Pădurile Vrancei continuă să plătească prețul tăierilor ilegale, iar instituțiile responsabile vin în fața publicului cu cifre, controale și promisiuni. 38 de infracțiuni silvice, 449 de metri cubi de lemn tăiat ilegal și un prejudiciu de 138.023 de lei. Acesta este bilanțul prezentat de Direcția Silvică Vrancea pentru perioada raportată până la 30 septembrie 2026. Iar întrebarea care nu mai poate fi ocolită este simplă: unde sunt rezultatele concrete ale celor care au obligația să apere pădurile?

Ajunge cu rapoartele prezentate triumfalist! Ajunge cu enumerarea controalelor ca și cum simpla lor existență ar reprezenta o victorie! Ajunge cu formulările administrative care transformă distrugerea patrimoniului forestier într-o înșiruire de cifre și paragrafe oficiale!

Pădurile nu sunt niște coloane într-un tabel. Nu sunt proprietatea vreunui birou și nici o resursă pe care instituțiile să o contabilizeze după ce răul s-a produs. Sunt un patrimoniu natural pe care autoritățile au obligația să îl protejeze.

Iar când un raport oficial consemnează sute de metri cubi de lemn tăiat ilegal, publicul are tot dreptul să ceară explicații fără menajamente.

Nu este suficient să aflăm câți metri cubi au fost tăiați. Vrem să știm de ce au fost posibile aceste fapte, unde s-au produs, ce vulnerabilități au fost identificate, cine avea responsabilitatea supravegherii și ce măsuri au fost luate pentru ca asemenea situații să nu se repete.

Protejarea pădurilor trebuie demonstrată prin rezultate, nu proclamată prin comunicate!

449 de metri cubi de lemn ilegal. Cine răspunde pentru eșecul prevenirii?

Datele Direcției Silvice Vrancea sunt greu de ignorat.

Din totalul raportat, 362 de metri cubi provin din pădurile de stat administrate de instituție. Pentru această categorie au fost consemnate 17 infracțiuni și un prejudiciu de 116.975 de lei.

Alți 87 de metri cubi au fost identificați pe suprafețele pentru care Direcția Silvică asigură servicii silvice și pază. În această categorie au fost raportate încă 21 de infracțiuni, iar prejudiciul estimat ajunge la 21.048 de lei.

În total: 38 de infracțiuni și 138.023 de lei prejudiciu.

Acestea sunt cifrele oficiale. Dar ce se află în spatele lor? Câte dintre aceste fapte puteau fi prevenite printr-o supraveghere mai eficientă? Câte zone vulnerabile erau cunoscute înainte de constatarea infracțiunilor? Ce măsuri suplimentare au fost luate după fiecare incident? Și cine verifică dacă măsurile respective chiar funcționează?

Aceste întrebări nu reprezintă un atac nejustificat asupra personalului silvic. Sunt întrebări firești într-o societate în care instituțiile publice trebuie să răspundă pentru modul în care își îndeplinesc atribuțiile.

Nu putem declara automat că fiecare pagubă reprezintă un eșec al autorităților. Dar nici nu putem accepta ca prezentarea pagubelor să înlocuiască explicațiile despre prevenție și eficiență.

Când aceeași instituție are responsabilitatea administrării și protejării pădurilor, evaluarea activității sale trebuie să depășească simpla numărare a infracțiunilor constatate.

1.132 de controale. Și atunci, de ce continuă să apară asemenea cifre?

Direcția Silvică anunță 1.132 de controale pe drumurile forestiere și publice, realizate împreună cu polițiști, jandarmi și reprezentanți ai Gărzii Forestiere Focșani.

Au fost raportate 17 contravenții și confiscarea a 119 metri cubi de material lemnos.

Bun. Dar ce demonstrează, concret, acest bilanț despre eficiența sistemului?

Câte dintre controale au avut loc în zone cu risc ridicat? Câte transporturi suspecte au fost verificate? Câte dosare au ajuns la o soluție definitivă? Ce prejudicii au fost recuperate? Câte dintre locurile în care s-au constatat tăieri ilegale au fost reverificate ulterior?

Și, poate cel mai important, există o comparație transparentă cu perioada similară a anului trecut, care să arate dacă fenomenul este în scădere?

În informațiile prezentate nu există suficiente date pentru a răspunde acestor întrebări.

Iar aici se află problema fundamentală: instituțiile comunică activități, dar publicul are nevoie să cunoască efectele acestora.

O mie de controale pot reprezenta un efort important. Dar numărul lor, luat separat, nu demonstrează că tăierile ilegale au fost descurajate. Pentru asta sunt necesare date comparative, rezultate judiciare și o evaluare clară a zonelor vulnerabile.

Nu mai este suficient să ni se spună câte controale s-au făcut. Autoritățile trebuie să demonstreze ce au schimbat aceste controale!

Ocoalele silvice trebuie să explice ce se întâmplă în teren

În aria Ocolului Silvic Focșani au fost raportați 306 metri cubi de lemn tăiat ilegal din pădurile de stat, cea mai mare cantitate dintre ocoalele menționate în această categorie.

Această cifră impune întrebări serioase despre localizarea faptelor, vulnerabilitățile constatate și măsurile de prevenție adoptate.

Nu înseamnă că toate tăierile s-au produs în municipiul Focșani și nici că simpla cifră dovedește o vină individuală. Înseamnă însă că publicul ar trebui să poată afla, în măsura permisă de anchetele în curs, unde s-au concentrat problemele și ce s-a făcut pentru limitarea lor.

Care sunt zonele cu risc ridicat? Cât de des sunt patrulate? Cum sunt repartizate resursele de pază? Ce se întâmplă după identificarea unei tăieri ilegale? Sunt evaluate vulnerabilitățile care au permis producerea faptei?

Nu cerem favoruri. Cerem transparență pentru o problemă care privește patrimoniul natural al întregului județ.

Peste 72.000 de hectare în administrare sau sub pază. Unde sunt garanțiile unei protecții eficiente?

Potrivit informării oficiale, Direcția Silvică Vrancea administra 50.118 hectare de pădure de stat și asigura servicii silvice pentru alte 22.390 de hectare.

Instituția a raportat 73 de pădurari, un brigadier silvic și 12 șefi de district.

Aceste date ridică întrebări legitime despre organizarea pazei, distribuirea personalului și capacitatea de supraveghere a unor suprafețe extinse. Nu sunt suficiente pentru a concluziona că personalul este insuficient, dar sunt un punct de plecare pentru o analiză publică serioasă.

Câte posturi sunt ocupate efectiv? Cum sunt acoperite zonele greu accesibile? Ce resurse tehnice sunt folosite pentru identificarea intervențiilor ilegale? Ce deficiențe au fost descoperite și ce măsuri au fost luate pentru corectarea lor?

Instituțiile trebuie să ofere răspunsuri documentate, nu să se limiteze la invocarea atribuțiilor din organigramă.

În plus, Direcția Silvică a raportat preluarea efectivă în pază a 8.574 de hectare de pădure pentru care proprietarii nu au fost identificați. Și aici este nevoie de transparență: cum sunt supravegheate aceste suprafețe și ce rezultate au fost obținute după preluarea lor în pază?

Pădurea nu poate fi lăsată vulnerabilă din cauza problemelor administrative privind proprietatea. Tocmai în astfel de situații, mecanismele de protecție trebuie explicate și verificate cu maximă seriozitate.

Prefectura, Poliția, Garda Forestieră și Direcția Silvică: cine măsoară eficiența?

Combaterea tăierilor ilegale nu este responsabilitatea unei singure instituții. Direcția Silvică, Garda Forestieră, Poliția, Jandarmeria și autoritățile județene au atribuții diferite, dar complementare.

Tocmai de aceea, cooperarea dintre ele trebuie să producă rezultate care pot fi măsurate.

Ședințele trimestriale și schimburile de informații pot fi utile. Dar cetățenii au nevoie să afle ce probleme au fost identificate, ce obiective au fost stabilite, cine răspunde de îndeplinirea lor și ce rezultate au fost obținute.

Dacă o zonă este identificată drept vulnerabilă, ce se întâmplă ulterior? Dacă sunt constatate tăieri ilegale repetate, se modifică planul de supraveghere? Dacă apar deficiențe în aplicarea procedurilor, sunt acestea remediate și verificate?

Acestea sunt întrebări de responsabilitate publică.

Nu există temei, doar pe baza cifrelor publicate, pentru a acuza toate instituțiile de complicitate sau pentru a susține că nu au desfășurat nicio activitate. Dar există suficiente motive pentru a cere o evaluare publică, riguroasă și comparabilă a eficienței măsurilor de protecție.

Iar această evaluare nu trebuie să fie opțională atunci când vorbim despre un patrimoniu natural de asemenea amploare.

Ajunge cu limbajul birocratic. Vrancea are nevoie de rezultate!

Pădurile nu se apără prin formule precum „intensificarea patrulărilor”, „continuarea verificărilor” sau „consolidarea cooperării interinstituționale”, dacă aceste obiective nu sunt însoțite de termene, responsabilități și rezultate verificabile.

Vrancea are nevoie de o raportare publică periodică în care să fie prezentate:

• evoluția volumului de lemn tăiat ilegal, comparativ cu perioadele precedente;
• distribuția geografică a cazurilor, în limitele permise de anchete;
• numărul dosarelor soluționate și stadiul cauzelor, potrivit datelor comunicate de instituțiile competente;
• valoarea prejudiciilor stabilite și a sumelor efectiv recuperate;
• rezultatele controalelor repetate în zonele cu risc ridicat;
• deficiențele constatate în activitatea instituțiilor și măsurile luate pentru remedierea lor;
• obiectivele concrete pentru perioada următoare și gradul de îndeplinire a acestora.

Aceste informații ar permite cetățenilor, presei și organizațiilor de mediu să evalueze dacă măsurile aplicate dau rezultate.

Nu este vorba despre vânătoare de vinovați și nici despre condamnarea colectivă a unor angajați care își fac meseria. Este vorba despre responsabilitatea instituțiilor publice de a demonstra că își îndeplinesc misiunea.

Pădurile nu pot aștepta până când autoritățile termină de făcut rapoarte

Cele 38 de infracțiuni silvice, cei 449 de metri cubi de lemn tăiat ilegal și prejudiciul de 138.023 de lei nu trebuie tratate ca o simplă rubrică într-un bilanț administrativ.

Sunt date care impun explicații, verificări și o analiză serioasă a eficienței măsurilor de prevenție.

Ceea ce lipsește din informațiile publicate este o imagine suficient de clară asupra evoluției fenomenului și a efectelor concrete ale acțiunilor instituționale. Fără comparații cu anii precedenți și fără indicatori publici de eficiență, cetățenii nu pot stabili dacă situația se îmbunătățește sau dacă aceleași vulnerabilități persistă.

De aceea, autoritățile județene și instituțiile silvice trebuie să răspundă public, cu date verificabile, la întrebările ridicate de acest bilanț.

Nu mai este suficient să contabilizăm pagubele după ce s-au produs. Nu mai este suficient să prezentăm numărul patrulărilor fără să explicăm efectele lor. Nu mai este suficient să promitem că verificările vor continua.

Vrancea are dreptul să ceară păduri protejate, instituții transparente și rezultate măsurabile. Iar cei care au responsabilitatea administrării și pazei fondului forestier au obligația să explice ce fac pentru ca următorul raport să nu repete aceeași poveste.

Pădurile nu au voce în ședințele Colegiului Prefectural. Cetățenii pot însă cere răspunsuri în numele patrimoniului natural pe care generațiile viitoare au dreptul să îl moștenească.

Întrebarea nu mai este câte controale au fost făcute. Întrebarea este ce rezultate concrete pot prezenta autoritățile pentru a demonstra că pădurile Vrancei sunt mai bine protejate.