Cum ajunge un om cu un parcurs profesional în construcții și amenajări să conducă o structură tehnică din sistemul feroviar? Numirea lui Teodor Niculescu, fratele lui Luca Niculescu, provoacă o nouă confruntare privind profesionalismul, criteriile de promovare și responsabilitatea celor care conduc companiile statului.

În România, companiile de stat sunt prea des tratate ca și cum ar fi proprietatea privată a celor care ajung temporar să le controleze. Funcțiile de conducere devin obiectul unor decizii greu de explicat public, iar cetățeanul este pus în situația de a afla din presă cine a mai fost promovat, în loc să poată consulta transparent criteriile pe baza cărora a fost ales.

Cazul numirii lui Teodor Niculescu în funcția de director al Direcției Tehnice din cadrul CFR Călători readuce această problemă în prim-plan. Fratele lui Luca Niculescu a ajuns într-o poziție cu responsabilități tehnice importante, după un traseu profesional care a inclus activități în domeniul construcțiilor și al amenajărilor interioare.

Senatorul AUR Petrișor Peiu a criticat public această promovare, contestând relevanța pregătirii și experienței profesionale pentru postul ocupat.

Întrebarea esențială nu poate fi ocolită: pe ce criterii concrete a fost considerat acest candidat potrivit pentru conducerea unei structuri tehnice dintr-o companie feroviară de stat?

De la amenajări interioare la conducerea unei direcții tehnice feroviare

Potrivit informațiilor publicate în presă, Teodor Niculescu este absolvent al Facultății de Geologie și Geofizică din cadrul Universității din București, specializarea Geofizică. Experiența sa profesională anterioară intrării în sistemul feroviar a fost asociată în principal cu sectorul privat, inclusiv cu activități de construcții și amenajări.

În 2023 a intrat în cadrul CFR Călători, iar ulterior a ocupat succesiv funcții de conducere. În 2024 a ajuns șef de serviciu, în 2025 a preluat conducerea Serviciului Organizare, Strategie și Dezvoltare, iar în septembrie 2026 a fost numit director al Direcției Tehnice.

Această evoluție profesională ridică o problemă care nu poate fi rezolvată prin comunicate seci sau prin invocarea generică a experienței manageriale. Conducerea unei structuri tehnice feroviare presupune responsabilități de specialitate, iar competențele necesare trebuie demonstrate, nu doar presupuse.

Nu este suficient ca o persoană să fi ocupat anterior funcții administrative. Nu este suficient să aibă experiență în coordonarea unor activități din alte domenii. Și, mai ales, nu este suficient ca o numire să fie legală în aparență: ea trebuie să fie justificată prin calificări, experiență și rezultate verificabile.

Dacă decizia este solidă, conducerea CFR Călători ar trebui să poată explica limpede de ce acest candidat a fost preferat și ce competențe îl recomandă pentru responsabilitățile tehnice ale postului.

Studiile începute ulterior nu elimină întrebările privind numirea

Un alt element relevant este înscrierea lui Teodor Niculescu, în 2026, la un program de masterat în domeniul ingineriei mediului și al managementului calității în sectorul feroviar, organizat de Politehnica București.

Specializarea suplimentară poate reprezenta un pas profesional util. Dar există o diferență evidentă între a începe un program de studii și a-l absolvi, între acumularea unor cunoștințe și demonstrarea unei experiențe solide într-un domeniu tehnic complex.

De aceea, întrebările trebuie puse direct: ce condiții de studii și experiență impunea postul la momentul numirii? Erau acestea îndeplinite? Ce criterii au departajat candidații? A existat o procedură competitivă? Cine a evaluat competențele profesionale și pe baza căror documente?

Acestea nu sunt detalii birocratice. Sunt întrebări fundamentale despre modul în care sunt administrate resursele publice.

Rudenia nu este o dovadă, dar transparența este obligatorie

Faptul că Teodor Niculescu este fratele lui Luca Niculescu atrage inevitabil atenția publică. Relația de rudenie nu demonstrează, prin ea însăși, că numirea a fost rezultatul unei intervenții sau al unui aranjament. Ar fi incorect să transformăm o suspiciune într-un verdict fără dovezi.

Dar nici invocarea acestui principiu nu trebuie folosită pentru a închide discuția.

Dimpotrivă, atunci când o numire ridică întrebări legitime despre potrivirea profesională a persoanei selectate, transparența trebuie să fie maximă. Cu cât există mai multe motive pentru care publicul cere explicații, cu atât mai importantă devine prezentarea documentelor și a criteriilor de selecție.

Nu este suficient să ni se spună că totul s-a desfășurat conform procedurilor. Trebuie să știm care au fost procedurile, ce condiții au fost impuse și cum a fost demonstrată competența candidatului.

Într-o companie de stat, funcțiile de conducere nu sunt premii de carieră și nici poziții care trebuie apărate prin tăcere instituțională. Ele presupun răspundere față de companie și față de cetățenii care o finanțează.

Petrișor Peiu atacă problema criteriilor de promovare

Senatorul AUR Petrișor Peiu a criticat numirea, punând în discuție diferența dintre experiența profesională anterioară a lui Teodor Niculescu și specificul postului de director tehnic la CFR Călători.

Intervenția sa readuce în dezbatere o problemă mult mai largă decât biografia unui singur director: sunt selectați conducătorii companiilor publice în funcție de competențe demonstrabile sau ajung aceste funcții să fie distribuite prin mecanisme insuficient de transparente?

Răspunsul nu poate fi stabilit numai prin declarații politice. Dar nici instituțiile vizate nu se pot sustrage întrebărilor legitime doar pentru că ele sunt formulate de un adversar politic.

Dacă numirea este justificată profesional, argumentele ar trebui să poată fi prezentate public. Dacă există criterii clare, ele trebuie făcute cunoscute. Dacă experiența candidatului corespunde cerințelor postului, acest lucru trebuie demonstrat prin documente și rezultate, nu lăsat la nivelul unor afirmații generale.

CFR Călători nu este proprietatea nimănui

CFR Călători operează un serviciu de interes public. Performanța companiei, organizarea sa și modul în care sunt ocupate funcțiile de conducere privesc direct contribuabilii și călătorii.

De aceea, orice numire importantă trebuie evaluată printr-un criteriu simplu: persoana aleasă este cea mai potrivită pentru responsabilitățile postului, iar instituția poate demonstra acest lucru?

Dacă răspunsul este afirmativ, publicarea criteriilor și a calificărilor relevante ar trebui să fie un demers firesc. Dacă explicațiile lipsesc, suspiciunile privind calitatea procesului de selecție vor continua să planeze asupra deciziei.

Nu putem cere performanță de la instituțiile publice și, în același timp, să tratăm competența celor care le conduc drept un subiect secundar. Nu putem condamna risipa banului public și apoi să acceptăm promovări insuficient explicate. Și nu putem vorbi despre reformarea companiilor de stat fără să cerem criterii profesionale reale, transparente și verificabile.

Întrebările la care CFR Călători trebuie să răspundă

În cazul acestei numiri, există câteva solicitări legitime care merită un răspuns public:

• Care erau condițiile obligatorii de studii și experiență pentru funcția de director al Direcției Tehnice?
• Ce experiență profesională relevantă în domeniul feroviar a fost luată în calcul?
• Cum s-a desfășurat selecția și au existat alți candidați?
• Cine a aprobat numirea și pe ce fundamentare profesională?
• Ce obiective de performanță au fost stabilite pentru noul director și cum va fi evaluată activitatea sa?

Aceste întrebări pot primi răspunsuri documentate. Tocmai de aceea trebuie formulate răspicat.

Concluzia este simplă: într-o companie publică, competența trebuie demonstrată, iar numirile trebuie justificate. Când o promovare ridică întrebări serioase despre potrivirea dintre experiența candidatului și responsabilitățile postului, instituția are obligația să ofere explicații clare.

CFR Călători nu trebuie să funcționeze pe baza prestigiului unor nume, a relațiilor personale presupuse sau a încrederii oarbe în deciziile conducerii. Trebuie să funcționeze pe baza competenței, a răspunderii și a transparenței.

Iar dacă aceste principii sunt într-adevăr respectate, conducerea companiei ar trebui să fie prima interesată să o demonstreze.