Jandarmeria Capitalei a găsit o soluție aparent simplă pentru oamenii care au ieșit în stradă să protesteze față de arestarea lui Călin Georgescu: amenzi. Multe amenzi. 50, într-un interval de câteva zile, în valoare totală de 51.800 de lei. Iar întrebarea care se impune într-o societate democratică este una cât se poate de simplă: este aceasta protejarea ordinii publice sau o formă de presiune asupra unor oameni care au ales să protesteze?

Potrivit bilanțului prezentat de Jandarmeria Capitalei, manifestațiile din zona Arestului Central, desfășurate începând cu 29 septembrie, au generat 50 de sancțiuni contravenționale și două sesizări către organele de urmărire penală. Jandarmeria susține că protestele nu au respectat procedura prevăzută de Legea 60/1991 și invocă necesitatea menținerii accesului către Arestul Central și către locuințele din zonă.

Dar dincolo de limbajul birocratic al comunicatelor oficiale rămâne o realitate care merită discutată: zeci de oameni au ieșit în spațiul public pentru a-și exprima nemulțumirea, iar răspunsul instituției însărcinate cu menținerea ordinii a fost o avalanșă de sancțiuni.

Protestul nu ar trebui tratat din start ca o problemă de rezolvat

Într-o democrație, protestul este una dintre formele prin care cetățenii își exprimă nemulțumirea față de autorități, față de o decizie a statului sau față de modul în care funcționează instituțiile.

Nu trebuie să fii de acord cu protestatarii.

Nu trebuie să-l susții pe Călin Georgescu.

Nu trebuie să consideri corectă sau greșită măsura arestării sale.

Dar tocmai aici este esența libertății de exprimare: drepturile fundamentale nu ar trebui să depindă de popularitatea opiniilor celor care le exercită.

Susținătorii lui Georgescu au ales să protesteze față de arestarea acestuia. Potrivit relatărilor publice, manifestațiile au continuat în zona Arestului Central, iar Jandarmeria a intervenit prin delimitarea unui spațiu pentru protestatari și prin prezența unor echipe de dialog.

Până aici, este rolul normal al forțelor de ordine.

Problema apare atunci când sancțiunea devine principalul instrument prin care statul gestionează exprimarea nemulțumirii publice.

50 de amenzi în câteva zile. Este proporțional?

Jandarmeria anunță 50 de sancțiuni contravenționale, însumând 51.800 de lei. Cu câteva zile înainte, instituția anunțase deja 32 de amenzi, în valoare de 37.900 de lei, aplicate în urma manifestațiilor din 29 și 30 septembrie.

Cifrele sunt oficiale. Interpretarea lor este însă o chestiune care trebuie discutată public.

Pentru că atunci când zeci de oameni sunt amendați într-un timp atât de scurt, întrebarea legitimă nu este doar „ce articol de lege a fost încălcat?”, ci și „a fost reacția statului proporțională cu ceea ce s-a întâmplat?”

O instituție democratică nu ar trebui să se mulțumească să invoce existența unei norme. Ar trebui să poată explica și de ce măsura aplicată este necesară, proporțională și compatibilă cu exercitarea libertății de întrunire și de exprimare.

Ordinea publică nu poate deveni un pretext pentru reducerea la tăcere

Jandarmeria afirmă că manifestațiile nu au respectat procedura prevăzută de Legea 60/1991 și că este necesară existența unui organizator. Instituția mai invocă accesul către Arestul Central, circulația și caracterul rezidențial al zonei.

Acestea sunt argumente care trebuie luate în considerare.

Dar într-o societate liberă există și cealaltă întrebare: cât de departe poate merge statul pentru a reglementa un protest fără să golească de conținut însuși dreptul de a protesta?

Dacă orice manifestație spontană este întâmpinată prin garduri, delimitări, avertismente și amenzi, există riscul ca cetățeanul obișnuit să ajungă să perceapă spațiul public nu ca pe un loc în care își poate exprima nemulțumirea, ci ca pe un teritoriu în care trebuie să se teamă de autorități.

Iar aceasta ar fi o problemă democratică serioasă.

Atenție: există și o linie care nu trebuie trecută

Critica intervenției Jandarmeriei nu înseamnă că orice comportament al unui protestatar trebuie ignorat.

Tocmai de aceea, autoritățile trebuie să facă diferența între persoana care strigă un slogan, ține o pancartă sau contestă o decizie a statului și persoana care comite efectiv o faptă violentă ori pune în pericol alte persoane.

Statul trebuie să suporte și vocile care îl critică

Este ușor să aperi libertatea de exprimare atunci când auzi opinii cu care ești de acord.

Testul real apare atunci când în stradă ies oameni pe care majoritatea nu îi simpatizează.

Astăzi sunt susținătorii lui Călin Georgescu. Mâine pot fi sindicaliști, studenți, pensionari, activiști, agricultori sau orice alt grup nemulțumit de o decizie a puterii.

Libertatea de protest nu poate fi rezervată celor cu opinii convenabile pentru instituțiile statului.

Dacă protestatarii respectă limitele impuse de lege și nu comit fapte care afectează grav drepturile altora, răspunsul democratic ar trebui să înceapă cu dialogul, nu cu sancțiunea.

Jandarmeria spune că are echipe de dialog la fața locului.

Foarte bine.

Dar dialogul trebuie să fie mai mult decât o etapă administrativă care precede aplicarea amenzilor.

51.800 de lei pentru că oamenii au ieșit în stradă

Cei 51.800 de lei reprezintă, în acest moment, cifra care rezumă cel mai bine conflictul dintre instituțiile statului și protestatarii din fața Arestului Central.

Jandarmeria vede încălcări ale normelor privind ordinea publică și organizarea manifestațiilor.

Protestatarii văd o instituție a statului care îi sancționează pentru că au venit să-și exprime nemulțumirea față de arestarea lui Călin Georgescu.

Între cele două perspective există un lucru care nu ar trebui pierdut din vedere: într-o democrație, statul nu trebuie să se teamă de cetățeanul care protestează pașnic.

Iar cetățeanul nu ar trebui să se teamă că simplul fapt că a ieșit în stradă pentru a critica o decizie a statului îl transformă automat într-o problemă pentru forțele de ordine.

Ordinea publică este importantă.

Dar libertatea este motivul pentru care există o societate democratică.

Iar când statul răspunde la protest printr-un val de amenzi, întrebarea despre proporționalitate nu doar că este legitimă. Este necesară.