Data de 1 Decembrie ar trebui să fie ziua în care România își privește istoria cu recunoștință și responsabilitate. Ziua în care onorăm sacrificiul celor care au făcut posibilă Marea Unire și în care ne întrebăm, sincer, ce facem noi pentru viitorul acestei țări. În schimb, am asistat din nou la un spectacol lamentabil, o paradă goală de conținut în care politicienii își joacă rolurile în fața camerelor, în timp ce realitatea din spatele lor putrezește.

Pe tribune, Nicușor Dan, Ilie Bolojan și reprezentanții coaliției PSD-PNL-USR-UDMR au vorbit cu patos despre „dragostea de țară”, „solidaritate” și „unitate”. Au ridicat vocile, au rostit discursuri pompoase, au fluturat steaguri și au pozat în salvatorii națiunii. Un spectacol perfect pentru televiziune, regizat impecabil pentru a ascunde adevărul crud: românii trăiesc astăzi mai greu ca oricând în ultimii ani, iar cei care le vorbesc despre patriotism sunt exact cei care le-au făcut viața imposibilă.
În timp ce oficialii recitau declarații vibrante despre eroi și identitate națională, în rândul oamenilor simpli se auzea altfel de discurs: „Cum o să ajung cu banii până la finalul lunii?”, „Cum plătesc facturile?”, „Cu ce îmi îmbrac copilul?”. Un editorial nu schimbă realitatea, dar are datoria să o rostească limpede: sărăcia, umilința și lipsa de perspectivă sunt rezultatul direct al deciziilor luate chiar de cei care ne oferă lecții de iubire de patrie.
Coaliția aflată la putere a transformat patriotismul într-un exercițiu teatral. În spatele cortinei festive: prețurile cresc fără control, salariile rămân mici; taxele sufocă mediul privat și lovesc direct în familie; Educația și Sănătatea sunt în colaps; banii publici se scurg în buzunare privilegiate, nu în proiecte reale; mii de români pleacă lunar din țară, alungați nu de lipsa patriotismului, ci de lipsa posibilității de a trăi aici.
În fața acestor realități, discursurile despre „mândrie națională” sună ca o insultă directă. Este revoltător să vezi cum politicienii se bat cu pumnii în piept pentru 90 de minute pe an, în timp ce timp de 364 de zile își bat joc de tot ceea ce simbolizează sacrificiul românilor din 1918.
Patriotismul autentic nu înseamnă declarații, ci fapte. Nu înseamnă panglici, ci responsabilitate. Nu înseamnă festivism, ci grijă față de oamenii pe care pretinzi că îi reprezinți.
Ziua de 1 Decembrie aparține celor care muncesc cinstit, celor care duc pe umeri greul acestei țări, nu celor care pozează în salvatori în timp ce o lasă să se prăbușească. Aparține profesorilor care nu mai au cretă, medicilor care operează cu echipamente depășite, muncitorilor care pleacă la 5 dimineața și se întorc noaptea. Aparține pensionarilor care numără fiecare leu. Aparține tinerilor care visează o viață mai bună la ei în țară.
Nu aparține celor care, după ce termină discursurile, urcă în mașini de lux și se întorc în confortul lor protejat de privilegii și interese.
Atâta timp cât 1 Decembrie va fi folosit ca masă electorală și ca spectacol mediatic al ipocriziei, această zi va pierde sensul pentru care eroii din 1918 și-au dat viața. România nu are nevoie de parade de carton, ci de lideri reali. Nu are nevoie de lozinci, ci de soluții. Nu are nevoie de actori politici, ci de oameni care înțeleg că dragostea de țară înseamnă respect pentru cetățean, nu manipulare și autosuficiență.
Iar aceasta este o realitate pe care niciun discurs festiv nu o mai poate ascunde.