După ani în care PSD și PNL au avut oameni la conducerea administrației locale și județene, Mărășeștiul este din nou invitat să creadă într-o mare promisiune: o zonă industrială de sute de hectare care ar putea aduce investiții și locuri de muncă. Problema este că, pentru oamenii care trăiesc aici, „renașterea” este un cuvânt auzit de prea multe ori.

De ani de zile, Mărășeștiul este folosit în discursurile politice ca un oraș cu „potențial”. Potențial turistic. Potențial economic. Potențial industrial. Potențial strategic.

Dar potențialul nu ține loc de fabrici, nu plătește salarii și nu oprește oamenii să plece.

Acum, administrația județeană vorbește despre o nouă zonă industrială pe aproximativ 250 de hectare, între Mărășești și Haret. Terenul a fost transferat din domeniul public al orașului în domeniul public al județului, iar în 2026 proiectul a intrat în procedurile urbanistice necesare.

Sună spectaculos.

Dar există o întrebare pe care administrația nu o poate evita: de ce a fost nevoie de atâția ani pentru ca Mărășeștiul să ajungă din nou să vorbească despre industrie?

Orașul care a rămas cu promisiunile

Mărășeștiul nu a devenit peste noapte un oraș aflat în dificultate.

Prăbușirea vechii industrii, lipsa unor investiții economice capabile să o înlocuiască și degradarea treptată a infrastructurii economice sunt procese care s-au întins pe ani de zile.

Iar în toată această perioadă, PSD și PNL au fost partide care au avut reprezentare și influență decisivă atât în administrația locală, cât și în cea județeană.

În mandatul 2020-2024, PSD și PNL au dominat administrația locală din Vrancea, PSD având 42 de primari, iar PNL 28.

La Consiliul Județean, dominația politică a fost, de asemenea, exercitată de aceste două formațiuni. În mandatul 2016-2020, Marian Oprișan a fost președinte al CJ Vrancea din partea PSD, în timp ce consiliul avea reprezentare consistentă atât PSD, cât și PNL.

Așadar, nu vorbim despre partide care au privit Mărășeștiul de la distanță.

Vorbim despre partide care au condus.

Iar atunci când ai condus un județ și o comunitate ani la rând, nu mai poți pune toate problemele în cârca trecutului.

Acum ni se promite industria

În 2026, administrația județeană anunță ceea ce poate deveni unul dintre cele mai importante proiecte economice pentru Mărășești: o zonă industrială de aproximativ 250 de hectare.

Poziționarea este într-adevăr favorabilă. Terenul este aproape de DN2/E85, de Autostrada A7 și de infrastructura feroviară, ceea ce poate reprezenta un avantaj pentru producție, logistică și distribuție.

Consiliul Județean susține că proiectul urmărește atragerea unor investiții importante și crearea de locuri de muncă. În 2025, UMB Holding solicitase identificarea unei suprafețe de aproximativ 600 de hectare pentru dezvoltarea unui parc industrial privat, iar în urma analizelor administrației județene terenul identificat la Mărășești a fost cel de aproximativ 250 de hectare.

Foarte bine.

Dar să nu confundăm un teren cu o fabrică.

Să nu confundăm un PUZ cu o investiție.

Și să nu confundăm promisiunea unor locuri de muncă cu locurile de muncă existente.

Deocamdată, avem teren, documentații și proceduri administrative.

Mărășeștiul are nevoie însă de companii care să vină, să investească, să construiască și să angajeze oameni.

Asta este adevărata măsură a succesului.

„Va fi” este verbul preferat al administrației

De prea multe ori, administrația românească vorbește despre viitor.

„Va fi o zonă industrială.”

„Vor veni investitori.”

„Se vor crea locuri de muncă.”

„Orașul va renaște.”

„Zona va deveni un pol economic.”

Toate aceste formulări sună bine în conferințe de presă.

Dar un oraș nu se dezvoltă din verbe la timpul viitor.

Se dezvoltă din investiții finalizate, fabrici funcționale, firme private, salarii și oameni care aleg să rămână.

Iar aici este problema pe care administrațiile PSD și PNL trebuie să o accepte: Mărășeștiul a avut suficient timp pentru promisiuni.

Un oraș care trebuia să aibă deja un avantaj economic uriaș

Mărășeștiul nu este o localitate izolată de marile coridoare de transport.

Dimpotrivă.

Este așezat într-o zonă cu acces la E85, la calea ferată și, mai nou, în proximitatea A7. Chiar administrația județeană indică poziția geografică drept unul dintre principalele avantaje ale viitoarei zone industriale.

Și atunci apare o întrebare legitimă:

Dacă poziția este atât de bună, de ce nu a reușit administrația să transforme acest avantaj într-un motor economic mult mai devreme?

Aceasta este întrebarea pe care oamenii din Mărășești au dreptul să o pună.

Nu este o întrebare „politică”.

Este o întrebare despre administrație.

Despre rezultate.

Despre ce s-a făcut cu avantajele pe care orașul le avea.

Mărășeștiul nu mai poate trăi din nostalgie

Orașul are o istorie pe care multe localități și-ar dori-o.

Are numele unei bătălii care a intrat în istoria României.

Are Mausoleul Eroilor.

Are cale ferată.

Are acces rutier important.

Are apropiere de A7.

Are terenuri.

Are forță de muncă.

Și, în ciuda tuturor acestor avantaje, problema economică a rămas nerezolvată.

Consiliul Județean indică pentru Mărășești o populație rezidentă de 11.314 persoane la recensământul din 2021.

În același timp, analiza ANOFM pentru regiunea Sud-Est includea Mărășeștiul între localitățile cu un număr important de șomeri înregistrați.

Asta este realitatea de la care trebuie pornită discuția despre „renașterea industrială”.

Nu de la bannere.

Nu de la declarații.

Nu de la conferințe.

De la oamenii care au nevoie de un loc de muncă.

PSD și PNL trebuie să răspundă pentru trecutul administrativ

Critica nu înseamnă că fiecare proiect realizat în Mărășești trebuie negat.

Există investiții aflate în derulare: modernizarea liceului, reabilitarea Casei de Cultură, locuințe sociale și pentru tineri, piste de biciclete, eficientizarea energetică a blocurilor și lucrări la rețelele de apă și canalizare.

Tocmai de aceea, discuția trebuie să fie una serioasă.

Problema nu este că „nu s-a făcut absolut nimic”.

Problema este diferența dintre ceea ce s-a făcut și ceea ce ar fi trebuit să se facă după atâția ani de administrație dominată de aceleași mari partide.

PSD și PNL nu pot pretinde că descoperă abia acum problemele economice ale Mărășeștiului.

Le cunosc de ani de zile.

Știu ce s-a întâmplat cu industria.

Știu ce probleme are piața muncii.

Știu cât de important este orașul din punct de vedere geografic.

Știu că tinerii au nevoie de motive să rămână.

Știu toate acestea.

Întrebarea este: de ce abia acum apare proiectul unei platforme industriale de asemenea dimensiuni?

Și aici apare cea mai mare problemă: memoria scurtă a politicii

În politica românească există un mecanism bine cunoscut: o administrație moștenește problemele, iar apoi prezintă rezolvarea lor drept o mare performanță.

Mărășeștiul riscă să treacă din nou prin același scenariu.

Ani de promisiuni.

Ani de așteptare.

Apoi o suprafață de teren.

Un proiect.

Un PUZ.

Declarații despre „renașterea industrială”.

Și, în cele din urmă, așteptarea investitorilor.

De aceea, locuitorii orașului au toate motivele să fie sceptici până când vor vedea hale construite, utilități funcționale, contracte semnate și oameni angajați.

Până atunci, orice discurs despre transformarea Mărășeștiului într-un „pol industrial” trebuie tratat ca ceea ce este: un obiectiv administrativ aflat în curs de pregătire, nu o realitate economică deja construită.

Mărășeștiul merită mai mult decât încă o promisiune

Actuala administrație județeană, condusă de Nicușor Halici, a declarat zona industrială obiectiv de interes public județean și de utilitate publică.

Este un pas administrativ important.

Dar nu este finalul poveștii.

Este, în cel mai bun caz, începutul ei.

Iar PSD și PNL, partidele care au avut ani de zile o influență majoră asupra administrației locale și județene, ar trebui să privească această situație și din perspectiva responsabilității politice.

Pentru că Mărășeștiul nu are nevoie de o nouă generație de promisiuni.

Are nevoie de rezultate.

Nu are nevoie să i se spună că „poate deveni” un oraș industrial.

Are nevoie să vadă industria venind.

Nu are nevoie de promisiunea unor locuri de muncă.

Are nevoie ca oamenii să poată merge efectiv la serviciu în orașul lor.

Nu are nevoie de încă o fotografie cu o machetă.

Are nevoie de șantiere, fabrici și investiții finalizate.

După ani de administrație PSD și PNL, Mărășeștiul nu mai poate fi tratat ca un proiect electoral permanent.

Orașul are nevoie de o economie reală.

Iar dacă noua zonă industrială va reuși să aducă investiții concrete, atunci aceasta va fi o veste bună pentru Mărășești — indiferent de partidul care își va atribui meritul.

Dar până când prima fabrică își va deschide porțile, prima linie de producție va porni și primii oameni vor încasa salarii generate de noile investiții, politicienii ar face bine să lase discursurile despre „renaștere” și să vorbească mai puțin despre ce va fi și mai mult despre ceea ce au făcut deja.