Ciobanii au venit la București după săptămâni de nemulțumiri și după ce susțin că autoritățile le-au ignorat problemele. În locul unui dialog convingător, au găsit garduri, cordoane de jandarmi și, la protestele anterioare, gaze lacrimogene. Este aceasta „reforma statului” promisă de Ilie Bolojan?

Sunt momente în care o imagine spune mai mult decât o sută de comunicate de presă.

Unul dintre ele este imaginea unor crescători de animale veniți din toată țara în Capitală, oameni care își câștigă existența din muncă, înconjurați de garduri și de forțe de ordine.

Ciobanii au venit să protesteze.

Guvernul Bolojan a avut timp să-i asculte.

N-a făcut-o suficient.

Iar când nemulțumirea a ajuns în stradă, problema a devenit una de ordine publică.

Când nu mai ai răspunsuri, ai jandarmi

Aproximativ o mie de crescători de animale s-au adunat marți în zona Muzeului Antipa, în cadrul protestului din Piața Victoriei. Oamenii reclamă probleme grave care le afectează activitatea și cer soluții din partea autorităților.

Este greu să nu observi ironia situației.

Un guvern care vorbește permanent despre eficientizarea statului, despre reforme și despre responsabilitate administrativă se trezește pus în fața unei întrebări mult mai simple:

De ce au ajuns oamenii să iasă în stradă pentru a fi ascultați?

Nu este ca și cum problemele oierilor au apărut în această dimineață.

Criza sectorului ovin durează de luni de zile. Fermierii reclamă pierderi, blocarea exporturilor, probleme legate de pesta micilor rumegătoare, animale sacrificate și despăgubiri pe care le consideră insuficiente sau întârziate.

Au fost discuții.

Au fost promisiuni.

Au fost declarații.

Dar, pentru omul care trebuie să-și hrănească animalele în fiecare zi, o declarație de la București nu plătește factura și nu salvează ferma.

Bolojan a primit problema în stradă

Ilie Bolojan nu poate pretinde că această situație nu îl privește.

Poate spune că unele decizii aparțin ANSVSA.

Poate spune că există reguli europene.

Poate invoca restricțiile sanitare.

Poate explica procedurile administrative.

Dar toate aceste explicații se lovesc de aceeași realitate: oamenii afectați de deciziile statului sunt în stradă, iar Guvernul este obligat să le răspundă.

La protestul din 30 iulie, fermierii au cerut inclusiv reluarea exporturilor, compensarea pierderilor și măsuri urgente pentru sector. Atunci, protestul a degenerat în confruntări cu jandarmii, iar forțele de ordine au folosit gaze lacrimogene după ce unii participanți au forțat gardurile și au aruncat obiecte.

Guvernul poate explica de ce jandarmii au intervenit.

Dar nu poate explica prin intermediul Jandarmeriei de ce oamenii au ajuns să protesteze în primul rând.

Gazele nu rezolvă pesta, exporturile sau falimentul fermelor

Aici este adevărata problemă.

Poți dispersa o mulțime.

Poți ridica garduri.

Poți aplica amenzi.

Poți trimite jandarmii.

Dar niciunul dintre aceste lucruri nu redeschide o piață de export.

Nu plătește pierderile unui crescător.

Nu readuce în fermă animalele sacrificate.

Nu rezolvă criza sanitar-veterinară.

Și, mai ales, nu reconstruiește încrederea dintre agricultor și stat.

În urmă cu săptămâni, crescătorii au venit cu aceleași probleme. Astăzi, au venit din nou.

Dacă răspunsul Guvernului este tot același, poate că problema nu mai este la protestatari. Poate că problema este la cei care guvernează.

Statul lui Bolojan pare foarte puternic cu cei care protestează

Una dintre marile promisiuni ale actualei guvernări este eficiența.

Un stat mai suplu.

Un stat mai disciplinat.

Un stat care nu mai risipește.

Foarte bine.

Dar un stat eficient nu este un stat care știe doar să trimită controale și cordoane de jandarmi.

Un stat eficient este unul care anticipează crizele.

Care discută cu oamenii înainte ca aceștia să ajungă să blocheze străzi.

Care găsește soluții înainte ca fermele să intre în faliment.

Care nu așteaptă ca furia să se acumuleze până când oamenii ajung să se îmbrâncească cu forțele de ordine.

Altfel, avem doar o administrație care reacționează după ce problema a explodat.

Și atunci cine a eșuat?

Este foarte comod să spui că protestatarii au fost violenți.

Este foarte comod să arăți imaginile cu gardurile împinse.

Este foarte comod să explici că jandarmii au fost nevoiți să intervină.

Dar un guvern responsabil ar trebui să aibă suficientă maturitate politică pentru a pune și întrebarea incomodă:

Ce a făcut statul înainte ca oamenii să ajungă să împingă gardurile?

Pentru că nimeni nu vine sute de kilometri până la București pentru plăcerea de a se certa cu jandarmii.

Oamenii vin atunci când consideră că nu mai au altă cale.

Iar dacă Guvernul nu reușește să audă acest mesaj, atunci problema nu mai este doar despre oi, capre sau exporturi.

Este despre relația dintre stat și cetățean.

„Nu ne mai băgați în țarcuri”

Una dintre replicile care au rămas de la protestele fermierilor este tocmai refuzul acestora de a accepta ideea că pot fi ținuți într-un perimetru și apoi trimiși acasă.

La protestul din iulie, unii dintre participanți au reclamat exact acest lucru, în timp ce jandarmii încercau să îi mențină în zona stabilită pentru manifestație.

Este o imagine aproape simbolică.

Ciobanii, oameni obișnuiți să stea cu animalele pe câmpuri, au ajuns în București și s-au trezit, la propriu, în spatele gardurilor.

Iar statul le spune că trebuie să respecte regulile.

Corect.

Dar statul trebuie să respecte, la rândul său, cetățeanul.

Bolojan nu poate guverna România doar prin Excel și Jandarmerie

Aceasta este, până la urmă, marea problemă a Guvernului Bolojan.

România nu este un tabel Excel.

Nu este o listă de cheltuieli care trebuie tăiate.

Nu este o instituție care trebuie reorganizată.

Și nu este o mulțime care trebuie ținută în spatele unui cordon.

România înseamnă și omul care se trezește dimineața să-și hrănească animalele.

Înseamnă fermierul care a investit bani într-o turmă.

Înseamnă familia care depinde de veniturile unei ferme.

Înseamnă oameni care nu cer privilegii, ci vor să poată munci.

Iar când acești oameni ajung să spună că statul le distruge afacerea și că nimeni nu îi ascultă, un premier responsabil nu răspunde prin tăcere.

Răspunde prin soluții.

Ciobanii au venit să vorbească. Guvernul trebuie să înceapă să asculte

Protestul de astăzi ar trebui să fie mai mult decât o știre despre oameni adunați în Piața Victoriei.

Ar trebui să fie un avertisment.

Pentru Ilie Bolojan.

Pentru miniștrii săi.

Pentru ANSVSA.

Pentru întreaga administrație.

Pentru că oamenii care au ajuns să protesteze astăzi sunt aceiași oameni care vor trebui să continue să producă hrană și mâine.

Nu îi poți transforma în adversari.

Nu poți trata fiecare nemulțumire ca pe o problemă de ordine publică.

Și nu poți răspunde la fiecare criză cu garduri.

Jandarmii pot apăra un cordon. Guvernul trebuie să apere interesele oamenilor pe care îi guvernează.

Iar dacă după luni de nemulțumiri răspunsul statului este încă reprezentat de garduri, gaze și promisiuni, atunci poate că întrebarea nu mai este de ce protestează ciobanii.

Întrebarea adevărată este:

Cât timp mai poate Guvernul Bolojan să ignore oamenii înainte ca nemulțumirea lor să devină imposibil de ignorat?