Peste 600 de milioane de lei în depozite bancare. Venituri alimentate în principal de dobânzi și dividende. Parcuri eoliene cu probleme tehnice. Proiecte abandonate și investiții care ridică semne de întrebare. Acesta este bilanțul care obligă guvernele PSD și PNL să dea explicații despre felul în care au administrat una dintre companiile de stat create pentru investiții în energie. În timp ce politicienii au invocat ani la rând securitatea energetică și dezvoltarea capacităților de producție, SAPE a rămas dependentă în mare măsură de veniturile obținute din capitalul acumulat.

Sute de milioane în bănci. Unde sunt rezultatele?

Statul român nu a înființat Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie pentru ca aceasta să devină, în primul rând, un client important al băncilor. SAPE a fost creată pentru a administra participații și a contribui la dezvoltarea sectorului energetic.

Cu toate acestea, datele prezentate de G4Media arată că societatea avea peste 600 de milioane de lei în depozite bancare la sfârșitul anului 2025. În același timp, contribuția activității operaționale la veniturile sale a rămas redusă, iar mai multe proiecte au întâmpinat dificultăți sau nu au fost duse la capăt.

Această discrepanță nu poate fi trecută la capitolul detalii contabile. Ea ridică o problemă de fond privind eficiența administrării banilor publici: cât capital a fost transformat efectiv în capacități energetice și cât a rămas plasat în instrumente financiare?

SAPE susține că disponibilitățile sunt necesare pentru proiectele sale și că investițiile presupun plăți etapizate. Explicația trebuie verificată în raport cu proiectele concrete, termenele asumate și rezultatele obținute. Faptul că banii produc dobândă nu demonstrează, de unul singur, că strategia investițională a fost eficientă.

O companie creată pentru investiții în energie trebuie judecată și după energia pe care reușește să o producă, nu doar după banii pe care îi poate păstra în conturi.

PSD și PNL au guvernat. Cine răspunde pentru rezultate?

SAPE a funcționat de-a lungul mai multor guverne, într-o perioadă în care PSD și PNL au deținut succesiv sau împreună responsabilități majore în conducerea țării. Ministerul Energiei are un rol esențial în supravegherea companiei, iar numirile, obiectivele de performanță și prioritățile investiționale trebuie analizate în contextul fiecărui mandat.

Nu este suficient ca politicienii să vorbească despre investiții strategice atunci când prezintă planuri și să invoce complexitatea proiectelor atunci când rezultatele întârzie. Guvernarea înseamnă și răspundere pentru modul în care sunt administrate companiile statului.

Cine a aprobat prioritățile investiționale ale SAPE? Cine a monitorizat îndeplinirea obiectivelor? Ce măsuri au fost luate atunci când proiectele au stagnat sau au fost abandonate? Ce rezultate au obținut conducerile numite în fiecare mandat?

Aceste întrebări trebuie adresate miniștrilor și conducerilor responsabile, pe baza documentelor și a cronologiei deciziilor.

PSD și PNL nu pot fi tratate ca o singură administrație nediferențiată, dar nici nu pot evita examinarea perioadelor în care au avut responsabilități guvernamentale. Pentru fiecare mandat trebuie stabilit ce s-a decis, ce s-a realizat și ce a rămas pe hârtie.

Profitul există. Performanța energetică este o altă discuție.

În perioada 2020–2025, SAPE a înregistrat venituri cumulate de aproximativ 920 de milioane de lei și un profit net de circa 485 de milioane de lei, potrivit cifrelor prezentate de G4Media.

Structura veniturilor spune însă o poveste diferită de cea sugerată de simpla valoare a profitului.

Aproximativ 603,1 milioane de lei au provenit din dividende, iar circa 227,1 milioane de lei din dobânzi. Veniturile operaționale au fost de aproximativ 70,8 milioane de lei.

Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a veniturilor cumulate a provenit din dividende și dobânzi, în timp ce activitatea operațională a reprezentat mai puțin de 8% din totalul raportat.

Aceasta este diferența dintre un rezultat financiar și un rezultat industrial. O companie poate obține profit din activele pe care le deține, dar obiectivele unei societăți create pentru investiții energetice nu pot fi evaluate exclusiv prin profitul contabil.

În plus, profitul net anual ar fi scăzut de la aproximativ 60 de milioane de lei în 2022 la circa 26 de milioane de lei în 2025.

Așadar, întrebarea nu este dacă SAPE a obținut venituri. Întrebarea este dacă statul a reușit să transforme resursele companiei în investiții cu efecte concrete și durabile asupra sectorului energetic.

Parcuri eoliene cumpărate, probleme tehnice și costuri suplimentare

În 2022, SAPE a cumpărat parcurile eoliene Curcubăta Mare și Horia, pentru aproximativ 36,12 milioane de lei, respectiv 36,33 milioane de lei. Compania a investit și în dezvoltarea unei capacități fotovoltaice la Dârvari.

Potrivit datelor prezentate în investigație, investițiile în parcurile eoliene și solare au depășit 108 milioane de lei, iar veniturile din energia produsă au fost de aproximativ 46,5 milioane de lei.

Aceste cifre nu reprezintă un calcul complet al rentabilității, deoarece o evaluare corectă trebuie să includă toate costurile, veniturile și durata de exploatare. Dar ele justifică întrebări serioase despre randamentul activelor și despre temeinicia evaluărilor făcute înaintea achizițiilor.

În cazul Curcubăta Mare, Corpul de Control a semnalat deficiențe ale infrastructurii electrice care au afectat funcționarea centralei. La Horia au fost raportate dificultăți tehnice și probleme privind accesul la servicii specializate de mentenanță.

SAPE afirmă că a intervenit pentru remedierea defecțiunilor și că a întreprins demersuri tehnice și juridice.

Rămân însă întrebări esențiale: ce verificări tehnice au fost făcute înainte de achiziții? Cum au fost estimate costurile de mentenanță? Ce riscuri au fost asumate și cum au fost urmărite ulterior?

Dacă evaluările inițiale nu au anticipat problemele, cine răspunde pentru calitatea lor? Dacă problemele au fost cunoscute, ce măsuri au fost luate pentru a limita costurile și pierderile de producție?

Statul trebuie să ofere răspunsuri bazate pe documente, nu doar explicații generale despre complexitatea exploatării.

Hidrogen abandonat și Tarnița blocată: promisiunile nu țin loc de investiții

În 2023, SAPE a cheltuit aproximativ 243.000 de lei pentru un studiu de fezabilitate destinat proiectului de producere a hidrogenului „HY SAPE 10”. Cererea de finanțare prin PNRR a fost respinsă în decembrie 2023, iar proiectul a fost abandonat.

Compania deține, de asemenea, 99,35% din Hidro Tarnița, societatea asociată proiectului hidrocentralei cu acumulare prin pompaj, blocat de ani de zile. Alte inițiative, între care proiectele de la Oravița și Avram Iancu, au fost abandonate.

Niciun proiect nu trebuie continuat cu orice preț dacă nu este fezabil economic. Dar abandonarea repetată a unor inițiative ridică problema calității planificării inițiale.

Cât au costat studiile și pregătirea proiectelor? Au fost evaluate realist sursele de finanțare? Au fost analizate din timp riscurile tehnice și economice? Ce concluzii au tras conducerile companiei după fiecare eșec?

Aceste întrebări contează cu atât mai mult cu cât România are nevoie de investiții în producție și stocare, iar resursele publice sunt limitate.

Un proiect abandonat poate avea justificări solide. Un șir de proiecte care nu ajung la rezultatul urmărit impune însă o analiză serioasă a procesului decizional și a responsabilității manageriale.

O achiziție de 120 de milioane de euro care ridică întrebări

Investigația G4Media a relatat și despre o propunere de achiziție a proiectelor de stocare a energiei IS Baru 1 și IS Baru 2, estimată la aproximativ 120 de milioane de euro, fără TVA.

Tranzacția viza societățile Banat Storage Energy SRL și Green Storage Farm SRL. Potrivit publicației, proiectul nu a fost finalizat după ce Consiliul de Supraveghere nu a aprobat investiția.

Corpul de Control a semnalat probleme privind pregătirea și negocierea achiziției, inclusiv în legătură cu evaluarea proiectelor. În acest context, FACIAS a solicitat sesizarea Parchetului General pentru verificarea unor posibile fapte de abuz în serviciu.

O sesizare nu dovedește existența unei infracțiuni, iar răspunderea juridică poate fi stabilită numai de autoritățile competente. Cu toate acestea, o tranzacție de asemenea dimensiuni impune transparență și justificări verificabile.

Cine a inițiat propunerea? Cum au fost evaluate activele? Ce verificări tehnice, juridice și economice au fost realizate? Care au fost motivele pentru care tranzacția nu a primit aprobarea necesară?

Când sunt în joc zeci sau sute de milioane de euro din resursele unei companii de stat, întrebările nu pot fi expediate drept simple neînțelegeri administrative.

Raportul Corpului de Control cere răspunsuri, nu formule birocratice

Raportul Corpului de Control al premierului, referitor la perioada 1 ianuarie 2023 – 1 iunie 2025, a semnalat deficiențe privind planificarea și fundamentarea unor investiții, probleme tehnice la active energetice și aspecte de guvernanță corporativă.

Documentul a evidențiat și dificultăți legate de organizarea unor activități și justificarea anumitor cheltuieli.

Constatările nu reprezintă automat dovezi de vinovăție penală. Ele impun însă verificarea măsurilor de remediere și explicarea publică a modului în care au fost corectate problemele identificate.

Aici începe responsabilitatea reală a statului: nu la redactarea unor planuri de măsuri, ci la verificarea aplicării lor.

Au fost implementate recomandările? Au fost schimbate procedurile care au permis apariția problemelor? Au fost identificate eventuale prejudicii și, dacă da, au fost recuperate? Au fost stabilite responsabilități manageriale?

Dacă autoritățile au identificat deficiențe, publicul are dreptul să afle ce s-a făcut ulterior. Un raport de control care nu produce transparență, corecții și responsabilitate riscă să rămână doar un document administrativ.

Peste 1,4 miliarde de lei la buget, dar obiectivul energetic rămâne criteriul decisiv

SAPE a virat peste 1,4 miliarde de lei la bugetul de stat în perioada 2018–2025, potrivit datelor prezentate în investigație. Această contribuție este relevantă și trebuie recunoscută.

Dar transferurile către buget nu înlocuiesc misiunea investițională a companiei. Dobânzile și dividendele pot asigura venituri legitime; ele nu demonstrează automat că investițiile în energie au fost bine alese sau eficient gestionate.

Evaluarea SAPE trebuie să țină cont de toate componentele: contribuția financiară la buget, randamentul investițiilor, capacitățile funcționale, producția de energie, costurile de exploatare și rezultatele proiectelor abandonate.

Guvernele PSD și PNL care au avut responsabilități în această perioadă trebuie să explice ce obiective au stabilit și cum au urmărit îndeplinirea lor. Conducerile companiei trebuie, la rândul lor, să răspundă pentru deciziile manageriale aflate în competența lor.

Nu este suficient ca un guvern să prezinte dividendele încasate drept succes, dacă obiectivele industriale ale companiei rămân insuficient îndeplinite. La fel, nu este corect ca întreaga responsabilitate să fie atribuită unui partid fără analiza deciziilor și a mandatelor concrete.

Întrebările la care statul nu ar trebui să mai răspundă cu generalități

Cazul SAPE impune o serie de întrebări publice:

• De ce au rămas peste 600 de milioane de lei în depozite bancare, în timp ce unele proiecte energetice au stagnat sau au fost abandonate?
• Ce investiții au produs rezultate proporționale cu banii alocați?
• Cum au fost verificate activele cumpărate și cum au fost estimate costurile lor de exploatare?
• Ce măsuri au fost luate în urma constatărilor Corpului de Control?
• Ce responsabilități revin conducerilor succesive ale companiei și ce responsabilități revin autorității tutelare în fiecare mandat?
• Ce obiective au stabilit miniștrii Energiei din guvernele PSD și PNL și cum au măsurat rezultatele?

Acestea nu sunt întrebări partizane. Sunt întrebări despre administrarea banilor publici, performanța unei companii de stat și obligația instituțiilor de a explica deciziile luate.

Concluzia: statul trebuie să demonstreze ce a construit, nu doar ce a încasat

Cazul SAPE arată de ce profitul contabil nu poate fi singurul indicator al succesului unei companii publice.

Peste 600 de milioane de lei în depozite, venituri operaționale reduse în raport cu veniturile totale, probleme tehnice și proiecte abandonate formează un bilanț care cere explicații și o evaluare independentă a deciziilor de investiții.

PSD și PNL au obligația de a răspunde pentru perioadele în care au exercitat responsabilități guvernamentale, în limitele deciziilor documentate și ale mandatelor concrete. Ministerul Energiei și conducerile succesive ale SAPE trebuie să explice ce obiective au urmărit, ce rezultate au obținut și ce au făcut pentru corectarea problemelor.

Nu este suficient să invoci securitatea energetică în discursuri și să raportezi profituri obținute din dobânzi și dividende. O strategie energetică trebuie judecată după capacitățile pe care le dezvoltă, după investițiile pe care le duce la capăt și după modul în care folosește banii publici.

România nu are nevoie doar de companii de stat care încasează bani. Are nevoie de companii care transformă resursele în infrastructură funcțională, energie și rezultate măsurabile. Iar cei care au condus și supravegheat aceste companii trebuie să răspundă public pentru deciziile lor.