PSD și Sorin Grindeanu au obligația politică de a lămuri până la capăt scandalul izbucnit după declarațiile atribuite ambasadoarei SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle. Nu pentru că Guvernul Bolojan ar fi fost de neînlocuit – dimpotrivă, bilanțul său poate fi criticat sever –, ci pentru că România nu își poate permite ca deciziile politice majore să fie luate, influențate sau negociate în funcție de interesele unei puteri străine.

Aici este problema reală.

Nu dacă Guvernul Bolojan trebuia sau nu să plece. Parlamentul a decis democratic schimbarea sa, iar PSD avea motive politice serioase să rupă coaliția și să nu mai susțină un executiv pe care îl considera incapabil să guverneze în interesul românilor.

Problema este alta: a fost această decizie exclusiv una politică românească sau au existat și intervenții, promisiuni, presiuni ori interese externe care au influențat-o?

Până când această întrebare nu primește un răspuns convingător, suspiciunile nu pot fi pur și simplu măturate sub preș.

Coincidențele sunt prea importante pentru a fi tratate cu ironie

Financial Times a relatat că, la o cină desfășurată la Atena pe 18 martie 2026, Kimberly Guilfoyle ar fi făcut afirmații despre posibilitatea ca Statele Unite să contribuie la căderea unor guverne, făcând referire și la România. Informația a fost relatată inițial de Wall Street Journal și ulterior confirmată de Financial Times printr-o sursă familiară cu discuția. Avocatul ambasadoarei a contestat relatarea.

La numai câteva zile distanță, pe 31 martie, Guilfoyle s-a întâlnit la București cu Sorin Grindeanu, ministrul Energiei de la acea vreme, Bogdan Ivan, și consilierul prezidențial Florin Vlădică. Grindeanu a confirmat întâlnirea și a spus că discuțiile au vizat Coridorul Vertical de gaze.

Pe 25 aprilie, PSD a decis ieșirea din coaliția de guvernare. Pe 5 mai, Guvernul Bolojan a fost demis prin moțiune de cenzură, votată inclusiv de PSD și AUR.

Aceste fapte, luate separat, pot avea explicații perfect politice.

Puse însă unul lângă altul, ele justifică o întrebare la care PSD trebuie să răspundă cu documente și cu transparență, nu cu glume despre conspirații și „pământul plat”.

Grindeanu nu poate considera subiectul închis printr-o postare pe Facebook

Sorin Grindeanu a respins acuzațiile și a susținut că întâlnirea cu ambasadoarea americană a avut ca temă Coridorul Vertical de gaze, calificând celelalte aspecte relatate drept „pure fabulații”. Ulterior, el a afirmat că susține fără rezerve Parteneriatul Strategic cu Statele Unite.

Foarte bine.

Dar tocmai pentru că este vorba despre o relație strategică extrem de importantă pentru România, explicațiile trebuie să fie mai clare, nu mai puține.

Românii au dreptul să știe:

• cine a solicitat întâlnirea din 31 martie;
• cine a participat efectiv la discuție;
• care a fost agenda întâlnirii;
• ce s-a discutat despre Coridorul Vertical de gaze;
• dacă s-a discutat despre poziția PSD față de Guvernul Bolojan;
• dacă s-a discutat despre retragerea PSD din coaliție;
• dacă au existat propuneri privind achiziția de gaze americane;
• dacă au fost prezentate condiții comerciale concrete;
• dacă Sorin Grindeanu sau ceilalți reprezentanți ai PSD au primit solicitări politice ori economice din partea reprezentantei SUA;
• și, mai ales, dacă întâlnirea a avut vreo legătură, directă sau indirectă, cu decizia PSD de a părăsi coaliția.

Nu este nimic exagerat în a cere aceste răspunsuri.

Este minimul de transparență pe care românii îl pot pretinde de la un partid care a ocupat și ocupă poziții esențiale în stat.

Guvernul Bolojan putea fi criticat. Asta nu justifică însă nicio ingerință externă

Aici trebuie făcută o distincție esențială.

Faptul că Guvernul Bolojan a fost contestat politic nu înseamnă că demiterea sa ar fi fost nelegitimă.

Dimpotrivă, orice partid parlamentar are dreptul – și uneori obligația – să rupă o coaliție dacă apreciază că politicile guvernului contravin intereselor propriilor alegători.

PSD putea să spună: Bolojan a guvernat prost, politicile sale sunt greșite, nu mai susținem acest guvern.

PSD putea să voteze moțiunea de cenzură.

PSD putea chiar să construiască o altă majoritate.

Toate acestea reprezintă politică internă.

Dar dacă, ipotetic, un partid românesc ar fi primit instrucțiuni, presiuni sau recompense din partea unei puteri străine pentru a lua o anumită decizie politică, atunci discuția s-ar schimba radical.

Și tocmai de aceea această posibilitate trebuie lămurită, nu ridiculizată.

Interesele Americii sunt legitime. Interesele României trebuie să fie pe primul loc pentru politicienii români

Statele Unite au propriile interese strategice și economice.

Este absolut firesc ca Washingtonul să urmărească securitatea energetică, vânzarea de LNG american, extinderea infrastructurii energetice și consolidarea influenței sale în regiune.

La fel de firesc este ca România să urmărească propriile interese.

O relație strategică nu înseamnă obediență.

Un aliat nu este un stăpân.

Iar un parteneriat strategic nu poate transforma politicienii români în executanți ai unor ordine venite din exterior.

România trebuie să fie un aliat loial al Statelor Unite, dar loialitatea față de un aliat nu poate fi confundată cu renunțarea la propriul interes național.

Dacă gazul american este competitiv, România trebuie să îl cumpere.

Dacă un proiect energetic american este avantajos pentru România, trebuie susținut.

Dacă un proiect este dezavantajos pentru consumatorii români, trebuie refuzat.

Criteriul trebuie să fie simplu: ce câștigă România?

Nu ce dorește Washingtonul.

Nu ce dorește Bruxelles-ul.

Nu ce dorește Moscova.

Nu ce dorește Beijingul.

Și nici ce dorește orice altă capitală străină.

PSD are o problemă de credibilitate pe care nu o poate rezolva prin atacuri politice

Sorin Grindeanu a ales să răspundă acuzațiilor atacându-și adversarii și insistând asupra caracterului strategic al relației cu Statele Unite.

Dar întrebarea esențială rămâne.

Ce s-a discutat la acea masă?

Nu este suficient să ni se spună că a fost vorba despre gaze.

Gazele sunt tocmai una dintre piesele centrale ale întregii povești.

HotNews a relatat că România a avut, în aceeași perioadă, discuții și dispute legate de achiziția de gaz american și că au existat inclusiv situații în care companii românești au respins anumite propuneri comerciale.

În acest context, întâlnirea dintre liderul PSD și ambasadoarea SUA capătă o importanță politică evidentă.

Nu dovedește, prin ea însăși, existența unei înțelegeri politice.

Dar nici nu poate fi tratată ca un detaliu lipsit de importanță.

Conducerea PSD trebuie să aleagă între transparență și suspiciune

Există o soluție foarte simplă.

PSD poate publica un punct de vedere detaliat asupra întâlnirii.

Sorin Grindeanu poate explica exact ce s-a discutat.

Bogdan Ivan poate prezenta propriul punct de vedere.

Pot fi clarificate public toate aspectele privind Coridorul Vertical, achizițiile de LNG și relația cu administrația americană.

Dacă nu s-a discutat nimic despre schimbarea Guvernului Bolojan, atunci să fie spus limpede.

Dacă nu s-au făcut promisiuni, să fie spus limpede.

Dacă nu au existat condiționări, să fie spus limpede.

Dacă PSD a luat decizia de a ieși din coaliție exclusiv din motive politice interne, să explice public cronologia deciziei și să arate că aceasta fusese luată independent de întâlnirea cu reprezentanta SUA.

Asta ar închide o mare parte din speculații.

În schimb, ironia, atacurile la adversari și apelul permanent la „conspirații” nu fac decât să mențină întrebările în spațiul public.

România nu are nevoie de partide care să primească ordine. Are nevoie de partide care să răspundă în fața românilor

Guvernul Bolojan putea să fie prost.

Putea să fie incompetent.

Putea să adopte politici greșite.

Putea să merite să plece.

Toate acestea sunt teme legitime pentru dezbaterea politică românească.

Dar există o limită peste care nicio formațiune politică nu ar trebui să treacă.

Deciziile fundamentale privind guvernarea României trebuie luate la București, de politicienii români, în funcție de interesele cetățenilor români.

Dacă PSD a dat jos Guvernul Bolojan pentru că a considerat că acesta trebuia să plece, atunci să își asume decizia cu fruntea sus.

Dacă a făcut-o pentru interese politice interne, să le explice.

Dacă a făcut-o pentru că avea un alt proiect de guvernare, să îl prezinte.

Dar dacă cineva poate demonstra că decizia a fost influențată de o putere străină, atunci România are o problemă infinit mai mare decât căderea unui guvern.

Are o problemă privind suveranitatea deciziei politice.

Iar aceasta nu mai este o dispută între PSD, PNL, USR, AUR sau orice alt partid.

Este o chestiune care privește întregul stat român.

De aceea, conducerea PSD trebuie să clarifice urgent situația.

Nu pentru a apăra imaginea lui Sorin Grindeanu.

Nu pentru a salva reputația unui partid.

Ci pentru ca fiecare român să poată ști un lucru elementar:

Când PSD ia o decizie care schimbă guvernul României, cine decide, de fapt, la București?