Propumerea de reformă a administrației locale promovată de guvernul Bolojan se dorește a fi o modernizare a statului și o eficientizare a aparatului administrativ. În realitate, această reformă riscă să de-a o lovitură grea comunităților locale dar și principiului de bază al democrației: apropierea administrației de cetățean.

În primul rând, ideea centrală a reducerii numărului de unități administrativ-teritoriale, de comasare a lor sub pretextul „eficienței” este profund greșită. Se tot vorbește de economii bugetare, dar se ignoră costul social al dispariției unor identități locale și al marginalizării comunităților mici. Comunele și satele României nu sunt simple cifre într-un tabel contabil. Ele sunt spații vii, cu tradiții, rețele sociale și o cultură proprie. Reducerea lor la „unități de producție administrativă” denotă o gândire pur tehnocrată, ruptă de realitățile cotidiene ale oamenilor.

În al doilea rând, reforma promite digitalizare și eficiență, dar ignoră infrastructura deficitară și lipsa competențelor digitale din multe zone rurale. Cum poate vorbi guvernul de o administrație digitală, când avem localități fără vreo conexiune stabilă la internet sau unde populația este îmbătrânită și puțin familiarizată cu noile tehnologii? Astfel, reforma riscă să nu modernizeze nimic, ci să adâncească prăpastia dintre centrele urbane și periferia rurală.

Mai mult, această măsură pare a fi inspirată din modele centralizatoare care ignoră autonomia locală. Comasarea și subordonarea unor comunități mici către centre administrative mai mari va reduce reprezentativitatea, va limita accesul direct al cetățenilor la decidenți, generând astfel o frustrare socială greu de controlat. Cetățeanul va fi trimis „la centru” pentru orice problemă, pierzând contactul direct cu administrația pe care o cunoaște și care îi cunoaște nevoile.

În loc să întărească forța comunităților, reforma guvernului Bolojan riscă să le golească de putere, să le reducă la simpli spectatori ale unor decizii luate departe de realitatea lor. Cu alte cuvinte, această inițiativă seamănă a experiment social cu efecte secundare greu de prevăzut. România are nevoie de reforme autentice, dar acestea trebuie să pornească de la nevoie reale ale comunităților și să fie construite prin consultare, nu prin impunere de sus în jos. Orice altă abordare riscă să devină un proiect de eșec național, ce va avea consecințe grave pe termen lung.