Luca Niculescu a pornit în căutarea unei majorități parlamentare care să-i permită formarea Guvernului, dar debutul negocierilor ridică o întrebare dificil de evitat: de ce sunt chemate la discuții formațiunile care doresc să participe la formula de guvernare, în timp ce AUR este lăsat în afara dialogului, deși reprezintă unul dintre cele mai importante grupuri parlamentare și conduce detașat în sondajele de opinie?

Premierul desemnat a anunțat că pregătește programul de guvernare și că urmează să discute cu partidele parlamentare despre soluțiile pentru criza economică și politică. Primele contacte oficiale sunt însă cu formațiunile fostei coaliții: PSD, PNL și UDMR.

În cazul unui premier desemnat care afirmă că vrea să găsească soluții pentru „echilibrul politic și economic” al României, această selecție a interlocutorilor merită analizată.

AUR este prea important pentru a fi ignorat

Matematica parlamentară este greu de ocolit.

Potrivit datelor oficiale ale Camerei Deputaților, grupul AUR are 62 de membri, fiind al doilea grup parlamentar după PSD. PNL are 54 de deputați, USR 40, iar UDMR 21.

Prin urmare, AUR nu este o formațiune marginală în Parlament. Este a doua forță parlamentară din Camera Deputaților, iar orice discuție serioasă despre configurația unei majorități ar trebui să pornească de la această realitate numerică.

Mai mult, datele de opinie publică indică o distanță considerabilă între AUR și celelalte partide. Cel mai recent barometru INSCOP, realizat în perioada 1-7 septembrie, indica 39,7% pentru AUR, 18,7% pentru PSD și 16,3% pentru PNL.

Asta nu înseamnă automat că AUR trebuie să intre la guvernare și nici că un premier desemnat este obligat să accepte revendicările formațiunii. Înseamnă însă că există un argument puternic pentru consultarea partidului.

Consultarea nu înseamnă alianță

Aici se află, de fapt, diferența esențială.

Luca Niculescu nu ar fi trebuit să pornească de la premisa că o întâlnire cu AUR înseamnă automat o alianță cu AUR.

O discuție cu cel mai important partid de opoziție, în funcție de reprezentarea parlamentară și de intenția de vot măsurată în sondaje, poate avea un scop mult mai simplu: identificarea măsurilor asupra cărora există puncte comune.

Premierul desemnat spune că vrea să afle ce așteaptă oamenii de la viitorul Guvern și că intenționează să țină cont de prioritățile partidelor parlamentare.

În aceste condiții, o întrebare legitimă este: de ce nu ar fi ascultate și propunerile AUR?

Poți respinge ulterior o propunere. Poți constata că două programe sunt incompatibile. Poți decide că o anumită formațiune nu poate face parte din majoritatea guvernamentală.

Dar consultarea este altceva decât cooptarea.

Ce spune, de fapt, AUR despre UE și NATO

O parte importantă a dezbaterii publice despre AUR se poartă în jurul etichetelor ideologice.

Pentru o evaluare serioasă este însă mai util să fie consultate pozițiile oficiale ale formațiunii.

În propriul program politic, AUR afirmă că locul României este în Uniunea Europeană și în spațiul Schengen. În privința NATO, documentul partidului califică apartenența României la Alianța Nord-Atlantică drept o opțiune strategică și irevocabilă.

AUR critică actuala direcție a Uniunii Europene și susține o reformare a proiectului european, pledând pentru ceea ce numește „Europa națiunilor”. Dar criticarea modului în care funcționează UE nu este același lucru cu propunerea ieșirii României din UE.

La fel, poziția oficială privind NATO nu susține retragerea României din Alianță.

Aceste lucruri ar trebui discutate pe baza documentelor și declarațiilor politice, nu doar prin intermediul etichetelor folosite în confruntarea electorală.

Dacă există probleme cu AUR, tocmai dialogul le poate clarifica

Există, evident, și argumente în sens contrar.

AUR a anunțat deja că nu va susține un Guvern condus de Luca Niculescu. Poziția partidului a fost exprimată public imediat după desemnarea acestuia.

De asemenea, UDMR a transmis că exclude o majoritate care să includă AUR și SOS România.

Aceste poziții fac dificilă construirea unei majorități care să includă toate aceste formațiuni.

Dar tocmai aici apare o distincție importantă: faptul că o colaborare este improbabilă nu face inutilă o discuție.

Dacă AUR refuză guvernul Niculescu, acest lucru poate fi consemnat. Dacă partidul are condiții incompatibile cu programul premierului desemnat, acestea pot fi prezentate public. Dacă anumite propuneri sunt considerate nerealiste, ele pot fi explicate și respinse argumentat.

O negociere eșuată este tot o informație politică.

România are nevoie de mai mult decât o majoritate aritmetică

În momentul de față, România traversează o criză politică prelungită, iar Niculescu are la dispoziție zece zile pentru a forma un cabinet și a obține votul Parlamentului. Președintele Nicușor Dan a justificat desemnarea prin nevoia de a găsi o persoană capabilă să obțină o majoritate parlamentară.

În același timp, premierul desemnat vorbește despre creștere economică, puterea de cumpărare, relansarea mediului de afaceri, prețurile la energie și folosirea responsabilă a banului public.

Sunt teme care nu aparțin exclusiv unui partid.

Tocmai de aceea, dacă AUR are propriile soluții pentru energie, economie, fiscalitate, administrație sau reducerea deficitului, ele pot fi puse pe masă și evaluate.

Nu este nevoie ca Niculescu să accepte aceste soluții. Nu este nevoie nici ca AUR să susțină Guvernul. Este nevoie însă ca dezbaterea să existe.

Întrebarea pentru Luca Niculescu

Premierul desemnat are acum ocazia să demonstreze că dialogul parlamentar înseamnă mai mult decât reunirea formațiunilor care au făcut parte din vechea configurație guvernamentală.

PSD, PNL și UDMR sunt actori politici importanți și este firesc să fie consultați. Dar aceeași logică ar putea fi aplicată și celui de-al doilea grup parlamentar al Camerei Deputaților și formațiunii care, potrivit celui mai recent sondaj INSCOP, se află la o distanță considerabilă în fața celorlalte partide.

O întâlnire cu AUR nu ar obliga pe nimeni la o alianță.

Nu ar însemna nici acceptarea automată a programului partidului.

Ar însemna pur și simplu că un premier desemnat care caută o soluție pentru România a ales să asculte și această parte a Parlamentului.

Înainte de a decide cine intră sau nu la guvernare, poate că întrebarea corectă este una mult mai simplă: ce soluții are fiecare partid și care dintre ele pot fi aplicate în interesul României?

Iar dacă AUR are răspunsuri bune, ele merită analizate. Dacă are propuneri care nu pot fi aplicate, ele merită respinse cu argumente. Dacă există incompatibilități politice, acestea pot fi explicate.

Ceea ce pare mai greu de justificat este ca un partid cu o reprezentare parlamentară semnificativă și cu un nivel ridicat de susținere în sondaje să fie exclus din dialog înainte ca propunerile sale să fie măcar ascultate.