funcționare a instituțiilor, acestea trebuie demonstrate și corectate pe baza unor criterii clare. Apartenența politică nu ar trebui să țină loc de evaluare profesională. O instituție publică trebuie să servească cetățenii, nu să devină trofeul partidului care reușește să-și instaleze oamenii.

În loc să lanseze sloganuri care adâncesc războiul dintre partide, Grindeanu ar trebui să explice ce reforme propune, ce rezultate urmărește și cum va demonstra că schimbările anunțate îmbunătățesc efectiv funcționarea statului.

Altfel, „desuserizarea” riscă să rămână exact ceea ce pare în acest moment: o formulă de mobilizare politică, nu un răspuns la problemele românilor.

Iar dacă lupta pentru influență politică devine mai importantă decât serviciile publice, investițiile și economia, cetățenii sunt cei care pierd.

Românii nu trăiesc din campaniile de imagine ale lui Grindeanu

Există o limită a răbdării publice cu acest tip de politică. Oamenii nu își plătesc facturile cu postări pe Facebook. Nu își umplu coșul de cumpărături cu liste de priorități. Nu își rezolvă problemele din declarații despre schimbarea direcției economice.

Ei au nevoie de spitale care funcționează, de infrastructură construită, de sprijin acordat la timp celor care au dreptul la el, de administrație eficientă și de o economie în care regulile nu se schimbă permanent în funcție de calculele politice.

De aceea, Grindeanu nu trebuie judecat după cât de dur vorbește despre austeritate, cât de multe obiective enumeră sau cât de bine își construiește mesajul public. Trebuie judecat după rezultatele miniștrilor pe care îi susține și după responsabilitatea pe care și-o asumă pentru perioada în care PSD a fost deja la guvernare.

Iar dacă aceleași soluții sunt prezentate astăzi drept urgente, liderul PSD datorează publicului o explicație limpede: de ce nu au fost împinse în față cu aceeași hotărâre atunci?

Nu este o întrebare de propagandă și nici un atac gratuit. Este o întrebare de responsabilitate politică. Orice partid care pretinde că vrea să conducă țara trebuie să răspundă pentru deciziile sale, inclusiv pentru cele pe care nu le-a luat.

Grindeanu poate să anunțe zece liste de priorități și să lanseze o sută de sloganuri. Nimic din toate acestea nu va înlocui nevoia de rezultate măsurabile și de explicații privind trecutul recent.

România nu are nevoie de un PSD care își schimbă discursul odată cu premierul și nici de un Grindeanu care descoperă soluții după ce a avut deja ocazia să le promoveze. Are nevoie de politicieni care își asumă deciziile, își respectă angajamentele și livrează rezultate.

Până când va demonstra contrariul, noua ofensivă a lui Sorin Grindeanu poate fi privită legitim ca o încercare de repoziționare politică, nu ca dovada unei schimbări reale.

Iar verdictul trebuie să vină din fapte, nu din publicitate politică.

Pentru că românii nu au nevoie de un salvator autoproclamat. Au nevoie de răspundere, competență și rezultate. Iar cine a avut puterea și nu a convins că a folosit-o în interesul public nu poate cere un cec în alb doar fiindcă și-a pregătit un nou discurs.

Sursa foto: G4Media