Viața într-un apartament de bloc presupune mai mult decât plata întreținerii și respectarea liniștii publice. Este o formă de conviețuire reglementată de lege, dar și de regulamentele interne adoptate de adunările generale ale proprietarilor. În centrul acestei organizări se află asociațiile de proprietari, entități care gestionează fonduri colectate de la locatari pentru întreținerea și buna funcționare a imobilului.

Legea 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari stabilește clar destinația fondurilor colectate. Fondul de rulment este utilizat pentru cheltuielile curente, iar fondul de reparații este rezervat exclusiv lucrărilor planificate. Veniturile provenite din exploatarea proprietății comune – cum ar fi închirierea spațiilor sau dobânzile bancare – sunt virate în fondul de reparații, fără posibilitatea de a fi redirecționate către plata facturilor de utilități.

Această rigiditate legislativă, deși justificată prin nevoia de transparență și protecție a contribuabililor corecți, poate deveni o vulnerabilitate în situații critice. Ce se întâmplă când fondul de rulment este gol, iar furnizorii de utilități amenință cu debranșarea? În lipsa unei soluții rapide, întregul condominiu riscă să fie penalizat din cauza restanțierilor.

Un proiect legislativ aflat în dezbatere propune o ajustare pragmatică a actualei legi. Inițiatorii vor să permită folosirea fondului de reparații pentru acoperirea cheltuielilor curente, dar doar în condiții bine reglementate. Mai exact, în cazul în care fondul de rulment este insuficient, asociația de proprietari va putea utiliza temporar sumele din fondul de reparații – cu aprobarea adunării generale și doar pentru a evita blocaje financiare sau debranșări.

„Rațiunea introducerii unei obligativități de constituire a acestor fonduri rezidă în dorința legiuitorului de a proteja proprietarii din condominii care își achită la timp contribuțiile… evitând astfel eventuale măsuri sancționatorii, precum debranșarea întregului condominiu de la serviciile de utilități publice”, se arată în proiectul de act normativ.

Este o propunere care aduce un plus de flexibilitate, dar și o provocare în ceea ce privește responsabilitatea decizională. Transferul de fonduri nu va putea fi făcut discreționar de conducerea asociației, ci doar în baza unei hotărâri punctuale a adunării generale. Astfel, se păstrează controlul democratic și se evită abuzurile.

În esență, proiectul nu modifică filosofia de bază a legii, ci o adaptează la realitățile din teren. Într-un context economic fragil, cu restanțe tot mai frecvente și presiuni din partea furnizorilor, această măsură poate fi salvatoare pentru multe asociații de proprietari. Rămâne de văzut dacă va fi adoptată și cum va fi aplicată în practică.