Când Primăria Focșani are nevoie să le spună cetățenilor că trebuie să-și plătească taxele, soluția administrației conduse de Cristi Misăilă nu pare să fie eficiența. Soluția este un contract de 300.000 de lei.

300.000 de lei.

Atât este valoarea estimată de Primăria Focșani pentru o nouă procedură privind tipărirea, împlicuirea și expedierea somațiilor și titlurilor executorii către contribuabili.

Aproximativ 20.000 de roluri fiscale.

Patru luni de contract.

Și, bineînțeles, bani publici.

Totul în administrația condusă de primarul Cristi Misăilă.

Dacă există bani pentru somații, există și bani pentru întrebări

Primăria va spune, probabil, că este o procedură legală.

Perfect.

Dar cetățenii nu sunt obligați să se mulțumească doar cu explicația că „așa prevede procedura”.

Pentru că întrebarea adevărată este alta:

Este și eficientă?

Și aici începe problema.

În 2025, municipalitatea a avut o procedură pentru maximum 20.500 de somații și titluri executorii, cu o valoare de aproximativ 248.000 de lei.

Acum, pentru aproximativ 20.000 de roluri, suma estimată ajunge la 300.000 de lei.

Adică administrația se pregătește din nou să scoată sute de mii de lei din buget pentru a trimite documente către contribuabili.

Oare cât mai costă, în administrația Misăilă, un plic?

Primăria are angajați. Pentru ce mai plătește?

Aici este întrebarea care merită pusă fără menajamente.

În organigrama și atribuțiile administrației locale există servicii care se ocupă de creanțe fiscale și de procedurile de recuperare a acestora. Documentele Primăriei menționează inclusiv atribuții privind urmărirea debitelor restante și comunicarea actelor de executare silită.

Și atunci:

De ce mai este nevoie să plătești o firmă din exterior cu sute de mii de lei?

Pentru că trebuie tipărite documentele?

Pentru că trebuie puse în plic?

Pentru că trebuie trimise cu confirmare de primire?

Da, acestea sunt servicii care au un cost.

Dar întrebarea jurnalistică rămâne perfect legitimă:

Cât costă administrația fiecare leu recuperat?

Pentru că, dacă Primăria cheltuiește 300.000 de lei pentru recuperarea unor creanțe, focșănenii au dreptul să știe cât se întoarce efectiv în buget.

Și anul trecut s-au cheltuit bani. Mulți bani.

Nu este prima dată.

În 2025 a fost contractată o procedură similară pentru somații și titluri executorii.

Asta înseamnă că administrația a avut deja experiența necesară pentru a vedea cât costă, cât durează și cât produce acest mecanism.

Și totuși, în 2026 apare o nouă estimare de 300.000 de lei.

Nu 30.000.

Nu 50.000.

300.000.

Pentru somații.

Iar aici administrația Misăilă ar trebui să lase comunicatele triumfaliste și să prezinte cifre.

Câți bani a recuperat Primăria datorită acestor somații?

Aceasta este întrebarea simplă.

Și ar trebui să existe un răspuns simplu.

Câți bani au fost recuperați?

Câte persoane și-au plătit datoriile?

Câte somații au fost returnate?

Câte au ajuns la destinatari?

Câte creanțe au fost recuperate integral?

Câte au rămas neachitate?

Și, mai ales:

Cât a costat fiecare leu recuperat?

Fără aceste cifre, cei 300.000 de lei rămân doar o altă sumă trecută într-o procedură de achiziție.

„E legal” nu este același lucru cu „e bine administrat”

Aici ar trebui să fie diferența dintre o administrație care doar funcționează și una care funcționează eficient.

Faptul că o procedură este legală nu înseamnă automat că este și cea mai bună soluție.

Un primar este ales să administreze.

Să prioritizeze.

Să caute variante mai ieftine.

Să urmărească rezultatele.

Să protejeze banii comunității.

Iar Cristi Misăilă nu poate răspunde la orice întrebare despre cheltuirea banilor publici cu simplul argument că „Primăria a respectat procedura”.

Respectarea procedurii este obligația minimă. Eficiența este responsabilitatea administrației.

Primăria cere bani de la cetățeni, apoi cheltuiește bani ca să le ceară din nou

Situația are și o ironie greu de ignorat.

Focșănenii plătesc taxe și impozite.

Din acești bani funcționează Primăria.

Apoi Primăria cheltuiește o parte din bani pentru a trimite somații celor care nu și-au achitat obligațiile.

Este legal.

Dar din punct de vedere al contribuabilului, întrebarea este cât de bine funcționează acest mecanism.

Pentru că fiecare sută de mii de lei cheltuită înseamnă bani care nu mai pot fi folosiți în altă parte.

Un trotuar.

O stradă.

O școală.

Un spațiu verde.

O problemă rezolvată în cartiere.

Sau, pur și simplu, o cheltuială mai mică pentru comunitate.

Administrația Misăilă trebuie să arate rezultatul, nu doar factura

Primăria Focșani a publicat procedura.

Foarte bine.

Dar transparența nu înseamnă doar să pui documentele într-un sistem și să aștepți să nu le citească nimeni.

Transparența înseamnă să explici.

Să justifici.

Să arăți rezultatele.

Mai ales când vorbim despre 300.000 de lei.

Iar administrația Misăilă ar trebui să răspundă public la o întrebare extrem de simplă:

Ce primește concret Focșaniul pentru acești bani?

Nu un caiet de sarcini.

Nu o procedură.

Nu o semnătură.

Rezultate.

300.000 de lei nu sunt bani de buzunar

Poate că pentru un buget municipal 300.000 de lei nu reprezintă cea mai mare cheltuială.

Dar pentru focșăneanul care își plătește taxele la timp, fiecare leu contează.

Și tocmai cetățeanul care își achită obligațiile are dreptul să întrebe de ce administrația trebuie să cheltuiască sute de mii de lei pentru a-i urmări pe cei care nu și le achită.

Mai ales când aceeași operațiune a fost contractată și anterior.

Aici nu este vorba despre a apăra contribuabilii rău-platnici.

Dimpotrivă.

Primăria trebuie să-și recupereze banii.

Dar trebuie să o facă eficient, transparent și cu costuri justificate.

Misăilă nu poate conduce Primăria ca pe o imprimantă de contracte

Un primar nu este acolo doar pentru a semna documente.

Este acolo pentru a decide ce merită finanțat și cât merită plătit.

Iar atunci când apare o cheltuială de 300.000 de lei, cetățenii au tot dreptul să întrebe dacă administrația a găsit cea mai bună soluție.

Cristi Misăilă trebuie să răspundă.

Nu pentru că 300.000 de lei ar fi, în sine, o dovadă de ilegalitate.

Nu sunt.

Ci pentru că 300.000 de lei sunt bani publici.

Iar banii publici trebuie administrați cu mai multă grijă decât banii proprii.

Până atunci, rămâne imaginea unei administrații care le trimite cetățenilor somații pentru bani, în timp ce pentru a trimite somațiile este dispusă să cheltuiască ea însăși alte sute de mii de lei.

Poate că înainte să le ceară focșănenilor socoteală pentru fiecare leu restant, Primăria Focșani ar trebui să dea ea însăși socoteală pentru fiecare leu cheltuit.

Asta nu mai este o chestiune de procedură.

Este o chestiune de administrație.