Au trecut doar câteva zile de la instalarea noului Executiv, iar o propunere pentru conducerea Secretariatului General al Guvernului ridică deja întrebări incomode despre influența PSD, criteriile de selecție și transparența numirilor. Gabriel Ciprian Ene, soțul unei deputate social-democrate, este vehiculat pentru una dintre cele mai importante poziții administrative din aparatul guvernamental. Coincidență, merit profesional sau o nouă demonstrație a felului în care partidele își negociază influența asupra statului? Guvernul trebuie să răspundă.

Românii au auzit de nenumărate ori promisiuni despre reformă, competență, depolitizarea administrației și schimbarea vechilor practici. De fiecare dată, politicienii au vorbit frumos despre interesul public. Dar adevăratul test al unui guvern nu se dă la microfon, în conferințe de presă și în declarații solemne. Se dă atunci când trebuie împărțite funcțiile, desemnați oamenii și luate deciziile care contează.

Iar acum, când Guvernul condus de Luca Niculescu abia își începe activitatea, apare o propunere care cere explicații serioase.

Potrivit informațiilor publicate de presa centrală, Gabriel Ciprian Ene, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție, este susținut de PSD pentru funcția de secretar general al Guvernului. În relatările de presă este menționat și sprijinul lui Marcel Ciolacu pentru această candidatură.

Nu este o funcție oarecare. Nu este un post fără importanță, ascuns într-un colț al administrației. Este o poziție strategică, aflată în centrul mecanismului administrativ al Executivului.

Și tocmai de aceea, întrebările nu pot fi expediate cu un comunicat sec și nici îngropate sub obișnuita tăcere politică.

Soțul unei deputate PSD, în cărți pentru o funcție strategică. Cine explică această alegere?

Gabriel Ciprian Ene este soțul Gabrielei Corina Ene, deputată PSD de Bihor și fost primar al comunei Căbești. Relația de familie nu dovedește automat existența unui nepotism. Dar, atunci când un candidat cu o asemenea legătură politică este vehiculat pentru o funcție importantă, iar numele său apare în contextul susținerii venite din partea unor lideri de partid, transparența devine obligatorie.

Cine l-a propus? Pe ce criterii? Ce experiență îl recomandă pentru această funcție? Au fost analizate și alte candidaturi? Există o procedură clară de selecție sau asistăm la o decizie negociată în culisele politice?

Acestea nu sunt întrebări răuvoitoare. Sunt întrebări elementare într-o democrație în care instituțiile publice nu ar trebui să funcționeze ca extensii ale partidelor.

Dacă propunerea are la bază exclusiv competența profesională, cei care o susțin ar trebui să poată prezenta argumentele fără ezitare. Dacă există criterii obiective, ele trebuie făcute publice. Iar dacă numirea este rezultatul unei negocieri politice, cetățenii au dreptul să știe acest lucru.

Statul român nu este proprietatea niciunui partid. Funcțiile publice nu sunt recompense politice, iar instituțiile nu trebuie să devină monedă de schimb în negocierile de putere.

PSD trebuie să explice, nu să se ascundă în spatele tăcerii

Partidul Social Democrat are o responsabilitate directă în această controversă, atât timp cât susținerea politică a candidatului este relatată de presă.

Nu este suficient să invoci experiența unei persoane fără să explici criteriile după care aceasta a fost selectată. Nu este suficient să pretinzi că totul este în regulă fără să prezinți procedura și motivele care au dus la alegerea candidatului.

PSD trebuie să spună limpede ce îl recomandă pe Gabriel Ciprian Ene pentru conducerea Secretariatului General al Guvernului și în ce condiții a fost formulată propunerea.

Iar Marcel Ciolacu, al cărui sprijin este menționat în relatările de presă, ar trebui să clarifice ce argumente au stat la baza susținerii sale.

Când vine vorba despre ocuparea unor funcții strategice, transparența nu poate fi selectivă. Nu poți cere cetățenilor să aibă încredere în instituții și, în același timp, să lași fără răspuns întrebările despre criteriile de numire.

Nu există prezumția că orice persoană apropiată unui politician este incapabilă să ocupe o funcție publică. Există însă o obligație de transparență care devine cu atât mai importantă atunci când relațiile politice și familiale pot alimenta suspiciuni de favoritism.

Secretariatul General al Guvernului nu este o sinecură de lux

Importanța funcției face ca această discuție să fie cu atât mai serioasă. Secretariatul General al Guvernului are un rol esențial în coordonarea administrativă a Executivului și în circuitul documentelor care ajung pe masa Guvernului.

A conduce o asemenea instituție înseamnă responsabilitate administrativă, rigoare și capacitatea de a gestiona proceduri cu impact asupra funcționării statului.

Tocmai de aceea, orice propunere pentru această poziție trebuie evaluată prin prisma competenței, a experienței relevante și a integrității. Nu prin apropierea de un partid. Nu prin relații personale. Nu prin puterea celor care pot susține o candidatură.

Dacă Guvernul Niculescu vrea să demonstreze că administrația va funcționa după reguli clare, acesta este momentul să o facă. Nu prin sloganuri despre reformă, ci prin publicarea criteriilor, explicarea procedurii și asumarea transparentă a deciziei.

Unde sunt reformele promise? Primele numiri sunt primul test

Românii s-au săturat de discursuri despre schimbare urmate de aceleași întrebări despre cine pe cine susține, cine cui îi datorează o funcție și cine ia deciziile în spatele ușilor închise.

Orice nou guvern are obligația să demonstreze că poate rupe cu practicile care au erodat încrederea publică. Nu este suficient să schimbi numele premierului sau să prezinți o nouă formulă politică. Schimbarea trebuie să se vadă în proceduri, în decizii și în modul în care sunt ocupate funcțiile publice.

În cazul de față, informațiile publice disponibile nu demonstrează că s-a produs un act de nepotism și nici că regulile legale ar fi fost încălcate. Dar tocmai această situație impune răspunsuri clare, nu defensivă politică.

Dacă totul este în regulă, Guvernul și PSD au toate motivele să prezinte argumentele și documentele relevante. Dacă procedura este transparentă, ea trebuie să poată fi verificată. Iar dacă există criterii profesionale solide, acestea trebuie să fie mai convingătoare decât simpla invocare a susținerii politice.

Luca Niculescu nu se poate ascunde în spatele partidelor din coaliție

În calitate de premier, Luca Niculescu poartă responsabilitatea politică pentru standardele de integritate și transparență ale propriului Executiv. Nu este suficient să lase partidele să negocieze, iar apoi să trateze fiecare controversă drept o problemă care aparține exclusiv celor care au făcut propunerea.

Premierul trebuie să explice ce criterii va impune pentru funcțiile-cheie, cum va verifica respectarea lor și ce garanții oferă că interesul public va prevala asupra intereselor politice.

Dacă noul guvern vrea să fie judecat după rezultate, atunci trebuie să accepte și examinarea atentă a deciziilor sale de la începutul mandatului. Primele numiri nu sunt detalii administrative. Ele transmit un mesaj despre standardele și prioritățile unei guvernări.

Iar când o propunere ridică întrebări legitime, răspunsul nu poate fi că publicul ar trebui să aibă încredere orbește în cei aflați la putere.

Funcțiile statului trebuie ocupate prin competență, nu prin suspiciuni

Cazul Gabriel Ciprian Ene ar trebui să determine o clarificare publică rapidă: care sunt criteriile profesionale ale propunerii, cine și-a asumat-o și cum a fost evaluată candidatura?

Acestea sunt întrebările la care PSD și Guvernul Niculescu trebuie să răspundă înainte ca suspiciunile să se transforme într-o nouă criză de încredere.

Nu este nevoie de verdicte pripite. Este nevoie de documente, transparență și responsabilitate. Dar nici nu este acceptabil ca întrebările legitime despre ocuparea funcțiilor publice să fie tratate ca un inconvenient pe care politicienii îl pot ignora până când atenția publică se mută în altă parte.

Guvernul Niculescu este abia la început, iar această propunere reprezintă deja un test de transparență. PSD trebuie să explice ce îl recomandă pe candidatul susținut, iar premierul trebuie să arate că funcțiile strategice ale statului nu sunt distribuite fără criterii publice și verificabile.

România nu are nevoie de noi promisiuni despre reformă. Are nevoie de reguli clare, decizii explicate și instituții care să răspundă în fața cetățenilor. Iar dacă noul Executiv nu poate oferi aceste explicații încă de la primele numiri, întrebarea privind schimbarea reală a modului de guvernare va rămâne fără un răspuns convingător.