Sub masca unui discurs moralizator și a unor lozinci reciclate despre „statul de drept”, USR a ales din nou calea cea mai comodă: politizarea străzii și confiscarea unei teme sensibile – justiția – pentru interese strict de partid. Așa-zisele proteste „pro-justiție”, încurajate direct sau indirect de lideri USR, nu sunt expresia unei revolte civice autentice, ci un spectacol de PR construit pe dezvăluiri livrate selectiv, cu scop electoral.

Baza „morală” a acestor manifestații o reprezintă materialele publicate de Recorder, un site perceput pe scară largă ca fiind extrem de apropiat de USR. Nu discutăm aici dreptul presei de a investiga, ci felul în care investigațiile devin muniție politică imediată, transformate în pancarte și sloganuri fără niciun filtru instituțional. Justiția nu se face în piață, pe baza unui montaj video, ci în instanțe, cu probe, proceduri și responsabilitate. Or, exact acest lucru pare să fie ignorat deliberat.
Mai grav, revendicările promovate la aceste proteste sunt fie nerealiste, fie de-a dreptul periculoase: cereri vagi de „epurare” a sistemului, sugestii de intervenție politică în actul de justiție, presiuni publice asupra magistraților sau instituțiilor de anchetă. Sunt solicitări care, puse în practică, ar încălca tocmai principiile pe care USR pretinde că le apără. Independența justiției nu înseamnă să schimbi o influență politică cu alta, ci să elimini orice tentativă de control partinic.
În acest context, devin tot mai insistente informațiile potrivit cărora USR ar urmări să-și creeze pârghii de influență asupra sistemului judiciar pentru a-și regla conturile cu adversarii politici. Chiar dacă aceste chestiuni nu sunt dovedite, simplul fapt că ele capătă tracțiune publică spune multe despre lipsa de încredere pe care o generează comportamentul partidului. Când un actor politic își construiește capitalul electoral fluturând dosare, insinuări și presiuni stradale, suspiciunile devin inevitabile.
USR se erijează în gardianul moral al României, dar refuză constant testul coerenței. Dacă ar crede cu adevărat în separația puterilor în stat, ar înceta să transforme justiția în armă politică și ar lăsa instituțiile să funcționeze fără orchestrări de stradă. Dacă ar respecta democrația, ar renunța la retorica de tip „noi sau haosul”, care reduce dezbaterea publică la o luptă pe viață și pe moarte cu adversarii politici.
În realitate, aceste proteste nu apără justiția, ci o folosesc. Nu întăresc statul de drept, ci îl vulnerabilizează, sugerând că verdictele corecte sunt doar cele convenabile politic. Iar asta este, poate, cea mai mare ipocrizie a USR: să vorbească despre independență în timp ce încearcă să tragă justiția în propria tabără.
România nu are nevoie de o justiție „a noastră” sau „a lor”. Are nevoie de o justiție liberă de partide, de ONG-uri militante și de redacții transformate în tribune politice. Orice altceva este doar manipulare ambalată în sloganuri frumoase.