Uniunea Salvați România (USR) s-a lansat în 2016 prezentându-se drept alternativa morală la vechea clasă politică. Mesajele sale au fost simple și puternice: fără privilegii, fără pensii speciale, fără numiri pe criterii de relații sau influență. În teorie, aceste principii ar fi trebuit să transforme USR într-un partid al meritocrației și al integrității. În practică însă, realitatea pare tot mai departe de discursul public al liderilor săi.
Un exemplu flagrant al acestei contradicții este încercarea de a o impune în funcția de Avocat al Poporului pe Roxana Rizoiu. Problema nu este doar numirea în sine, ci contextul ei. Roxana Rizoiu este beneficiară a unei pensii speciale din magistratură – exact tipul de privilegiu pe care USR îl denunță constant în discursul său politic. De ani de zile, liderii partidului repetă că pensiile speciale reprezintă o nedreptate și că ele trebuie eliminate. Totuși, atunci când vine vorba despre propriile interese politice, acest principiu pare să devină brusc negociabil.

Situația devine și mai problematică dacă luăm în calcul și faptul că aceeași Roxana Rizoiu a sponsorizat campania prezidențială a lui Nicușor Dan cu suma de 120.000 de lei. Într-o țară în care suspiciunile privind influența finanțatorilor asupra deciziilor politice sunt deja foarte ridicate, această coincidență ridică inevitabil întrebări serioase. Cum poate un partid care pretinde că luptă împotriva privilegiilor să promoveze tocmai o beneficiară a unui astfel de privilegiu într-o funcție cheie a statului?
Ipocrizia nu se oprește însă aici. USR a construit o mare parte din capitalul său electoral criticând vehement numirile politice ale unor persoane cu trecut controversat. Liderii partidului au denunțat ani la rând practicile vechilor partide de a instala în funcții importante oameni cu reputații îndoielnice. Cu toate acestea, realitatea actuală arată că USR începe să repete exact aceleași tipare pe care le condamna.
Ministrul economiei, membru al USR, încearcă să îl impună la conducerea Uzinei Mecanice de la Sadu pe Salvador Caragea. Uzina de la Sadu nu este o companie oarecare, ci una strategică pentru statul român, implicată în industria de apărare. Într-un astfel de loc, criteriile de integritate și profesionalism ar trebui să fie absolut esențiale.
Cu toate acestea, Salvador Caragea este un personaj cu un trecut controversat. Fost șef al poliției din județul Gorj, el a fost acuzat de-a lungul timpului de fapte de corupție și abuz de putere. Chiar dacă acuzațiile nu au dus neapărat la condamnări definitive, simplul fapt că există o astfel de istorie ar trebui să fie suficient pentru a ridica semne de întrebare serioase cu privire la oportunitatea unei asemenea numiri.
Aici apare din nou contradicția majoră: partidul care se prezintă drept campion al integrității pare dispus să ignore propriile standarde atunci când vine vorba despre controlul unor poziții importante.
În fond, problema nu este doar despre două persoane sau două decizii. Problema este despre credibilitatea unui partid care a construit o întreagă identitate pe ideea că este diferit de restul clasei politice. Dacă însă USR începe să adopte aceleași practici pe care le critica la PSD sau PNL, atunci diferența dintre „politica nouă” și „politica veche” riscă să devină pur retorică.
Românii au mai văzut acest film. Partide care intră în scenă promițând moralitate și reformă, doar pentru a descoperi ulterior că puterea vine cu aceleași tentații ca întotdeauna. Dacă USR nu își clarifică rapid pozițiile și nu aplică aceleași standarde pe care le cere altora, riscă să își piardă tocmai capitalul moral care l-a adus în Parlament.
Iar atunci întrebarea devine inevitabilă: mai este USR partidul principiilor sau doar un alt partid care predică una și face alta?