De peste trei decenii, politicienii care au condus Vrancea ne spun aceeași poveste: județul se dezvoltă, investițiile se înmulțesc, infrastructura se modernizează, iar nivelul de trai crește. Numai că, atunci când lăsăm discursurile de partid deoparte și ne uităm la veniturile oamenilor, realitatea arată mult mai puțin spectaculos.

În 2025, salariul mediu net din Vrancea a fost de 4.114 lei, în timp ce media națională a ajuns la 5.266 de lei. Diferența este de 1.152 de lei pe lună, adică peste 13.800 de lei într-un an.

Vrancea s-a aflat astfel pe locul al treilea în clasamentul județelor cu cele mai mici salarii medii, după Botoșani și Teleorman. Iar în august 2025 ajunsese chiar pe ultimul loc, cu un salariu mediu net de numai 4.000 de lei.

Aceste cifre ridică o întrebare simplă: după atâția ani de „modernizare”, unde este prosperitatea promisă vrâncenilor?

Trei decenii de proiecte, dar salarii mici

PSD și PNL au avut, în diferite perioade și formule politice, un rol central în administrația județului. Marian Oprișan a condus Consiliul Județean timp de aproximativ două decenii, până în 2020. A urmat liberalul Cătălin Toma, iar din 2024 conducerea CJ a revenit PSD, prin Nicușor Halici.

Fiecare administrație și-a prezentat bilanțul prin proiecte, investiții, drumuri modernizate, fonduri europene și obiective inaugurate.

Toate acestea pot fi importante. Dar un județ nu devine automat prosper pentru că are mai multe proiecte pe lista de investiții.

Prosperitatea se vede și în salarii, în numărul locurilor de muncă bine plătite, în puterea de cumpărare și în capacitatea economiei locale de a-i determina pe oameni să rămână acasă.

Iar aici rezultatele sunt mult mai greu de prezentat în conferințe de presă.

Unde este economia care trebuia să ridice Vrancea?

Aceasta este întrebarea pe care administrațiile PSD și PNL ar trebui să o primească după fiecare bilanț triumfalist.

Nu câte panglici au fost tăiate, ci câte locuri de muncă bine plătite au fost create.

Nu câți bani europeni au fost atrași, ci ce efect au avut investițiile asupra veniturilor populației.

Nu câți kilometri de drum au fost modernizați, ci de ce salariul mediu din județ rămâne cu peste 1.100 de lei sub media națională.

Pentru că un drum bun este necesar, dar nu mărește automat salariul celui care îl folosește. O școală renovată este importantă, dar nu creează singură o economie competitivă. Iar o panglică tăiată la inaugurare nu ține loc de loc de muncă bine plătit.

Statistica nu poate fi inaugurată

Aici se află problema pe care discursul politic încearcă adesea să o ascundă în spatele listei de investiții.

În 2025, Vrancea a avut un salariu mediu net de 4.114 lei. România: 5.266 de lei.

Nu este o opinie și nu ține de simpatia pentru un partid sau altul. Este un indicator economic.

PSD nu poate pune această situație exclusiv în seama PNL, după cum PNL nu poate pune toate problemele județului exclusiv în seama PSD. Ambele formațiuni au avut perioade importante de influență asupra administrației locale.

De aceea, bilanțul trebuie privit dincolo de propaganda de partid.

După 30 de ani, întrebarea rămâne aceeași

Vrancea nu are nevoie doar de proiecte bifate pe hârtie, ci de o economie capabilă să genereze venituri mai mari pentru cei care muncesc aici.

Iar după mai bine de trei decenii de promisiuni despre dezvoltare, întrebarea este legitimă și greu de evitat:

Dacă județul a fost modernizat atât de mult, de ce vrâncenii continuă să câștige atât de puțin?

Poate că acesta ar trebui să fie criteriul real al succesului administrației: nu câte proiecte poate revendica un partid, ci cât de mult s-a îmbunătățit viața celui care muncește și trăiește în Vrancea.

Pentru că, în cele din urmă, dezvoltarea nu se măsoară în panglici tăiate și comunicate triumfaliste.

Se măsoară și în banii pe care oamenii îi duc acasă.