Nicușor Dan a găsit soluția pentru România. După două nominalizări ratate și după luni de paralizie politică, președintele a scos din joben un om care știe Bruxelles-ul până la ultimul coridor: Siegfried Mureșan.

Așa arată noua politică românească: când nu mai știi pe cine să pui la Palatul Victoria, cauți pe cineva care știe bine drumul până la Parlamentul European.

Problema este că România nu are nevoie de un europarlamentar-șef de cabinet la București. Are nevoie de un prim-ministru.

Iar aici începe povestea cu adevărat interesantă.

Premierul care nu a guvernat niciodată România

Să lăsăm deoparte propaganda și să ne uităm la CV.

Siegfried Mureșan este europarlamentar din 2014. Înainte de asta, a fost consilier al PPE și consilier al președintelui Comisiei pentru afaceri europene din Bundestagul german. Din 2019 este vicepreședinte al PPE și vicepreședinte al grupului PPE din Parlamentul European.

Impresionant pentru o carieră europeană.

Dar unde este experiența guvernamentală românească?

Unde este ministerul condus?

Unde este administrația centrală coordonată?

Unde este experiența de a conduce un aparat de stat?

Unde este experiența de a lua decizii executive la București, nu de a negocia amendamente la Strasbourg?

Nu există.

Mureșan nu vine din Guvern. Nu vine din administrația centrală. Nu vine dintr-o funcție executivă importantă a statului român. Vine din Parlamentul European.

Și exact acest lucru ar trebui să-l îngrijoreze pe orice român care privește cu atenție desemnarea făcută de Nicușor Dan.

Pentru că funcția de premier nu este o recompensă pentru o carieră europeană.

Nu este o sinecură pentru cel mai experimentat negociator de culoare politică.

Nu este postul de „șef al României la Bruxelles”.

Este funcția celui care trebuie să conducă România.

Nicușor Dan a confundat România cu Bruxelles-ul

Și poate că aici este, de fapt, problema lui Nicușor Dan.

Președintele pare să creadă că soluția pentru criza politică românească se găsește în aceeași logică în care funcționează instituțiile europene: alegem un om bine conectat la Bruxelles și așteptăm ca mecanismul să pornească.

Numai că România nu este o instituție europeană.

La București nu este suficient să ai relații bune cu PPE.

Nu este suficient să fii cunoscut în Parlamentul European.

Nu este suficient să vorbești germana, engleza și franceza.

Nu este suficient să fii vicepreședinte al unei mari familii politice europene.

Un premier trebuie să poată conduce un guvern.

Iar Mureșan urmează să încerce să demonstreze că poate face acest lucru după ce aproape întreaga sa carieră politică relevantă s-a desfășurat în mediul european. CV-ul oficial al Parlamentului European este, în această privință, cât se poate de limpede.

Este o experiență. Dar este o experiență diferită.

Și tocmai diferența aceasta încearcă acum Nicușor Dan să o ascundă sub eticheta convenabilă a „experienței europene”.

770 de milioane de euro și spectrul „afacerii Fritz”

Aici lucrurile devin și mai sensibile.

În august, PPE și Renew Europe au cerut Comisiei Europene să rețină 770 de milioane de euro din PNRR-ul României, invocând probleme legate de reforma legislației privind integritatea și statul de drept. Documentul făcea referire explicită la controversa privind efectele legii asupra lui Dominic Fritz.

Să fim foarte clari: faptul că un politician european critică o lege românească nu înseamnă, prin el însuși, că face trafic de influență.

Dar există o întrebare politică pe care nimeni nu are voie să o îngroape sub covor: cât de legitim este ca politicieni români aflați în instituțiile europene să ceară Bruxelles-ului să pună presiune financiară asupra României pentru o dispută politică internă?

Mai ales când controversa are ca beneficiar politic direct sau indirect un lider important al USR.

Mai ales când Dominic Fritz însuși îl susținuse pe Mureșan pentru funcția de premier.

Mai ales când, câteva luni mai târziu, Mureșan este desemnat chiar de Nicușor Dan pentru funcția de prim-ministru.

Din aceste elemente nu rezultă automat existența unui trafic de influență. A afirma contrariul ca fapt ar fi lipsit de probe.

Dar rezultă ceva mult mai simplu și mult mai grav pentru o democrație matură: există suficiente circumstanțe pentru ca publicul să ceară explicații.

Și explicații serioase, nu povești despre „valorile europene”.

Cine a inițiat demersul?

Cine a redactat documentele?

Cine a discutat cu PPE?

Cine a discutat cu Renew?

Cine a cerut efectiv Comisiei Europene să blocheze banii?

Cine a negociat politic această intervenție?

Și ce legătură există între aceste demersuri și relațiile politice dintre Mureșan, Fritz, USR și Nicușor Dan?

Acestea sunt întrebări legitime.

Iar răspunsul nu poate fi: „Stați liniștiți, suntem europeni.”

Când România devine moneda de schimb

Există o linie foarte fină între apărarea statului de drept și utilizarea instituțiilor europene ca instrument de presiune într-o bătălie politică internă.

PPE și Renew au susținut că există probleme serioase privind reforma legislației românești și au cerut Comisiei să nu elibereze cele 770 de milioane de euro până la clarificarea situației.

Poți fi de acord cu această poziție.

Poți fi împotriva ei.

Dar ceea ce nu poate fi ignorat este consecința: banii României ajung să fie parte dintr-o dispută politică.

Iar când unul dintre oamenii aflați în centrul politicii europene care urmează să ajungă premier al României este asociat politic cu această dezbatere, obligația lui de transparență devine cu atât mai mare.

Nu este suficient să spună că a fost „o decizie europeană”.

România are dreptul să știe ce rol a avut fiecare politician român în această decizie.

Și apoi vine Ucraina. Și Moldova. Și din nou România

Mai există un element care sare în ochi atunci când te uiți la profilul lui Mureșan.

Activitatea sa europeană este puternic legată de dosare precum Ucraina, Republica Moldova, politica europeană și securitatea regională. CV-ul și activitatea sa în Parlamentul European arată o carieră profund ancorată în aceste teme.

Din nou: nu este nimic ilegal și nimic anormal ca un europarlamentar român să fie preocupat de Ucraina și Republica Moldova.

Problema apare atunci când românii încep să se întrebe dacă, pentru viitorul premier desemnat, centrul de greutate al politicii nu s-a mutat prea mult de la București la Bruxelles.

România nu poate fi condusă ca o filială regională a politicii europene.

Interesele Ucrainei pot fi importante.

Interesele Republicii Moldova pot fi importante.

Interesele Uniunii Europene pot fi importante.

Dar premierul României are o obligație primordială: să apere interesele României.

Nu interesele PPE.

Nu interesele Renew.

Nu interesele unei anumite rețele europene.

Nu interesele unei familii politice.

Interesele României.

Marea întrebare pentru Nicușor Dan

Și aici ajungem, inevitabil, la Nicușor Dan.

Pentru că Mureșan nu s-a autodesemnat premier.

Nicușor Dan l-a desemnat.

Reuters notează că aceasta este a treia încercare a președintelui de a instala un premier în contextul crizei politice și că nominalizarea vine fără existența unei majorități parlamentare clare.

Prin urmare, Nicușor Dan trebuie să explice ce vede în Siegfried Mureșan și nu a văzut în alte variante.

Ce experiență guvernamentală are?

Ce majoritate are?

Ce echipă are?

Ce program are?

Și de ce consideră că un om care și-a construit cariera aproape integral în instituțiile europene este alegerea potrivită pentru a conduce, aici și acum, administrația României?

Pentru că, până acum, argumentul pare să fie unul singur: Bruxelles.

Bruxelles-ul îl cunoaște.

Bruxelles-ul îl apreciază.

Bruxelles-ul îl știe.

Dar România?

România îl va testa.

Un premier trebuie să răspundă la București, nu la Bruxelles

Siegfried Mureșan poate fi un politician european experimentat. Poate fi un negociator abil. Poate avea relații excelente în PPE. Poate cunoaște mecanismele Uniunii Europene mai bine decât mulți politicieni români.

Toate acestea sunt calități reale.

Dar ele nu răspund la întrebarea fundamentală: este acesta omul potrivit pentru a conduce Guvernul României într-o criză politică, economică și bugetară?

Aceasta este întrebarea pe care Nicușor Dan a decis să o pună țării.

Și este o întrebare la care nu poate răspunde cu diplome, funcții europene și fotografii de la Bruxelles.

Pentru că România nu are nevoie de încă un om care să explice Bruxelles-ului România.

România are nevoie de un om care să explice românilor ce face Guvernul lor.

Iar dacă Nicușor Dan vrea să transforme această nominalizare într-un succes, trebuie să lămurească exact ceea ce desemnarea lui Mureșan face inevitabil să fie întrebat:

Cine conduce România? Bucureștiul sau Bruxelles-ul?

Pentru că dacă răspunsul este Bruxelles-ul, atunci problema nu mai este Siegfried Mureșan.

Problema este chiar Nicușor Dan.