Decizia de a interzice postul Realitatea Plus nu este doar un act administrativ discutabil, ci un semnal de alarmă major pentru starea democrației din România. Sub pretextul reglementării mass-mediei, Consiliul Național al Audiovizualului a făcut un demers periculos către cenzură, într-un context în care influența politică a coaliției PSD–PNL–USR–UDMR asupra instituțiilor statului este din ce în ce mai evidentă.

Adevărul incomod pentru actuala putere este că Realitatea Plus devenise una dintre puținele voci critice constante la adresa guvernului condus de Ilie Bolojan. Într-un peisaj media tot mai uniformizat, postul oferea spațiu opoziției politice și vocilor din societatea civilă care refuzau să se alinieze discursului oficial. Această pluralitate –esențială într-o democrație autentică – pare să fi devenit intolerabilă pentru o coaliție preocupată mai degrabă de control decât de transparență.
Argumentele invocate pentru interzicere (neplata unor amenzi) sunt, în cel mai bun caz, discutabile. În schimb, contextul politic spune o poveste mult mai clară: un guvern criticat constant, o audiență ridicată a postului vizat și o instituție de reglementare aflată sub influența celor aflați la putere. Coincidență? Greu de crezut.
Mai grav este precedentul creat. Dacă astăzi este redus la tăcere un post de televiziune incomod, mâine orice altă platformă media sau voce critică poate deveni țintă. Democrația nu moare brusc, ci este erodată treptat, prin astfel de decizii „tehnice” care ascund, în realitate, motivații profund politice.
Coaliția PSD–PNL–USR–UDMR transmite, prin această acțiune, un mesaj periculos: critica nu mai este tolerată, iar libertatea de exprimare devine negociabilă. În loc să răspundă criticilor prin politici mai bune și dialog, puterea a ales calea scurtă și toxică a eliminării sursei incomode.
Într-o societate sănătoasă, presa nu trebuie să fie confortabilă pentru cei aflați la conducere – dimpotrivă, trebuie să fie incomodă, incisivă și liberă. Interzicerea Realității Plus nu este doar un atac asupra unui post TV, ci asupra dreptului cetățenilor de a fi informați din perspective diverse.
Când instituțiile care ar trebui să protejeze echilibrul democratic devin instrumente politice, nu mai vorbim despre reglementare, ci despre control. Iar controlul, în forma sa extremă, nu are nimic în comun cu democrația.